Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.42/
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.52/23.01.2009 emisă de Baroul Galați -Societate Civilă de Avocați " și Asociații", depusă la fila 11 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; inculpatul, personal și prin apărător, a formulat recurs în termen, nemotivat, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, avocat, precizează că prezentul recurs, al treisprezecelea formulat de inculpat, vizează starea sa privativă de libertate.
Arată că prezentul recurs ar putea părea formal, inutil, dacă până în prezent instanța de recurs a verificat aspecte ce țin de starea de libertate. În susținerea acestor afirmații arată că în hotărârea din recurs, pronunțată în luna noiembrie 2008, ce precede prezenta cauză, in motivarea Curții există un pasaj în care se discută despre aspecte care au fost clarificate la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv că am avea de a face cu un administrator de fapt iar fenomenul infracțional este deosebit de grav, de răspândit, fiind astfel o pronunțare pe o stare de vinovăție.
Pentru inculpatul arată că până la acest moment s-a aflat în imposibilitate de a formula apărarea pe fond. La Tribunalul Galația formulat o cerere nereglementată de procedura penală din România, dar cu strânsă corelație cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv o petiție de echitate, în care a invocat aspecte ce țin de dreptul inculpatului la un proces echitabil precum și încălcări ale acestui proces în faza de urmărire penală.
Deși instanțele din România nu sunt competente material să analizeze această cerere, arată că acest rău, deja produs, nu ar trebui să se perpetueze.
Precizează că temeiul prezentului recurs îl reprezintă, în principal, principiul reglementat în cuprinsul art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în sensul că măsurile preventive se pot lua în cadrul procesului penal cu un scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Învederează că inculpatul, de etnie rromă, nu a fost tratat corespunzător, echitabil până la acest moment iar instrumentarea dosarului său vizează o urmărire penală efectuată cu încălcarea dreptului la un proces penal echitabil, cu încălcarea prezumției de nevinovăție și cu aplicarea față de inculpat a unui tratament discriminatoriu, pe considerente etnice.
În materialul scris depus la instanța de fond a relevat o serie de aspecte în sprijinul susținerilor făcute. Astfel:
Un prim considerent îl reprezintă acela că, pentru o infracțiune al cărui maxim special în forma agravantă este de 11 ani închisoare, instanțele din G nu au mai ținut vreun inculpat în stare de arest, deși, sunt îndeplinite art.148 lit.f Cod procedură penală, maximul pedepsei fiind mai mare de 4 ani.
Infracțiunea de furt simplu, în varianta sa academică, ar avea un maxim de pedeapsă de 12 ani or, nu se regăsește vreun inculpat care să fie cercetat în stare de arest și condamnat pentru infracțiunea de furt simplu.
Din analiza hotărârii pronunțate de Tribunalul Galați se constată că se motivează respingerea cererii de liberare sub control judiciar datorită faptului că există date că numitul ar fi amenințat cu moartea pe coinculpatul.
Face o comparație a celor doi inculpați, astfel:
- inculpatul este: de etnie rromă; are calitatea de instigator; este infractor primar, știe să scrie și să citească dar nu are studii; a fost cercetat în calitate de: învinuit, inculpat, arestat pe baza declarațiilor lui, în vreme ce,
- inculpatul este român; are calitatea de autor al infracțiunii; este recidivist postcondamnatoriu cu un rest de pedeapsă de executat de 629 zile; are instrucție școlară, fiind absolventul a 3 clase; pe tot parcursul urmăririi penale a fost cercetat, în stare de libertate, în calitate de martor, urmărirea penală împotriva sa începând în noiembrie 2008.
În cauză, începerea urmăririi penale in rem a avut loc în 17 mai 2006. Între această dată și noiembrie 2008 nu există niciun aspect cu valențe raționale care să justifice un astfel de comportament. Dacă în 17 mai 2006 procurorul știa, grație plângerilor, indiciilor aflate la acel moment în dosarul cauzei cine sunt autorii infracțiunilor față de care se fac cercetări, atunci se putea dispune începerea urmăririi penale în mod echitabil față de toți inculpații. Insă, s-a ales începerea urmăririi penalein rem. Ulterior, la 30 martie 2008, începând urmărirea penală împotriva lui, dar, autor și coinculpat în prezenta cauză, a avut în continuare calitatea de martor, aspect inechitabil.
Se mai reține de către Tribunalul Galați că nu se poate dispune punerea în libertate a inculpatului deoarece prejudiciul este foarte mare, circa 900.000 euro.
Insă, din verificări, se constată că are calitatea de instigator la o infracțiune de evaziune fiscală, iar în rechizitoriu se reține un prejudiciu de 900.000 euro pentru. Dar pentru autorul se reține un prejudiciu de 14 miliarde lei ROL.
Arată că nu e posibil ca instigatorul are un prejudiciu mai mare decât autorul, însă exista o singură explicație: prejudiciul reținut în sarcina autorului, cercetat în stare de libertate, recidivist, este aferent unei alte activități infracționale. Pentru că acest autor, care a fost instigat de, aceeași activitate infracțională a făcut-o pe 11 societăți comerciale, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală în forma sa omisivă, însă nu a mai fost instigat de nimeni.
Deci, are reținut un prejudiciu de 900.000 euro la care se adaugă 14 miliarde lei ROL insă se află în stare de libertate.
Precizează că, cererea inculpatului de liberare sub control judiciar a fost respinsă deoarece la dosarul cauzei ar exista declarația lui, instanța reținând că inculpatul a încercat influențarea martorilor și alterarea materialului probator administrat în cauză, amenințând cu moartea pe - vol. 13, fila 365. Însă, din verificarea declarației acestui coinculpat se constată că nu este scrisă de mâna acestuia, fiind scrisă de procuror.
În declarația dată, în calitate de martor, spune că a fost instigat tot de și de alte 3-4 persoane, nefiind făcute cercetări față de acele persoane. Însă, se dă o credibilitate acestui coinculpat revoltătoare și apreciază că acea declarație a fost "smulsă" de procuror tocmai folosindu-se de calitatea de martor.
Deși e adevărat că, fiind analizat fiecare act al organului de urmărire penală în parte nu se poate găsi o ilegalitate flagrantă, dar dacă sunt analizate în context, toate apar ca fiind ilegale.
Precizează că activitatea pe care a desfășurat-o, de a vinde și de a cumpăra pe o societate al căruia nu era administrator, nu era o activitate interzisă de legea română. I s-a reținut calitatea de instigare la infracțiunea de evaziune fiscală.
Învederează că nu a fost în măsură să își facă apărarea, nu au fost respectate instituțiile procedural penale și garanțiile cu privire la respectarea dreptului la apărare, a prezumției de nevinovăție.
Apărătorul recurentului-inculpat precizează că temeiul arestării acestuia il reprezintă art.148 lit.a și f Cod procedură penală, reținându-se că inculpatul a fugit cu scopul de a sustrage urmăririi penale. Acest aspect al sustragerii se regăsește cu valențe probatorii intr-o singură zi - 30 martie 2008, orele 6 dimineața.
Însă, din verificările dosarului, se constată că la acel moment în cauză era începută urmărirea penală încă din 17 mai 2006inrem, nu avea calitatea de învinuit și se reține că organele de poliție au pătruns în casa sa, iar inculpatul s-a speriat și a fugit pe fereastră.
Arată că inculpatul nu știa că se sustrage de la urmărirea penală ci a fugit pentru că s-a speriat.
Pentru a se reține art.148 lit.a Cod procedură penală, cel care trebuie să știe că este subiectul unei urmăriri penale. Or, dacă pur și simplu a sărit pe geam, nu se poate reține art.148 lit.a Cod procedură penală. Inculpatul nu știa de existența unui proces iar la ora 6 dimineața, când s-a făcut percheziția domiciliară, inculpatul nici nu era parte intr-un proces penal, nu avea nicio calitate, în dosar fiind începută urmărirea penalăin remiar împotriva sa urmărirea penală începând la data de 30 martie 2008, orele 22.
Sub acest aspect solicită a fi verificată hotărârea Tribunalului Galați deoarece se discută despre un temei al arestării, considerând că față de inculpatul nu pot fi aplicabile dispozițiile art.148 Cod procedură penală.
C de-al patrulea argument pe care l-a avut în vedere instanța de fond îl constituie acela că, inițial, inculpatul s-a ascuns. Însă, despre sustragere se poate discuta doar de momentul de 30 martie 2008, orele 6 dimineața. Deși de aproape 3 ani era începută urmărirea penalăin rem, inculpatul nu fusese citat și chemat niciodată în fața organului de urmărire penală.
Precizează că inculpatul are domiciliul cu forme legale intr-o comună din județul La momentul la care s-a luat măsura arestării preventive, era lipsă de procedură cu inculpatul. Acesta s-a prezentat în fața judecătorului, împreună cu avocatul său - aspect căruia, insă, nu i s-a dat nicio relevanță.
Susține că în mod nedrept se dă relevanță probatorie unui aspect petrecut la orele 6 dimineața, fără începerea urmăririi penale și nu se dă relevanță prezentei inculpatului în fața judecătorului investit cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, cand inculpatul s-a prezentat voluntar, fără să fie citat.
Potrivit art.136 pct.8 Cod procedură penală, alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată față de învinuit se face ținându-se seama de scopul acestora, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia această măsură.
Consideră că această exigență, de principiu, care se regăsește în cuprinsul art.136 guvernează și interpretează toate celelalte norme de drept procesual penal care au implicare în analizarea stării de libertate.
Reia paralela expusă anterior dintre, autorul infracțiunii, aflat în stare de libertate, și, având calitatea de instigator, aflat în stare de arest.
Față de acestea, concluzionează că:
- antecedentele penale ale inculpatului nu au nicio relevanță.
- gradul de pericol social al infracțiunii - un pericol social generic, maximul special al pedepsei de 11 ani închisoare în vreme ce practica instanțelor pentru astfel de infracțiuni este ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Practica generală a instanțelor, în cazul altor infracțiuni săvârșite cu violență, precum cele de tâlhărie, de șantaj, trafic de persoane, infracțiuni cu reverberație socială mult mai gravă, se cercetează în stare de libertate.
Starea de arest este o excepție și nu se justifică de ce în cazul lui, de etnie romă, aceasta a devenit o regulă, și se află în stare de arest de 8 luni.
Inculpatul are peste 30 ani, până la acest moment nu a avut niciun impact cu legea penală, astfel că măsura arestării sale preventive nu era necesară iar vârsta sa îl recomanda ca fiind credibil.
Art. 136 alin.2 spune că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Din analiza strictă a materialului probator aflat la dosarul cauzei și se are în vedere declarația inculpatului, aflată la fila 136 din volumul 13, din dosarul de urmărire penală, se constată că acesta a fost amenințat de și de. Față de s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care a încetat de drept, în vreme ce este în continuare arestat în prezenta cauză.
Învederează că există, cel puțin teoretic, posibilitatea ca răspunsul la această întrebare adresată inculpatului să fi fost sugerat. Există studii criminalistice care vorbesc despre posibilitatea pe care organul de urmărire penală, cu ocazia instrumentării unor astfel de declarații necontrolate, fără martori, în birou, așa cum se instrumentează probele ca atare, pot fi sugerate.
Avocat prezintă, în continuare, argumente pentru care consideră că astfel de demers împotriva lui nu putea să aibă loc. În ceea ce privește pe inculpatul și inculpatul, se spune că are o singură societate SC SRL, unde inculpatul îndeplinea calitatea de administrator.
Arată că instanța de fond, Tribunalul Galați, nu a analizat declarațiile autentice ale unor membri ai familiei, care au fost depuse, care puteau fi audiați ca martori și care spun că inculpatul dădea actele, facturile mamei sale, asociat la societate. Martorii spun că preda actele lui și diverse sume de bani, care reprezentau remunerația acestuia, remunerația contabilului și, periodic, sume mai mari de bani, ce reprezentau impozite.
Susține că, în faza de urmărire penală, acești martori nu au fost audiați, nefiind audiat nici inculpatul, deși procurorul avea obligația de a proceda în acest sens.
Instanța de fond dă credit doar declarației date de, în calitate de martor, declarație care insă nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Pentru aceste considerente, susține că față de, în prezent având calitatea de autor al infracțiunii, cei doi inculpați au interese contradictorii.
În prezentul dosar au fost audiați 36 martori insă niciun martor nu declară că s-ar fi exercitat presiuni, violențe sau orice alte încercări de a intimida sau a altera valoarea probatorie a acelor declarații.
declarațiilor trebuie analizate obiectiv, fără părtinire, fără a se da credit numai unui inculpat.
faptul că inculpatul, când a aflat că este cercetat și s-a dispus arestarea preventivă împotriva sa, s-a prezentat singur în fața instanței. Prin comparație cu acesta, la primul termen de judecată inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată. Susține că, în realitate, în mod repetat, înființa firme pe numele său, se numea administrator și strângea de la locuitorii de etnie rromă din banii pentru impozite. Le spunea acestor locuitori să facă acte de comerț prin țară, aceștia ii predau lui banii de impozite, pe care ii dădea ulterior unui contabil pentru a-i înregistra la. Astfel, se pune la îndoială existența participației sub forma instigării de către.
Există cel puțin o îndoială la acest moment insă inculpatul nu a putut proba aceasta pentru că în toată faza de urmărire penală a fost cercetat în calitate de autor al infracțiunii iar apărarea a fost formulată în funcție de încadrarea dată - de autor, nefăcând apărări cu privire la calitatea de instigator, de care a aflat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în condițiile în care ulterior, a doua zi, dosarul a fost înaintat Tribunalului Galați.
În cazul măsurilor preventive există o caracteristică - faptul că sunt privative de libertate în aceeași măsură în care sunt și pedepsele. Însă, de 8 luni, de cand este arestat, acesta, practic, își execută pedeapsa.
Prezentul dosar are 13 volume, rechizitorul este de mare extindere, sunt 36 martori din toată țara, iar în cauză nu s-a solicitat și efectuat nicio expertiză contabilă, vor trebui adminJ. multe probatorii care necesită timp, ceea ce il determină pe inculpat să renunțe la aceste probe astfel incat cauza sa să se judece mai repede.
Dreptul procesual penal nu oferă nicio sancțiune în cazul în care organul de urmărire penală, cand cunoaște învinuiții, alege să înceapă urmărirea penalăin rem, sau împotriva unei persoane la finalul urmăririi penale.
Consideră ca fiind netemeinice motivele avute în vedere de Tribunalul Galați cu ocazia soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cu privire la menținerea măsurii arestării preventive,
Apreciază că analiza realizată de către Tribunalul Galați este în disonanță cu probele adminJ. în prezenta cauză, nu se regăsesc, nu au fost analizate de o manieră echitabilă și nu pot fi ținute ca având relevanță în ceea ce privește starea de libertate a inculpatului.
Împrejurarea că există mai multe elemente ce se circumscriu faptei în formă continuată nu are relevanță deoarece același aspect nu a fost avut în vedere ca fiind relevant și în ceea ce privește pe autor.
Prejudiciul mare al infracțiunii nu are relevanță în prezenta cauză și, deoarece atâta vreme cât pentru autorul recidivist nu s-a dat relevanță unui asemenea argument, solicită ca, pe baza echității, să nu se dea relevanță nici în ceea ce privește pe instigator.
Atitudinea inculpatului de a amenința cu moartea nu este probată, este o singură afirmație din partea unui coinculpat, care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă iar la dosarul cauzei există probe adminJ. extrajudiciar, care justifică adevăratul comportament al autorului și pun la îndoială vinovăția instigatorului. Temeiul sustragerii este netemeinic. În recurs, solicită a se analiza aspectele învederate și în scris.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea de ședință din 13.01.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului și s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a acestuia și s-a menținut măsura arestării sale preventive.
Consideră că încheierea de ședință este legală și temeinică întrucât, în ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că aceasta nu este întemeiată în raport cu disp.art.1602alin.2 Cod procedură penală deoarece numărul relativ mare a persoanelor implicate în cauză, natura faptelor ce fac obiectul activității infracționale deduse judecății, respectiv comiterea a numeroase acte materiale de instigare la evaziune fiscală în formă continuată, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, prejudiciul deosebit de mare cauzat, atitudinea inculpatului, care a amenințat cu moartea pe unul dintre coinculpați pentru a nu releva activitatea sa infracțională, precum și faptul că inițial, inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage urmăririi penale, relevă necesitatea de a-l împiedica prin menținerea stării de arest preventiv, pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, arată că hotărârile privind menținerea arestării preventive nu cer aplicarea garanțiilor arătate în art.6 din
Măsura arestării preventive reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție acceptată de art.6 par.2 din Convenție.
Menționează că procedurile în materia arestării preventive sunt reglementate de un alt text de lege, respectiv art.5 par. 3 și 4.
De asemenea, solicită a se constata că în cauză continuă să subziste suficiente indicii temeinice în sensul disp.art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală ce fac obiectul inculpării sale.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală fiind incidentă situația prev. de art.148 lit.a Cod procedură penală.
Inculpatul a săvârșit două infracțiuni în concurs, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar din actele dosarului rezultă probe că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce este relevat atât de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului cat și de modalitate și împrejurările concrete în care acestea au fost comise.
Pentru aceste considerente, solicită a se constata că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică și să se dispună respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, arată că a omis să facă referire la cazul Le Tellier Franței, iar, potrivit opiniei Curții, riscul exercitării unei presiuni asupra martorilor poate justifica dispunerea arestării preventive. Dar, acest risc trebuie evaluat periodic și, în cazul în care s-a diminuat sau a dispărut, martorii fiind deja audiați sau neexistând dovezi în sensul exercitării de presiuni din partea acuzatului, nu se mai justifică menținerea privării de libertate.
Astfel, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive, martie 2008, existat acea declarație, de la acel moment inculpatul nu a mai fost întrebat dacă mai exercită cineva presiuni asupra sa.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, supune discuției dacă ar fi fost primit la Garda Financiară în situația în care ar fi mers cu actele în locul lui. Arată că el nu a fost instigator fiind, de fapt, trimis de. Precizează că nu a amenințat pe inculpatul, în aceeași manieră putând și el să declare că ar fi fost, la rândul său, amenințat. Nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are doi copii minori, fetița sa fiind în; nu s-a sustras urmăririi penale, nu are pașaport, nu a fost plecat niciodată din țară, și s-a prezentat în fața instanței pentru clarificarea situației sale juridice. Solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția, urmând a se prezenta la fiecare termen de judecată.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și respingerea ca nefondată a cererii formulate de acesta privind liberarea sa provizorie sub control judiciar.
Pentru a dispune astfel Tribunalul Galați reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 al. 1 lit. și al.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și de art.9 al.1 lit. c și al.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive dispozițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală iar, pe de altă parte, sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere în acest sens, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului de către martori din planșe foto, documente fiscale depuse de reprezentanții societăților comerciale care au avut relații comerciale cu cele două societăți controlate de inculpat, relațiile comunicate de instituțiile bancare, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice precum și actele de control întocmite de Garda Financiară, declarațiile învinuiților și, declarațiile martorilor audiați, documentele falsificate folosite de către inculpat și învinuiți în copie sau original.
S-a reținut că, din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă presupunerea că atât inculpatul cât și învinuitul înființau societățile comerciale ai căror administratori aveau această calitate doar în actele societății (fiind racolate din rândul persoanelor fără ocupație, fără posibilități materiale și care nu știau carte), întreaga activitate fiind desfășurată în fapt de către inculpat și învinuiți, aceștia deținând actele societății, întocmind facturi și efectuând operațiuni bancare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat, de aproximativ 900.000 de euro, prin neevidențierea sau evidențierea fictivă a unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății.
Potrivit disp. art.160 indice 2 alin. 1 în referire la art. 160 indice 8 Cod procedură penală, Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că această cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.160 indice 2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut, la momentul luării măsurii, comiterea a numeroase acte materiale de instigare la evaziune fiscală în formă continuată, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, prejudiciul deosebit de mare ce se reține a fi cauzat, atitudinea inculpatului care a amenințat cu moartea pe unul dintre coinculpați - pentru a nu releva activitatea sa infracțională - precum și poziția procesuală a inculpatului care inițial s-a ascuns în scopul de a se sustrage urmăririi penale, Tribunalul Galația apreciat că nu poate fi dispusă liberarea provizorie sub control judiciar inculpatului.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea cererii de către inculpat prin apărător, instanța a constatat că acestea nu justifică acordarea liberării provizorii, situația coinculpaților fiind diferită. Astfel, s-a reținut, cu prilejul luării măsurii, că administratorii de drept ai celor două societăți comerciale nu puteau îndeplini obligațiile ce le reveneau potrivit legii întrucât aceștia nu dețineau documentele, nu desfășurau în fapt activitatea, inculpatul fiind cel care, în fapt, deținea documentele, desfășura activitatea și încasa profitul.
În raport de cele reținute, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul din 13.01.2009, prima instanță a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 Cod procedură penală - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens sunt actele de constatare întocmite de organele fiscale și anexele acestora, relațiile C privind SC SRL, proces-verbal și anexă, declarațiile martorilor, planșă foto și procese -verbale de recunoaștere din planșa foto, declarațiile martorilor, G, G, R, G, HG, e, și procesele verbale de recunoaștere de către martori din planșe foto, adresă C - referitoare la SC SRL, note de constatare, adrese, facturi, anexă cu operațiuni bancare SC SRL SRL, acte, chitanțe, adresă -Garda Financiară referitoare la SC SRL, proces-verbal F din 23.08.2007, proces-verbal de percheziție, declarațiile inculpaților, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, relațiile obținute de la instituțiile bancare.
S-a reținut că din actele dosarului rezultă că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală (a fugit pe fereastră la momentul efectuării percheziției domiciliare și apoi plecat în străinătate - filele 210 verso, 304 din vol. IX dosar urm. pen ). Rezultă că este incidentă situația prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi comise faptele (prin racolarea altor persoane care înființau societățile comerciale pentru inculpat), numărul de persoane implicate, perioada îndelungată de timp în care s-a reținut că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, prejudiciul ridicat produs bugetului de stat, Tribunalul Galația apreciat că subzistă și temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește criticile formulate de inculpat, referitoare la modalitatea în care a fost efectuată urmărirea penală, s-a apreciat că acestea nu pot conduce la concluzia că ar fi încetat ori s-ar fi modificat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Pentru considerentele expuse anterior, prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun și în prezent privarea de libertate.
Împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 a Tribunalului Galația formulat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate, pentru motivele arătate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
Recursul declarat de inculpatul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat la data de 27.05.2008 iar, ulterior, a fost trimis în judecată pentru instigare la două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, ambele sancționate cu pedeapsa închisorii de la 5 la 11 ani, fapte care ar fi produs bugetului de stat un prejudiciu extrem de ridicat (aproximativ 3.400.000 lei RON).
De asemenea, rezultă că în prezenta cauză au fost trimise în judecată alte trei persoane pentru autorat la infracțiunile de evaziune fiscală la care s-a reținut participația inculpatului recurent iar una dintre aceste persoane și pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani", prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, cu precizarea că dintre cei implicați doar inculpatul a fost arestat preventiv.
Este adevărat că în sarcina inculpatului recurent s-a reținut contribuția la producerea întregului prejudiciu în vreme ce ceilalți trei inculpați sunt acuzați de producerea unor prejudicii mai reduse (inc. 524.497 lei, inc. 1.418.851 lei și inc. 524.497 lei) însă nu trebuie omis că aceștia din urmă sunt acuzați de comiterea faptelor în calitate deautorisituație ce indică, cel puțin aprioric, o periculozitate socială mai sporită decât a celui ce a participat ca și instigator la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În plus se remarcă faptul că unul dintre inculpați ( ) este acuzat de comiterea unei infracțiuni sancționate mai sever decât cele la care inculpatul recurent este acuzat că a instigat iar altul ( ) este recidivist, spre deosebire de inculpatul recurent care se află la primul impact cu legea penală.
Ori, dacă în cursul urmăririi penale, când inculpatul recurent a fost cercetat pentruautoratla infracțiunile de evaziune fiscală, valoarea prejudiciului de săvârșirea căruia era acuzat și faptul că a fugit, într-o primă fază, atunci când a fost căutat de organele de poliție, pentru a se prezenta apoi la procuror și în fața instanței care a dispus arestarea sa preventivă, justificau la acel moment luarea acestei măsuri, în prezent, după întocmirea rechizitoriului și schimbarea încadrării juridice, menținerea acestei măsuri preventive doar față de inculpatul apare ca fiind excesivă, nejustificată și injustă în raport de aspectele concrete mai sus relevate.
Tot astfel dacă în cursul urmăririi penale valoarea mare a prejudiciului presupus a fi produs și necesitatea strângerii probelor în bune condiții erau aspecte ce susțineau ținerea inculpatului recurent în stare de detenție preventivă, odată sesizată instanța aceste argumente nu mai sunt suficiente pentru menținerea arestării preventive raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunilor de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, la împrejurarea că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate precum și la faptul că administrarea probatoriilor ar putea prelungi judecata dincolo de un termen rezonabil pentru detenția preventivă dat fiind că în cauză sunt de audiat 41 de martori și se prefigurează necesitatea efectuării unei expertize pentru stabilirea valorii exacte a prejudiciului.
Așa fiind, ținând seama și de prevederile art. 136 Cod pr. penală ce reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive, Curtea apreciază că desfășurarea în bune condiții a procesului penal, inclusiv prin asigurarea unei egalități de tratament a persoanelor inculpate, poate fi realizată și printr-o altă măsură preventivă față de inculpatul, care nu implică ținerea acestuia în stare de detenție dar limitează totuși drastic libertatea de mișcare, respectiv prin măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea unde domiciliază.
Totodată, pentru a se asigura că inculpatul nu va putea influența în vreun fel declarațiile persoanelor ce vor fi audiate în prezenta cauză, Curtea va dispune ca pe lângă obligațiile instituite de art. 145 al. 11Cod procedură penală, acesta să nu se apropie de celelalte părți și de martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, cu mențiunea că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse, măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Față de cel mai sus arătate, urmează ca recursul declarat de inculpatul recurent să fie admis, cu consecința casării în parte a încheierii recurate, urmând ca în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul G, fără încuviințarea instanței de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în orașul P, județul V, cetățean român, domiciliat în comuna, sat, nr.610, județul A, fără forme legale în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Casează în parte încheierea de ședință din 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare:
În baza art. 139 al. 1 Cod pr. penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul G, prevăzută de art. 145 Cod pr. penală.
Conform art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv la Poliția comunei, județul G - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 al. 12lit. Cod pr. penală obligă pe inculpat să nu se
apropie și să nu comunice în mod direct sau indirect cu inculpații și și cu martorii din lucrări.
Se atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 40/U/27.05.2008, emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestată în altă cauză.
Copia prezentei încheieri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.21Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /27.01.2009
Tehnored. / 2 ex./27.01.2009
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
