Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 426/
Ședința publică din 18 August 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, încheierii nr.37 din data de 30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr.37 din data de 30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ea fiind nelegală și netemeinică, pe fond, înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea, precum și a altor măsuri, respectiv acelea de a nu lua legătura cu partea vătămată sau cu
martorii, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, acestea s-au schimbat, având în vedere că ulterior atât partea vătămată cât și martorii au declarat împotriva inculpatului dar a fost de fapt o răzbunare, ulterior partea vătămată a revenit asupra declarației spunând că nu a fost forțată să se prostitueze. Solicită ca instanța să țină cont că inculpatul este tatăl unui copil minor în vârstă de 10 luni și este singurul întreținător al familiei.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.37 din data de 30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar înlocuirea măsurii cu o altă măsură, nu se justifică, acest lucru ar putea zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părții vătămate și a celorlalte persoane, ar impieta desfășurarea procesului penal.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea, precum și a altor măsuri, respectiv acelea de a nu lua legătura cu partea vătămată sau cu martorii. Precizează că are în întreținere un copil minor în vârstă de 10 luni, nu are antecedente penale, este unicul întreținător al familiei, are o situație precară și acasă și nu s-a sustras niciodată de la urmărirea penală.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.37 din 30 iulie 2008, Tribunalul Vâlcea -secția penală, în baza art.3001alin.1 și 3 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în municipiul Râmnicu V, județul V, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, județul A, menținând-o, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 24 iulie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
In fapt, s-a reținut, că în cursul anului 2006, inculpatul, împreună cu învinuitul, a recrutat-o prin înșelăciune pe minora, în sensul că i-a promis un loc de muncă decent în Italia, apoi a transportat-o în localitatea unde, prin constrângere fizică și psihică, precum și prin lipsire de libertate în mod ilegal, a determinat-o să se prostitueze.
În România, victima a dat naștere unui copil conceput în Italia, ca urmare a relațiilor sexuale întreținute cu diverși clienți, copil al cărui tată nu îl cunoaște și care în prezent se află în îngrijirea unui asistent maternal.
Prin încheierea nr.17/6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, la propunerea procurorului, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsură prelungită cu 30 de zile până la data de 3 iulie 2008, inclusiv, acesta fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Prin încheierea nr.20 din 29 mai 2008, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 4 iunie 2008 și până la 3 iulie 2008.
Prin încheierea nr.28 din data de 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 4 iulie 2008 și până la data de 2 august 2008, inclusiv
S-a apreciat de către instanța de fond, că în cauză sunt indicii din care rezultă că inculpatul a racolat și alte persoane în vederea practicării prostituției, unele dintre acestea împărțind în mod egal sumele obținute cu inculpatul, cu condiția ca acesta să le acorde protecție.
La data de 28 iulie 2008, s-a înregistrat dosarul la instanță și s-a stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la data de 30 iulie 2008.
În conformitate cu art.3001din Codul pr. penală, verificând, din oficiu, legalitatea și temeinica arestării preventive, înainte ca durata acestei măsuri procesuale să expire, tribunalul a constatat, că temeiurile ce au determinat luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă cu certitudine pericol concret pentru ordinea publică, prin modalitatea de comitere a faptei și împrejurarea că partea vătămată este minoră.
Față de cele ce preced, potrivit art.3001alin.1 și 3 Cod de procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, casarea încheierii, pe fond, înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi localitatea, precum și a altor măsuri, respectiv acelea de a nu lua legătura cu partea vătămată sau cu martorii, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, acestea s-au schimbat, partea vătămată revenind asupra declarației.
Inculpatul a mai invocat circumstanțe personale și anume faptul că are în întreținere un copil minor în vârstă de 10 luni, situația materială precară a familiei sale precum și lipsa antecedentelor penale.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul declarat de către inculpat este nefondat.
Dacă îndeplinirea primei condiții referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de textul de lege al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este evidentă, trebuie analizată cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, referitoare la pericolul concret general de o eventuală lăsare în libertate a acestuia.
Din ansamblul probator administrat în cauză, se constată existența probelor și a indiciilor temeinice în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul a săvârșit o faptă penală de natura aceleia reținute în sarcina sa.
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, întrucât în cursul anului 2006, inculpatul, împreună cu învinuitul, a recrutat-o prin înșelăciune pe minora, în sensul că i-a promis un loc de muncă decent în Italia, apoi a transportat-o în localitatea unde, prin constrângere fizică și psihică, precum și prin lipsire de libertate în mod ilegal, a determinat-o să se prostitueze.
În România, victima a dat naștere unui copil conceput în Italia, ca urmare a relațiilor sexuale întreținute cu diverși clienți, copil al cărui tată nu îl cunoaște și care în prezent se află în îngrijirea unui asistent maternal.
Această faptă are o deosebită rezonanță în rândul opiniei publice iar o eventuală punere în libertate a inculpatului ar determina o reacție negativă față de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzații este judecată în stare de libertate.
Natura și pericolul social al faptei imputate, gravitatea acesteia, justifică pe deplin măsura menținerii arestării preventive.
Fiind astfel îndeplinite cerințele articolului 148 lit.f Cod procedură penală, care justifică menținerea măsurii arestării preventive, nu au relevanță circumstanțele personale favorabile inculpatului. De altfel, acestea au fost cunoscute de către instanța de judecată la momentul luării acestei măsuri preventive. Prin urmare, nu se poate afirma, în raport de acestea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În legătură cu posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate, curtea reține următoarele:.
Conform art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea celei dintâi măsuri.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că infracțiunea ce i s-a reținut este incriminată cu o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 4 ani, că, prin modul în care se bănuiește că a fost concepută și săvârșită și având în vedere cele expuse anterior, inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar o atare cerere, în opinia curții, este nefondată.
În raport de cele precizate, în mod corect Tribunalul Vâlcea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului-recurent, măsură preventivă pe care a menținut-
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în municipiul Râmnicu V, județul V, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.37 din data de 30 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.09.2008.
Jud.fond.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
