Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.435
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
*
GREFIER - -A -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest preventiv, după cum urmează: - asistat de av. și - apărători aleși, asistată de avocat în substituire pt.av., asistat din oficiu de avocat, asistat din oficiu de avocat, asistat din oficiu de avocat, asistat de avocați aleși și și G asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
În fața instanței s-a prezentat numitul (fiul lui și, CNP -, domiciliat în B,-/A/210)- fotoreporter la ziarul "Informația ", care a solicitat permisiunea de a lua imagini în timpul desfășurării procesului penal, pentru o mai bună informare a opiniei publice, sens în care a depus cerere scrisă. A prezentat legitimația nr.1, emisă de publicația "Informația ", precum și seria - nr.-, eliberată de Poliția B la 4.05.2004.
Instanța a admis cererea, cu condiția să nu fie fotografiați membrii completului de judecată și procurorul, iar inculpații - doar cu acceptul acestora.
Av., pentru recurentul G, a depus un memoriu.
Nefiind alte cereri prealabile, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, neexistând nicio probă certă în acest sens; afacerea acestuia, în sensul deschiderii unei societăți comerciale - respectiv un bar cu activități exotice - neconstituind în sine un pericol pentru ordinea publică. De asemenea a susținut că s-a depășit cu mult termenul rezonabil al arestării preventive; a precizat că urmărirea penală abia a fost finalizată, iar cercetarea judecătorească este suspendată și că trebuie avute în vedere dispozițiile art.5 și 6 din CEDO. Față de cele de mai sus precum și față de faptul că în cauză a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art.771Cod pr.penală, judecata fiind suspendată până la soluționarea excepției, apărătorul a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Av., având cuvântul pentru recurenții-inculpați și a solicitat admiterea recursurilor declarate de aceștia, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c sau d, respectiv să se caseze hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în rejudecare să nu se mai mențină măsura arestării preventive luată față de aceștia.
A invocat trei motive de casare. Primul motiv vizează nulitatea încheierii ce decurge din faptul că aceasta nu a fost motivată pentru fiecare inculpat în parte, respectiv instanța trebuia să indice temeiurile avute în vedere la menținerea stării de arest în raport de fiecare inculpat. A susținut că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.3859pct.9 Cod pr.penală, respectiv hotărârea nu este motivată. În raport de acest prim motiv, a solicitat casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare.
Un al doilea motiv de casare invocat de apărător în susținerea recursurilor declarate de inculpații și se referă la faptul că inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei la termenul din 13.03.2008. A precizat că inculpatul a fost transportat la spital, unde a fost consultat prezentând de efort și cardiopatie ischemică, dar că acesta nu a fost spitalizat, astfel încât trebuia adus în fața completului de judecată; pronunțându-se o hotărâre în lipsa inculpatului arestat, care nu s-a aflat în niciunul din cazurile expres prevăzute de Codul d e procedură penală, aceasta este lovită de nulitate absolută. Față de această situație, apărătorul a solicitat instanței să constate că "în prezent pentru acest inculpat nu mai există stare de arest". A susținut că au fost încălcate dispozițiile art.2 al.1 Cod pr.penală.
Un alt motiv de recurs invocat de av. pentru inculpații, a fost netemeinicia măsurii preventive luate față de inculpați. În acest sens a susținut că toate hotărârile se bazează doar pe declarațiile unor părți vătămate, a căror moralitate este discutabilă, având în vedere faptul că acestea se ocupă cu prostituția. Apărătorul a mai arătat că părțile vătămate nu au fost încă audiate de instanță, iar declarațiile date la parchet au fost luate prin constrângere; de altfel aceste declarații sunt fluctuante și este necesară coroborarea cu alte mijloace de probă, pentru a avea forță probantă. De asemenea, apărătorul a invocat faptul că alte probe nu există, arătând că la perchezițiile efectuate nu s-au găsit asupra inculpaților telefoane mobile, astfel încât nu există nicio probă că aceștia ar fi luat legătura cu părțile vătămate pentru a le influența. Apărătorul a întrebat în mod retoric care este motivul pentru care este acuzat că ar fi luat legătura cu părțile vătămate, dacă fratele său - a fost bănuit de aceasta.
Apărătorul a susținut că instanța nu a verificat pe ce temeiuri s-a luat inițial măsura arestării preventive și dacă acestea mai subzistă, iar în situația în care au apărut alte temeiuri pentru inculpatul, acestea trebuiau verificate. A depus la dosarul cauzei copie xerox de pe adresa 586/D/18.04.2008 a Spitalului de Urgență B și un ziar.
Av.-, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat de asemenea admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii recurate și restituirea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că hotărârea nu este motivată pentru fiecare inculpat în parte. A susținut că fiecare inculpat are dreptul la libertate și că există obligația de a se stabili pentru fiecare inculpat care sunt temeiurile menținerii stării de arest preventiv. Instanța a făcut afirmații generale, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. A invocat dispozițiile art.385/9 pct.9 Cod pr.penală.
În continuare apărătorul a invocat netemeinicia încheierii din 19.06.2008. A susținut că instanța trebuia "să respecte cumulativ atât dispozițiile CEDO cât și dispozițiile dreptului intern". A mai arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, respectiv nu s-a făcut dovada privind așa-zisul pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul, neexistând nici măcar un indiciu în acest sens. A mai arătat că există unele declarații date de diferite persoane care au fost agresate de persoane interpuse, dar acestea nu-l privesc pe inculpatul.
A solicitat a se avea în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale și a insistat asupra faptului că în cauză nu există înregistrări telefonice, ambientale sau alte probe din care să rezulte vinovăția inculpatului sau pericolul pentru ordinea publică, singurele probe fiind declarațiile unor părți vătămate care nu sunt credibile; a invocat faptul că acestea practică prostituția, fiind cercetate în acest sens, declarațiile date în cauza de față fiind luate de parchet în perioada în care părțile vătămate erau cercetate pentru activitatea lor. A mai precizat că părțile vătămate au dat declarații după 6-7 ani de zile de când practică prostituția, ceea ce ridică dubii cu privire la veridicitatea susținerilor acestora.
În subsidiar, apărătorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.136 lit.b Cod pr.penală, respectiv înlocuirea arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Av., având cuvântul pentru recurenta-inculpată, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, constatându-se că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, să se revoce măsura arestării preventive, înlocuindu-se cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. A precizat că se raliază concluziilor puse de colegii săi, în sensul că nu există probe certe în dosar precum că lăsarea în libertate a inculpatei ar influența negativ cercetarea judecătorească. Nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f Cod pr.penală. A solicitat a se avea în vedere faptul că inculpata-recurentă are un copil mic, nu are antecedente penale și este la primul incident. În subsidiar a solicitat a se avea în vedere aceste circumstanțe. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu pentru colegul său pe care-l substituie.
În continuare, av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat G, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea spre rejudecare și revocarea stării de arest și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. A susținut că din probatoriul administrat nu rezultă implicarea recurentului în cele 4 infracțiuni, declarațiile părților vătămate necoroborându-se cu alte probe. A mai susținut că termenul rezonabil al arestării a fost depășit cu mult, inculpatul fiind de 6 luni de zile arestat. Totodată, apărătorul recurentului a arătat că acesta a solicitat administrarea probei cu martori, o parte din martorii propuși fiind audiați, astfel fiind demonstrat faptul că inculpatul dovedește deschidere și că acesta nu încearcă să acopere adevărul. Apărătorul a mai susținut că partea vătămată a dat informații inexacte despre localul de la Gară, care în realitate aparține altei persoane. În final a solicitat punerea în libertate a inculpatului, susținând că starea de recidivă nu trebuie să reprezinte un criteriu de apreciere în acest dosar.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii recurate iar pe fond revocarea măsurii preventive. A susținut că din probele de la dosar nu rezultă vinovăția inculpatului, care nu are antecedente penale. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că încheierea recurată este nelegală și netemeinică. A arătat că inculpatul a demonstrat o sinceritate deosebită și că acesta nu prezintă un pericol social deosebit, având în vedere că nu are antecedente penale; a susținut de asemenea că pericolul social concret nu a fost dovedit; de asemenea că nu s-a dovedit că acesta ar fi încercat să tergiverseze aflarea adevărului. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că judecata se poate face și cu inculpatul în stare de libertate. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a precizat că susține aceleași motive de recurs invocate de colegii săi, respectiv nulitatea încheierii recurate, motivarea acesteia fiind făcută la modul general, precum și netemeinicia acesteia nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul d e pr.penală privind menținerea stării de arest. A precizat că inculpatul nu are antecedente penale iar cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar a solicitat "respingerea menținerii arestării preventive, eventual înlocuirea acesteia conform art.136 lit.b sau c".
Procurorul, având cuvântul, a susținut că încheierea recurată a fost corect motivată, fiind legală și temeinică; nu au intervenit împrejurări noi care să infirme menținerea stării de arest preventiv. În ce privește încheierea de ședință din 13.03.2008, procurorul a precizat că între timp s-a mai dat o încheiere prin care starea de arest a inculpaților a fost menținută, iar durata stării de arest este normală la această dată. A solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că a avut un bar de noapte 15 ani și că în anul 2004 i s-a înscenat un dosar, constatându-se ulterior că este nevinovat. Explicația privind dosarul fabricat este aceea că, având o mare influență în comunitatea romilor, a fost solicitat să-i acorde sprijin electoral candidatului, pe care l-a refuzat. Recurentul a mai arătat că a fost plecat în străinătate, după care s-a întors în țară. A susținut că îi sunt ascultate convorbirile telefonice și că niște părți vătămate au declarat împotriva sa, cu toate că în anul 2004 el nu a fost în țară. Recurentul-inculpat a cerut a se vedea înregistrarea ședinței la prima sa aducere în stare de arest în fața instanței, când judecătorul i-a adus la cunoștință că este acuzat că a dus o persoană în pădure și a bătut- Ulterior, după circa 3 luni de zile, a studiat dosarul și a constatat că acele declarații la care a făcut referire judecătorul au dispărut. Recurentul a mai susținut că părțile vătămate au fost luate de acasă de procurorii DIICOT și că s-au făcut presiuni asupra lor, toate acestea petrecându-se după arestarea sa. A solicitat a se avea în vedere faptul că părțile vătămate au recunoscut la postul, de bună-voie, adevărul. A solicitat în final punerea sa în libertate pentru a se putea apăra, promițând că nu va încerca să ia legătura cu părțile vătămate. A precizat că anterior a făcut referiri la convorbirea din ședința din data de 19 decembrie 2007, la arestarea sa.
Recurenta-inculpată, în ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate. A invocat faptul că are un copil de 8 luni.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate, precizând că este de acord cu concluziile puse de apărător.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, și-a însușit concluziile puse de apărător. A precizat că atunci când a fost dus la spital garda de la Arestul. Baa vut grijă de el; i s-a făcut rău, a fost dus la urgență, i s-a găsit tensiunea de 16 cu 10 și a fost dus înapoi. I s-a spus că-l duc la Arest, cu toate că interesul lui era să fie adus să se apere. A solicitat să i se dea posibilitatea "să se judece în libertate pentru a se apăra, pentru a veni în instanță și a adresa întrebări, liber fiind". A mai arătat că numita a fost angajata lui, iar aceasta a fost dată afară pentru că nu era corectă, respectiv aducea băuturi în local. A insistat asupra faptului că fiind arestat nu-și poate formula apărări.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, a arătat că a fost arestat la 22 decembrie, fiind ridicat de pe stradă. A fost adus în fața procurorului unde i s-a adus la cunoștință că este acuzat că a violat 3 persoane; a fost dus în Arestul IPJ B, după care a aflat că cele 3 victime nu au depus declarații. Recurentul a precizat că actele medico-legale demonstrează nevinovăția sa, una din victime fiind chiar virgină. A mai arătat că a dat Statul Român în judecată și că a cerut azil politic. A solicitat să i se dea posibilitatea să demonstreze că este nevinovat, întrucât fiind în penitenciar nu-și poate face apărările, nu se poate stabili adevărul.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 19.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, printre altele, în temeiul art. 3002pr.pen. s-a constatat că măsura arestului preventiv privind pe inculpații:, ( ) -A, -, () Gaf ost legal si temeinic luata si in consecinta:
In temeiul art. 160balin.3 rap la art. 3002pr.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor, ( ) -A, -, ()
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Tribunalul a apreciat cu privire la măsura arestului preventiv privind pe inculpați ca aceasta a fost legal si temeinic luata, motivele invocate de inculpati prin aparatori in sensul ca nu subzista temeiurile care au stat la baza arestarii nu pot fi luate in considerare pentru urmatoarele argumente:
In conformitate cu dispozitiile art. 300/2 pr.pen, "in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedând potrivit art. 160/b pr.penala.
In aceasta privintă prin 160/b alin.2 pr.pen. se prevede ca "dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu exista temeiuri noi, care sa justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de îndata in libertate a inculpatului."
Totodată prin alin.3 al aceluiasi articol, se mai prevede ca atunci "când instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau daca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin încheiere motivata mentinerea arestarii preventive."
Inculpatii si au solicitat revocarea măsurii arestului preventiv si punerea de îndata in libertate a acestora întrucat nu sunt întrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit.f pr.penala, respectiv cea de-a doua conditie privitoare la pericolul concret pentru ordinea publica si nici cele prevazute de art. 148 lit.e pr.penala, ca nu s-a exercitat nici un fel de presiuni asupra partilor vatamate, nu s-au făcut presiuni prin întelegere frauduloasa asupra părtilor vătămate, că au de-a face cu o cercetare judecătoreasca plina de probe îndoielnice,ca arestarea lor se bazeaza pe declaratiile imorale ale partilor vatamate, ca este un dosar întocmit pentru ca DIICOT-ul să-si facă,lipsesc probele care sa le confirme vinovatia iar schimbarea pozitiilor partilor vatamate dovedeste chiar acest aspect.
De asemenea au motivat inculpatii ca masura arestarii preventive este nelegala intrucat in momentul in care s-a luat declaratie partilor vatamate, avocatul nu a fost chemat la audieri, nu au fost respectate dispozitiile art. 75.pr.penala iar probe de vinovatie nu exista așa încât la acest moment arestarea este nelegala, durata termenului rezonabil a fost depasit, temeiurile care au stat la baza arestarii au incetat si nu sunt temeiuri noi asa ca se impune revocarea de indata a masurii arestului preventiv sau inlocuirea acesteia cu masura prevazuta de art. 136 lit. b penal
Pentru inculpata s-a solicitat de asemenea revocarea in principal si inlocuire in subsidiar cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara intrucat nu se mai mentin temeiurile care au stat la baza arestarii sale, nu exista probe de vinovatie si are un copil de 8 luni in intretinere.
Pentru inculpatul, s-a solicitat revocarea masurii arestului preventiv in principal si inlocuire in subsidiar cu masura obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara intrucât nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii sale, nu exista probe care sa-i confirme vinovatia,nu exista date din care sa rezulte ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului si nu poseda antecedente penale.
Pentru inculpatul s-a solicitat revocarea masurii arestului preventiv intrucat nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii sale, termenul rezonabil este depasit avut o conduita anterioara buna.
Pentru inculpatul s-a solicitat revocarea masurii arestului preventiv intrucat aceasta este nejustificata nu exista probe care sa-i demonstreze vinovatia si de asemenea sa fie avut in vedere comportamentul inculpatului in societate.
Pentru inculpatul G, s-a solicitat revocarea in principal si inlocuire in subsidiar cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara a amsurii arestului preventiv intrucat nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii, nu exista probe care sa-l incrimineze pe acest inculpat, nu exista date certe ca incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului asa incat se impune admiterea cererii.
Raportându-se datele si indiciile existente in cauza pana la acest moment in conformitate cu dispozitiile prin care este reglementata luarea si mentinerea arestarii preventive a rezultat fără echivoc nu numai ca subzista temeiurile care au stat la baza mentinerii starii de arest a inculpatilor dar au intervenit si indicii noi care sa justifice mentinerea acesteia.
Din actele existente la dosarul cauzei exista indicii ca inculpatii ( in special inculpatul ) au incercat sa influenteze cursul cercetarii judecatoresi, prin influentarea partilor vatamate de a-si schimba declaratiile date in sensul de a arata ca nu au fost traficate, aspect ce rezulta cu prisosinta din continutul interceptarilor aflate la dosarul cauzei si mai mult decat atat partile vatamate Elisa si au depus la dosarul cauzei certificate medicale cu care au dorit sa dovedeasca faptul ca au fost agresate fizic pe motiv ca au dat declaratie impotriva inculpatilor si si a celorlalti inculpati.
Continutul interceptarilor telefonice si aflate la dosarul cauzei (filele 217-242 dosar fond) relevă fără echivoc că in perioada 7- 9.04.2008, la solicitarea expresă a lui, inculpații si au contactat victimele, și, le-au luat cu mașina din domiciliile lor și le-au transportat în afara orașului la un restaurant, unde le-au luat declarații extrajudiciare, pe care le-au depus ulterior la dosarul cauzei, înainte de termenul stabilit de către Tribunal (22.05.2008) pentru audierea victimelor referitor la modalitatea în care trebuie să își modifice depozițiile astfel încât să rezulte o situație favorabilă lui și a celorlalți membri ai grupării.
Sustinerea inculpatilor si prin aparatorii lor alesi in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii acestora,ca avem de-a face cu o cercetare plina de probe indoielnice,ca nu exista probe certe care sa justifice pericolul concret si ca nu sunt intrunite cumulativ conditile prevazute de art. 148 lit.e si f sunt nefondate, datele si indiciile aflata pana la acest moment la dosarul cauzei releva si reflecta faptul ca prin judecarea acestora in stare de libertate li s-ar da posibilitatea reala sa influenteze probele care trebuie administrate in cauza si ar impieta clar buna desfasurare a procesului penal, asa incat in raport de aceste aspecte nici cererea de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea si respectiv tara nu se justifica, aprecierea temeinciei unei astfel de cereri trebuie facuta in raport de natura si gravitatea concreta a faptelor comise de inculpati si de complexitatea cauzei,ori dat fiind pericolul social concret al faptelor savarsite, multitudinea partilor, existenta unor declaratii contradictorii,instanta a apreciat ca neintemeiate cererile formulate
Nici sustinerea potrivit careia se incalca durata termenului rezonabil si prin aceasta dreptul la un proces echitabil nu a fost primită.
CEDO a apreciat in jurisprudenta sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detentiei trebuie sa se faca urmand a se analiza circumstantele concrete ale fiecariu caz in parte.S-a subliniat ca la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detentiei preventive vor fi avute in vedere:complexitatea cauzei, aspectul daca inculpatii au prejudiciat in vreun mod eforturile magistratilor de a lamuri toate aspectele de fapt, de a furniza atat apararii cat si acuzarii mijlooacele de proba si explicatiile pe care le considera necesare(cauza c Austriei, cauza -Elvetiei), comportamentul partilor precum si orice alte aspecte de natura a avea relevanta asupra aprecierii termenului rezonabil.
Ori in cauza avand in vedere faptul ca speta de fata este cu un grad de complexitate ridicat, ca inculpatii si prin aparatorii lor termen de termen au formulat cereri de recuzare, cereri de amanare sau alte asemenea solicitari tribunalul a apreciat ca nu poate fi vorba de o incalcare a termenului rezonabil si orice tergiversare a solutionarii cauzei intr-un mod sau altul nu este nicicum imputabila instantei,ca sa poata fi vorba despre o incalcare a dispozitiilor CEDO.
Totodata potrivit jurisprudentei CEDO detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:periolul de savarsirea unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata linistea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune. Pct.4 al recomandarii specifica in plus ca,daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea totusi, justifica,in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de
Din probele administrate pana la aceasta data in cauza au rezultat indicii temeinice ca inculpatii au savarsit infractiunile ptr. care au fost trimisi in judecata, infractiuni ptr. care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista date certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol concret ptr. ordinea publica, pericol apreciat de instanta si prin prisma faptului ca acestia desi in stare de arest au reusit sa ia legatura cu diferite persoane din exterior si sa le determine sa influenteze declaratiile partilor din dosar asa incat judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la influenta pe care o au nu ar face decat sa impieteze desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Faptul ca la dosarul cauzei s-a depus la dosarul cauzei declaratii extrajudiciare ale partilor vatamate cu care s-a incercat sa se dovedeasca orice implicare a inculpatilor, pentru ca apoi din continutul interceptarilor telefonice sa reiasa ca acestia prin intermediul telefoanelor mobile au incercat sa influenteze cercetarea judecatoreasca si ca declaratiile depuse este urmarea influentei acestora releva persistenta temeiurilor care au stat la baza arestarii acestora.
Cât priveste motivul de nulitate absoluta, invocat la fiecare termen de catre inculpatul prin aparator in sensul ca la termenul din data de 13.03.2008 pronuntarea pe starea de arest s-a facut in lipsa inculpatului care desi a fost dus la spital in momentul in care s-a reintors la instanta nu a mai fost adus in sala de judecata incalcandu-i-se astfel dreptul la aparare conform art 197.pr.penala, tribunalul a apreciat că nu poate fi vorba despre o incalcare a dreptului la aparare ci dimpotriva s-a avut in vedere in primul rand starea de sanatate a inculpatului existenta la acel moment, stare de sanatate care clar prima dreptului de a fi prezent in instanta la momentul la care s-a pus in discutie starea de arest a acestuia si mai mult decat atat aparatorul sau ales a exercitatat toate drepturile in interesul clientului sau,asa incat nu poate fi vorba nicicum de o incalcare a dreptului la aparare, aspect de altfel confirmat si de catre instanta de control judiciar la fiecare termen de judecata.
Pentru nici unul dintre cei sapte inculpati nu s-a putut aprecia ca au disparut temeiurile care au stat la baza arestarii lor, motivele invocate in aparare cu aproximatie identice pentru toti inculpatii in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii lor, ca nu exista probe de vinovatie, ca nu exista date din care sa rezulte ca incearca zadarniceasca aflarea adevarului nu au putut fi primite de instanta, realitatea datelor si indiciilor existente in cauza reflecta contrariul.
Nici lipsa antecedentelor penale invocata in aparare ptr. inculpatii, precum si faptul ca inculpata are un copil minor in intretinere nu au justificat judecarea acestora in stare de libertate toate aceste aspecte trebuind raportate la faptele pentru care sunt cercetati si la potentialul violent care l-ar putea reprezenta pentru intreaga ordine de drept.
Mai mult decat atat, actele dosarului reflecta fara echivoc faptul ca infractiunile ptr. care inculpatii au fost trimisi in judecata prezinta o gravitate sporita, faptele savarsite avand rezonanta in randul opiniei publice si determinand reactia negativa a acesteia fata de imprejurarea ca persoane asupra carora planeaza astfel de acuzatii sunt judecate in stare de libertate.
De asemenea tribunalul a apreciat ca masura arestului preventiv este in concordanta si cu dispozitiile art. 5 din CEDO, respectiv masura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o noua infractiune, fiind necesara astfel, apararea ordinii publice a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal, motive ce subzista si la aceasta data; sustinerile aparatorilor inculpatilor si fiind neintemeiate.
Afirmatiile aparatorilor inculpatilor in sensul ca se incalca prezumtia de nevinovatie a inculpatilor prin mentinerea lor in stare de arest, este in opinia tribunalului nefondata, acestia beneficiaza de aceasta prezumtie pana la pronuntarea unei hotarari de condamnare iar stare de arest nu trebuie confundata cu prezumtia de nevinovatie.
Lipsa probelor invocate de aparatorii inculpatilor ca temei pentru punerea lor in libertate sau minimalizarea notiunii de probe precum si lipsa pericolului social sunt aspecte ce tin de etapa probatiunii in procesul penal si care nu pot fi inlaturate in acest moment procesual iar pe de alta parte asemenea fapte neurmate de o riposta ferma a societatii ar intretine climatul infractional si ar crea impresia inculpatilor ca pot persista in sfidarea legii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca temeiurile care au stat la baza masurii arestului preventiv subzista, nu s-au modificat si nu au intervenit elemente noi care sa determine instanta sa revoce masura arestului preventiv pentru cei sapte inculpati sau sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea ori tara asa cum a fost formulata in cauza a fost legal si temeinic luata, sens in care n temeiul art. 160balin.2 pr.pen. a respins cererea de revocarea masurii arestului preventiv formulata de inculpatii, ( ), -A, -, () prin aparatori.
A respins cererea de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea si respectiv masura obligarii de a nu parasi tara formulata de inculpatii: -A, -, G (fost ).
A respinge cererea de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulata de inculpatul si prin aparatorii lor alesi.
In temeiul art. 3002pr.pen. a constatat ca masura arestului preventiv privind pe inculpatii:, ( ) -A, -, () Gaf ost legal si temeinic luata si in consecinta:
In temeiul art. 160balin.3 rap la art. 3002pr.pen. a mentinut starea de arest a inculpatilor, ( ) -A, -, ()
Împotriva încheierii au declarat recurs, G fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii inculpaților și și invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Un prim aspect se referă la nulitatea încheierii atacate, apreciind că nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată în ce îi privește pe cei trei inculpați, nearâtându-se în expunerea acesteia, temeiurile faptice defalcate pe fiecare inculpat în parte, care au justificat soluția pronunțată. Pentru acest motiv recurenții inculpați consideră că se impune casarea încheierii atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond.
Sub un alt aspect, recurentul inculpat invocă nelegalitatea măsurii arestării preventive luată și menținută față de acesta, considerând că în speță este incident un caz de nulitate absolută, constând în aceea că prin încheierea din data de 13.03.2008 a Tribunalului Bacău, s-a dispus printre altele, menținerea stării de arest a inculpatul, în lipsa acestuia, nesocotindu-se astfel două principii fundamentale ce guvernează procesul penal, respectiv principiul legalității procesului penal și principiul garantării dreptului la apărare, consfințite prin dispozițiile art.2 și 6 Cpp.
Un alt motiv de recurs se referă la neîndeplinirea condițiilor legale care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpații sus menționați, apreciindu-se că lucrările dosarului efectuate până la acest moment nu relevă existența unor probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt judecați. Recurenții mai arată ca în speță nu este incident nici unul din cazurile prev. de art.148 Cpp care să determine luarea unei masuri preventive privative de libertate. În sfârșit,recurenții inculpați au mai invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
Ceilalți recurenți inculpați, prin apărătorii desemnați din oficiu, invocă motive de recurs similare cu cele ale inculpaților și și, apreciind că dosarul cauzei nu releva existența unor probe sau indicii temeinice care să justifice acuzațiile aduse, nefiind întrunită condiția legală prev. de art.143 Cpp.
De asemenea recurenții inculpați, G, consideră că dosarul cauzei nu oferă probe certe care să releve periculozitatea acestora pentru ordinea publică, astfel încât să se mai justifice menținerea detenției provizorii. Inculpații au mai invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
În considerarea motivelor de recurs expuse, toți inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de toți recurenții inculpați, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de înscrisurile extrajudiciare depuse la dosar de către aceștia. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva tuturor inculpaților, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora (art. 148 lit. lit.b Cpp), continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, și circumstanțele personale ale inculpaților. În acest sens, Curtea reține că infracțiunea de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat, aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și siguranța persoanei, cu impact social deosebit.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.
În condițiile speței, nu se poate considera că durata arestării inculpaților a depășit o durată rezonabilă, ținând cont, pe de o parte, de complexitatea deosebită a cauzei, precum și de conduita inculpaților, care prin cererile incidentale formulate de apărătorii lor, au întârziat efectuarea cercetării judecătorești și implicit pronunțarea unei soluții corespunzătoare adevărului judiciar, pe altă parte.
În ceea ce privește susținerile inculpaților inculpaților și și, referitoare la nearătarea în cuprinsul considerentelor încheierii recurate, temeiurilor faptice care au determinat adoptarea soluției pronunțate, Curtea nu poate primi această critică.
Examinând considerentele încheierii recurate, Curtea constată că aceasta conține referiri concrete privitoare la temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive contra inculpaților, care continuă sa-și găsească existența și în continuare, alături de noi temeiuri, neputându-se reproșa instanței de fond că a nesocotit dispozițiile legale referitoare la obligativitatea motivării hotărârilor.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nelegalitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatului, considerând că în speță este incident un caz de nulitate absolută, dat fiind faptul că prin încheierea din data de 13.03.2008 a Tribunalului Bacău, s-a menținut starea de arest a inculpatul, în lipsa acestuia, nesocotindu-se astfel două principii fundamentale ce guvernează procesul penal, respectiv principiul legalității procesului penal și principiul garantării dreptului la apărare, consfințite prin dispozițiile art.2 și 6 Cpp, instanța de recurs, constată că această critică nu mai poate fi analizată în cadrul prezentului recurs.
Având în vedere că încheierea din 13.03.2008 a Tribunalului Bacău, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatul, a fost supusă controlului judiciar în fața instanței de recurs, hotărârea menționată a devenit definitivă, acesta nu mai poate reitera în cadrul unui alt recurs acest motiv de nelegalitate, întrucât critica invocată a fost analizată anterior, existând autoritate de lucru judecat
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că recurenții inculpați și, au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 189 Cpp, va dispune plata din fondurile MJ, a onorariilor apărătorilor din oficiu către Baroul
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați, împotriva încheierii din data de 19.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos-.
Constată că recurenții inculpați și, au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 189 Cpp, dispune plata din fondurile MJ, a onorariilor apărătorilor din oficiu, în suma de 40 lei fiecare, către Baroul
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă pe recurenții-inculpați și să plătească statului câte 50 lei, iar pe ceilalți recurenți inculpați, obligă la câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2008, în prezența inculpaților arestați.
Pt PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.înch. Tr.-
Red.dec.recurs -
Tehnored.
2 ex.
30.06./01.07.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian, Ecaterina Ene
