Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.435/R/2008
Ședința publică din 21 august 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
Judecător: - G- președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la data de 25.03.1979, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de apărătorul acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale din 21.08.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul numit din oficiu pentru inculpat solicită instanței admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, în sensul de a se dispune punerea lui în stare de libertate. Arătă că inculpatul nu este vinovat de infracțiunea reținută în sarcina lui, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în prezent, iar termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul aflându-se de peste 3 ani în stare de arest.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv față de inculpat. Apreciază că instanța de fond în mod corect a procedat la menținerea inculpatului în stare de arest preventiv având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare.
Inculpatul recurent solicită instanței continuarea cercetărilor în stare de libertate, arătând că este nevinovat, nu este autorul acestei crime, toate expertizele efectuate de instanța de fond sunt în favoarea sa, iar prima încheiere de menținere a arestului preventiv nu a rămas definitivă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpat.
În baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, născut la 25.03.1979 în O, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, prin încheierea penală nr.87/25 noiembrie 2005 Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.144/25.11.2005și a rămas definitivă în ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, inculpatul a fost arestat la data de 25 noiembrie 2005, în baza mandatului nr. 144/2005 emis de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptei de care inculpatul este învinuit, fapt care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii, modul și mijloacele concrete ale săvârșirii.
În ce privește cercetarea judecătorească desfășurată până în prezent, declarațiile martorilor audiați în instanță nu sunt apte a înlătura toate probele și indiciile existente la dosar și care, analizate ca un ansamblu probator, conduc la concluzia că există motive plauzibile pentru a considera că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deci, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat că probele administrate până în prezent, nu sunt de natură a duce la consecința modificării temeiurilor avute în vedere de judecător la luarea acestei măsuri, motive pentru care instanța va reține că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, și văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b al.3 Cod procedură penală și art. 23 al.4/2 din Constituția României, respectiv dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, s- respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea și s-a menținut starea de arestare preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii penale din data de 16.07.2008 pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în stare de libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare, prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială.
În raport de cele de mai sus, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive. Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, precum și natura și gravitatea acestora.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 240 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.160 /b alin.3 Cod procedură penală și art.141 Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la data de 25.03.1979, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 240 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 august 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
red.dec.- /25.08.2008
jud.fond
tehnored.3ex./25.08.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
