Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 420
Ședința publică de la 08 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30 iulie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., substituind pe av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. depune la dosar delegația de substituire.
Inculpatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se prezenta apărătorul său ales. Solicită a i se respecta dreptul la apărare.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată că în cauză s-a mai acordat un termen, la solicitarea inculpatului, de a se prezenta apărătorul ales, respectându-se astfel dreptul la apărare. De asemenea constată că apărătorul ales al inculpatului nu a depus la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul se opune la acordarea unui nou termen de judecată.
Inculpatul solicitând cuvântul arată că înțelege să-și retragă recursul formulat, declarația acestuia fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Instanța, față de declarația inculpatului, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită a se lua act de declarația inculpatului.
Parchetului având cuvântul solicită a se lua act de declarația inculpatului.
Inculpatul având cuvântul solicită a se lua act de declarația dată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 30 iulie 2008 a Tribunalului Iași, în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispusă față de inculpatul în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/U din 9 februarie 2008, emis de Tribunalul Iași.
În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală s- menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut:
În speță, arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.02.2008 și a fost ulterior prelungită cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri fiind cele înscrise la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Una din condițiile necesare pentru constatarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive este aceea de a exista probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, se constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal, viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod penal, deținere de substanțe stupefiante, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, folosire în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică a armelor albe, prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal.
Aceste indicii au fost relevate în urma analizei coroborate a materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, respectiv a declarațiilor părții vătămate, care indică împrejurările în care inculpatul, prin folosirea violenței, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu el și cu ceilalți coinculpați, ale coinculpaților, ale martorelor, persoane care au fost prezente în barul, au perceput constrângerile fizice exercitate asupra părții vătămate pentru realizarea actelor sexuale și au constatat că ușa de acces în bar era încuiată, cheia aflându-se la barman, procesele - verbale de cercetare la fața locului și de efectuare a perchezițiilor domiciliare, raportul de constatare tehnico-științifică, care constituie probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală justificând, astfel, bănuiala că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina sa.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora inculpatul, cu un trecut infracțional impresionant, a fost trimis in judecată, a importanței valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de acesta, dar și de urmările grave ale acestor fapte care au constat în principal în îngrădirea libertății individuale, a inviolabilității sexuale și periclitarea integrității și siguranței personale, aspecte față de care se conturează o gravitate deosebită a activității infracționale, care a condus la o tulburare socială de natură a justifica, o perioadă de timp, lipsirea de libertate a acestuia, prin luarea măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că inculpatul a înțeles ca pe parcursul urmăririi penale să uzeze de dreptul la tăcere, va fi interpretată strict prin raportare la dispozițiile art. 70 Cod penal și nu va constitui un argument în defavoarea acestuia, iar egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați se impune a fi evaluată prin prisma contribuțiilor și gradului de implicare al fiecăruia în activitatea infracțională, și nu înlătură incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică în rândul căreia se induce o stare de neliniște și un sentiment de insecuritate, generate de rezonanța socială negativă a săvârșirii unor infracțiuni de o asemenea gravitate.
de relevanță juridică sub aspectul libertății și inviolabilității sexuale a persoanei sunt și susținerile apărării privind relațiile anterioare dintre inculpat și partea vătămată, faptul că au fost concubini și că au locuit împreună, aspecte care vor fi evaluate în cadrul operațiunii de stabilire a situației de fapt și, eventual, a vinovăției inculpatului.
De asemenea, timpul scurt trecut de la momentul luării măsurii arestării preventive nu a putut conduce la diminuarea gradului de pericol pentru ordinea publică, astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru înlăturarea pericolului ca partea vătămată să fie influențată pentru a-și schimba declarațiile, având în vedere ascendentul moral de care se bucură inculpatul în fața acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală se impune continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest.
Se constată, așadar, că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, luarea măsurii preventive răspunzând exigențelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală relative la scopul măsurii și la criteriile de individualizare ale acesteia, la temeiurile legale, așa cum sunt ele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, toate analizate prin prisma respectării dispozițiilor art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 8 august 2008, inculpatul a declarat că retrage recursul pe care l-a formulat împotriva încheierii de menținere a arestării preventive atacată, declarație consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Conform art. 385 ind. 4 coroborat cu art. 369 Cod procedură penală oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat până la închiderea dezbaterilor, actul procesual de retragere fiind stipulat la latitudinea părții, pe principiul disponibilității.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 4 coroborat cu art. 369 Cod procedură penală, va lua act de declarația inculpatului privind retragerea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 30 iulie 2008 Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 369 raportat la art. 385 ind. 4 Cod procedură penală ia act de declarația inculpatului, deținut în Penitenciarul Iași, privind retragerea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 30.07.2008 a Tribunalului Iași.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei onorariu apărător oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.08.2008
Tribunalul Iași
Jud. a
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena
