Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 431/
Ședința publică din data de 10 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier - I
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 08 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.20-197 Cod penal, art.174 Cod penal, art.211 Cod penal, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că a formulat recurs împotriva încheierii din data de 5 august 2009 prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu subzistă temeiurile din care reieșea pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, la dosarul de fond a depus o seria de caracterizări ale inculpatului din care rezultă că acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu există convingerea că inculpatul este autorul faptelor, iar odată cu trecerea timpului de la data luării măsurii arestării preventive pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat. Totodată, inculpatul este arestat de o perioadă de 10 luni de zile, depășindu-se astfel perioada rezonabilă a arestării preventive, operând totodată prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, cu precizarea că nu din culpa inculpatului nu s-a început cercetarea judecătorească.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv,-, jud. C, unde stă împreună cu părinții, localitate diferită de cea în care s-au săvârșit faptele, astfel încât persoanele implicate în cauză nu sunt în nesiguranță și nu se impietează continuarea cercetării judecătorești.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, sau înlocuirea acesteia, cu consecința punerii de îndată în stare de libertate a inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, și respingerea de asemenea și a cererii subsidiare, apreciind că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, subzistă, în continuare neschimbate, infracțiunile săvârșite în concurs sunt deosebit de grave, după comiterea infracțiunii de viol asupra victimei, a intervenit decesul acesteia, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, poate fi presupus rezonabil că este autorul faptei, nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, și nu din culpa instanței nu a demarat cercetarea judecătorească.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că, Tribunalul Constanța - Secția Penală, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 05 august 2009, în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală coroborat cu art.160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1544/P/2008 din 11.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de: tentativă de viol prevăzută de art.20-197 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, omor prevăzută de art.174 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit."b" și alin.3 lit."c" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.
În sarcina inculpatului se reține prin actul de inculpare că la data de 15.10.2008, în jurul orelor 22,30, prin constrângerea fizică a numitei, în vârstă de 66 ani, prin aplicarea de lovituri cu pumnii și strângerii în zona gâtului, a pus în executare hotărârea de a avea un act sexual cu aceasta, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul bătrânei la data de 13.11.2008. Din locuința victimei a sustras suma de 150 lei și două cuțite de bucătărie.
Tribunalul Constanța, în cursul cercetării judecătorești, în temeiul art.3002Cod procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.151/16.11.2008.
Astfel, s-a constatat că această măsură preventivă s-a luat în condiții de legalitate și temeinicie în cauză fiind îndeplinite condițiile impuse de art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală și art.143 Cod procedură penală.
S-a mai constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă și justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Cererea inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost respinsă pentru considerentele mai sus arătate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecându-se cauza să se revoce măsura arestării preventive, considerând că temeiul pericolului concret pentru ordinea publică nu mai subzistă, că nu există convingerea că inculpatul este autorul faptei, iar odată cu trecerea timpului s-a diminuat și pericolul pentru ordinea publică.
Se invocă art.5 paragraful 3 din CEDO și prezumția de nevinovăție.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în temeiul art.3856al.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Întemeiat, Tribunalul Constanța în timpul soluționării cauzei privind pe inculpatul, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta la data de 16.11.2008.
De asemeni, corect s-a stabilit că, această măsură s-a luat în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și justifică privarea de libertate a inculpatului, în continuare.
Criticile aduse prin motivele de recurs nu sunt de natură a determina admiterea recursului și casarea încheierii recurate.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
CEDO, a acceptat în mai multe cazuri că în circumstanțe excepționale, ca prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publică la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsura necesară pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Pentru aceste considerente, curtea constată că încheierea recurată este temeinică și legală și drept urmare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 5 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.1461/-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Jud.fond
Red.dec.Jud.-.
Tehnored.Gref./2 ex.
Data:.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Marius Cristian Epure, Adriana
