Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 420/
Ședința publică de la 16 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că, in mod greșit instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului întrucât inculpatul este arestat de 11 luni de zile, în ceea ce privește probele se apropie de J din audierea martorilor din lucrări, iar rezonanța faptei s-a diminuat. Judecătorul fondului nu a reanalizat condițiile expuse în sensul că, 20 de martori și-au modificat declarațiile. In acest sens, se referă la declarația notarului care a arătat că nu există elemente care să conducă la ideea că partea vătămată ar fi amenințată. Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice înlăturând alineatul 5 al art. 215 cod penal. Dreptul de proprietate era imposibil de a fi transmis pentru că nu era făcut cadastrul. Inculpatul nu are antecedente penale, are trei copii în întreținere, ceea ce justifică solicitarea pe care el a făcut-o în sensul de a se judeca în stare de libertate. Scopul măsurii preventive se referă strict la o măsură care să conducă la buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Probele care au fost administrate în cauză până în prezent, nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii. Expune oral situația de fapt reținută prin actul de inculpare și având în vedere modalitatea in care a fost săvârșită infracțiunea, solicită să se constate că, se justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că solicită admiterea recursului având în vedere faptul că are trei copii minori, avea un serviciu înainte de a fi arestat și se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 13 iulie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală raportat la art. 160balin 1 și 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a respins ca nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, în dosar sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143 cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, din care cele prevăzute de art. 189 cod penal și art. 215 Cod penal sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
Mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale nu au fost infirmate în cursul cercetării judecătorești.
Tribunalul a apreciat că se confirmă în continuare cazul prevăzut de art. 148 lit. f) cod procedură penală, întrucât în raport de modalitatea în care se reține realizarea actelor materiale, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de insecuritate resimțită de cetățeni, cunoscând că persoane trimise în judecată pentru infracțiuni de o gravitate mare, îndreptate împotriva libertății fizice a persoanei și împotriva patrimoniului, sunt lăsate în libertate și ar putea realiza alte fapte ilicite cu pericol mare.
De asemenea, având în vedere modalitatea în care se reține că a acționat inculpatul împotriva părților vătămate, sunt date din care rezultă temerea că acesta va încerca denaturarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor din cauză, astfel încât menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
În raport de complexitatea cauzei și de pericolul concret pentru ordinea publică, de necesitatea efectuării cu celeritate a cercetării judecătorești și asigurarea aflării adevărului, tribunalul a apreciat că perioada arestării preventive a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, astfel încât să se impună, sub acest aspect, revocarea sau înlocuirea măsurii.
În termen legal a declarat recurs inculpatul prin care solicită casarea încheierii de ședință și pe fond, aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recurentul susține de asemenea că, în mod greșit instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului ( este arestat de 11 luni de zile ), întrucât in urma probelor ce au fost administrate până in acest moment, situația de fapt avută în vedere s-a schimbat, iar rezonanța faptei s-a diminuat.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii pronunțate în raport de critica formulată cât și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru comiterea mai multor infracțiuni, prev. de art. 189 și 215 cod penal.
La menținerea acestei măsuri, instanța de fond a stabilit că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în prezent, iar martorii audiați până în acest moment procesual nu au infirmat situația de fapt stabilită în cursul urmăririi penale.
În cauză nu sunt aplicabile disp. art. 5 pct. 3 din Convenție, potrivit cu care judecata nu a avut loc intr-un termen rezonabil întrucât prin faptele deduse judecății s-a putut provoca o tulburare a ordinii de drept și o stare de insecuritate in rândul colectivității din care face parte inculpatul.
Raportat la cauza de față, se impune menținerea măsurii restrictive pentru atingerea scopului procesului penal și a se asigura prezența inculpatului la termenele stabilite de instanță.
De asemenea, nu se poate discuta despre dispariția temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În aceste condiții nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond: TV
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./17.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Zoița Frangu, Maria Apostol
