Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 413/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 47/CC din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului recurent, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, raportat la modalitatea comiterii faptei. Precizează că inculpatul este arestat, în timp ce alți participanți la infracțiune sunt cercetați în stare de libertate. Mai precizează că substanțele interzise au fost identificată la o altă persoană care este în stare de libertate, iar bancnotele la o altă persoane, care, de asemenea, se află în stare de libertate. Mai precizează că se arată că rezultă necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului, datorită declarațiilor contradictorii ale martorilor, acestea, fiind, de altfel, singurele probe din care ar putea rezulta vinovăția inculpatului. De asemenea, mai arată că au fost invocate două cauze din jurisprudența CEDO și faptul că se impune menținerea stării de arest pentru a se analiza fragmentele vegetale, însă acestea s-au dovedit a fi.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate, arătând că este necesară efectuarea unei constatări tehnico-științifice, audierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 47/CC din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.197 alin.2 raportat C.P.P. la art.159 alin.1 a C.P.P. fost respinsă excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara.
S-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 25.01.1990 în T, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T, cu încă 30 zile, începând cu data de 11.04.2009 până la data de 10.05.2009.
În baza art.139 alin.1 a C.P.P. fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, ca nefondată.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 08.04.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, cu o durată de 30 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 12.03.2009, prin intermediul minorilor Dobândă și A, fiind ajutat și de vărul său, a distribuit investigatorului sub acoperire și colaboratorului sub acoperire, o cantitate de 19, 2 gr. hașiș.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune avându-se în vedere faptul că pentru finalizarea cercetărilor este necesară efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra stupefiantelor distribuite de inculpatul și reaudierea inculpatului, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, la atitudinea pe care acesta a avut-o în timpul cercetărilor și la impactul social pe care îl au astfel de fapte.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.25/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.25/D/P/2009 emisă la data de 13.03.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000. reținându-se în sarcina acestuia că în cursul anului 2009, împreună cu alte persoane, au traficat în T droguri de risc și au deținut pentru consumul propriu astfel de stupefiante.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.31/CC/13.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.27 din data de 13.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului și ale învinuiților, procesele verbale de constatare, inseriere și percheziție, buletinele de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, prima instanță a apreciat faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea numitului în libertate putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lui în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, s-a reținut că, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, considerându-se că este vorba de săvârșirea de către inculpat a unei acțiuni de distribuire a unor droguri de risc, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni care vizează traficul de droguri, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Mai mult decât atât, s-a constatat, din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, că declarațiile inculpatului și ale învinuiților A, și Dobândă sunt contradictorii, prezentând numeroase neconcordanțe, ceea ce denotă necesitatea menținerii în arest a inculpatului pentru a evita riscul intrării în contact cu ceilalți învinuiți, situație în care aceștia ar putea să se influențeze reciproc în vederea realizării unei poziții comune raportat la incidentele produse.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. Tribunalul Timișa admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile.
În ceea ce privește excepția nulității propunerii de prelungire a arestului preventiv, excepție invocată de către apărătorul inculpatului, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată.
S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art.159 alin. 1.C.P.P. propunerea de prelungire a arestării preventive se depune, împreună cu dosarul cauzei, la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar în prezenta cauză procurorul a sesizat instanta pe data de 08.04.2009, deci cu 3 zile înainte de expirarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Un asemenea termen de 5 zile instituit de legiuitor s-a reținut că are însă caracterul unui termen de recomandare și nu poate fi considerat ca fiind un termen peremptoriu, care să atragă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 185.C.P.P. întrucât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o sancțiune procedurală pentru nerespectarea lui.
De asemenea, s-a reținut că prevederile art. 185.C.P.P. au un caracter general și trebuie corelate cu dispozitiile speciale referitoare la fiecare termen, care instituie o sancțiune specifică, respectiv tardivitatea actului, ceea ce referitor la termenul de 5 zile prevăzut de art.159 lipsește.
C.P.P.Totodată, s-a constatat că nulitatea absolută reglementată de art. 197 alin. 2.C.P.P. are în vedere regularitatea actelor de sesizare sub aspectul naturii lor, respectiv a îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale actului, și nu depășirea termenelor de sesizare, care, așa cum s-a menționat mai sus, se sancționează cu tardivitatea.
Prin urmare, ținând seama de aspectele invocate mai sus, Tribunalul Timișa constatat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost întocmită cu respectarea dispozitiilor legale, nerespectarea unui termen de recomandare neputându-i afecta validitatea.
De asemenea, în ceea ce privește susținerile inculpatului potrivit cărora la dosar nu există probe care să confirme vinovăția sa, prima instanță a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane. Or, s-a apreciat că în prezenta cauză, raportat la declarațiile învinuiților Dobândă, și, precum și la procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, există suspiciuni în legătură cu posibila implicare a inculpatului în traficul de droguri. S-a considerat că aceste suspiciuni, în urma administrării întregului probatoriu, vor fi fie confirmate, situație în care se va dispune trimiterea în judecată, fie infirmate, situație în care se va dispune scoaterea de sub urmărire penală, inculpatul având dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în sprijinul învinuirii și organele de urmărire penală fiind obligate să se pronunțe asupra cererilor acestuia, astfel că simpla susținere a inculpatului potrivit căreia nu este vinovat de săvârșirea niciunei fapte prevăzute de legea penală nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a conduce la concluzia că nu există indicii în legătură cu posibila sa implicare în desfășurarea unei activități presupus infracționale.
Pentru motivele arătate, în contextul în care a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, în baza art.139 alin.1 tribunalul C.P.P. a respins cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul său, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii penale nr.47/CC din 10.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 08.04.2009. a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 15.04.2009, sub nr -. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața sau sănătatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că substanțele interzise au fost găsite la o altă persoană aceste aspecte nefiind de natură să ducă la judecarea sa în stare de libertate. putând constitui apărări pe fondul cauzei, existând indiciile săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 47/CC din 10.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 08.04.2009
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 47/CC din 10.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 08.04.2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red../22.04.2009
Tehnored. 23.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
