Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 617/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 417
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea din 06.03.2009, prin care Tribunalul București - Secția a II -a Penală, a menținut starea de arest a inculpatului .
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive; solicită să se aibă în vedere și perioada de timp scursă de la data arestării inculpatului, respectiv 7 luni.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu reprezintă un ridicat grad de pericol social, și pentru simplul fapt că pedeapsa pentru fapta ce i- fost reținută în sarcina prin actul de inculpare este mai mare de 4 ai închisoare, nu justifică menținerea stării de arest a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond, de menținere a stării de arest a inculpatului, ca fiind legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei pentru care este cercetat, precum și împrejurarea că partea vătămată era minoră. De reținut sunt și traumele cauzate părții vătămate, precum și aspectul că inculpatul era consumator de droguri, nu avea loc de muncă, nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat și în trecut pentru o faptă similară.
Față de toate aceste aspecte apreciază, aș cum s-a apreciat și de către instanța de fond, că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 8.09.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul.
Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplic.art.75, alin.1 lit.c Cod penal.
În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale,fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă în raport cu persoana acestuia.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatși în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției,
Pronunțată în ședință publică,astăzi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.VB
Dact.IE/2.04.2009
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
