Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 437
Ședința publică din 19 iunie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror -A
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu întrucât apărătorul ales este în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de azi în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că așa cum a solicitat și apărătorul ales la tribunal, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, menținerea s-a dispus pentru soluționarea cauzei, totuși inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, urmând a se prezenta la termenele fixate.
Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză inculpatul este condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată.
Recurentul-inculpat în cuvântul său lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, respectiv, art.160/h Cod procedură penală, s- menținut starea de arest a inculpaților:, și.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și prin apărători și de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul prin avocat.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 27 din data de 11.05.2009, pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, au fost condamnați inculpații:, și, la pedeapsa închisorii, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă continuată, reținându-se că în baza aceleiași rezoluții infracționale la data de 7/8.06.2008, 9/10.11.2008 și 10/11.11.2008, pe timp de noapte și în locuri publice, au deposedat prin violență, de bunuri 3 părți vătămate care lucrau ca taximetriști.
În cauză inculpații a fost cercetați în stare de arest preventiv, iar prin sentința de condamnare a fost menținută starea de arest.
În contextul reținut prin hotărârea de condamnare, în ceea ce privește măsura privării de libertate, se apreciază că pericolul pentru ordinea publică este actual.
În cauză pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate este real și nu a putut fi înlăturat prin intervalul de timp scurs de la arestarea preventivă.
Se constată că în cauză apelanții sunt acuzați că au comis 3 acte materiale de tâlhărie și cum asemenea acțiuni periclitează integritatea corporală și siguranța patrimoniului cetățenilor comunității, rezultă că în mod efectiv ordinea publică a fost și continuă să fie grav amenințată. Pericolul acesta există și în prezent deoarece inculpații care nu realizează nici un fel de venituri ar putea desfășura și alte acțiuni de acest gen pentru a-și asigura cele necesare traiului. Necesitatea de a crea condiții de securitate membrilor comunității face imposibilă în prezent lăsarea inculpaților în libertate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea persoanelor și a patrimoniilor ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică este actual. Cum în cauză este încă incident temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală, se constată că menținerea stării de arest a inculpaților este necesară.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cererea de revocare a arestării preventive sunt nefondate cât timp așa cum s-a demonstrat în speță este actual și incident temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. "f".
Rezultă că nici înlocuirea măsurii arestării preventive și nici revocarea acesteia nu sunt legal posibile cât timp în prezent nu s-a schimbat temeiul care a determinat luarea măsurii, aceasta a fost luată și menținută anterior cu respectarea prevederilor legale iar în prezent există încă un temei care să o justifice.
Constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală instanța va respinge cererile de înlocuire și revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați iar conform art. 300 indice 2, raportat la art.160 indice b Cod procedură penală și art. 160 indice h Cod procedură penală, pentru inculpatul minor va dispune menținerea stării de arest a acestora.
Împotriva acestei încheieri, la pronunțarea încheierii, a declarat recurs inculpatul .
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărător a fost criticată încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
Prin încheierea din data de 13.noiembrie.2008, pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, în temeiul art.149/1 Cod procedură penală, cu art.148 lit. Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși, județul B și s-a dispus arestarea recurentului-inculpat pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 13.11.2008.
Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea preventivă și a inculpaților și -, pentru 29 de zile, respectiv, 19 zile.
Prin rechizitorul din data de 21.11.2008 dat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși, județul B, în dosarul nr.975/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.211/1 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c și art.41 alin.2 Cod penal.
Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpaților și -, tot pentru săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.211/1 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, dar cu art.37 lit.a Cod penal pentru inculpatul major și a dispozițiilor art.99 și următoarele pentru inculpatul minor -.
În conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv a celor trei inculpați.
Prin sentința penală nr.27 din data de 11.mai.2009, pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, s-a dispus condamnarea inculpaților.
1., CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.211/1 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 2 (doi) ani 9 (nouă) luni și 18 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.149/D/2004 a Tribunalului Bacău și contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea, cea de 9 (nouă) ani închisoare.
2., CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.211/1 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.
3. -, CNP -, săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b, art.211/1 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.99 și următoarele Cod penal, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 07/08.11.2008, în jurul orei 20,00, inculpații s-au întâlnit în municipiul B, unde, după ce au consumat băuturi alcoolice, au luat un taxi din zona Colegiului de pe strada -, pentru a se deplasa în satul B, com.-B, unde toți au domiciliul.
Înainte de a intra în satul B, inculpatul - i-a cerut părții vătămate, care conducea taxiul, să vireze pe un drum de acces secundar către satul
Când au ajuns în apropierea pădurii, inculpatul i-a cerut părții vătămate să oprească mașina, inculpatul a prins-o de gât și a imobilizat-o, iar inculpatul s-a dat jos din mașină, el ocupând locul de pe bancheta din spate, a mers la portiera din stânga față și prin violență a sustras suma de 150 lei din buzunarul pantalonilor părții vătămate, pe care l-a rupt.
În noaptea de 09/10.11.2008, în jurul orei 18,00, inculpații s-au întâlnit din nou în municipiul B, în zona CFR, unde au stabilit să meargă cu un alt autoturism-taxi în aceeași zonă a satului B, unde să procedeze la deposedarea de bunuri a conducătorilor auto.
Au evitat să se deplaseze pe strada - ca în noaptea de 07/08.11.2008 pentru a nu fi recunoscuți de partea vătămată.
S-au deplasat pe strada 9 -, în dreptul BCR, unde erau parcate mai multe taxiuri.
Inculpatul - a mers singur la un taxi, care era condus de partea vătămată.
Ceilalți doi inculpați așteptau la intersecția străzilor 9 - cu cel, unde inculpatul -, care a ocupat locul din dreapta șoferului, i-a cerut acestuia să oprească.
Cei doi inculpați au ocupat locurile de pe bancheta din spate.
Au parcurs același traseu ca în noaptea săvârșiri primei tâlhării și când au ajuns într-o zonă izolată din marginea pădurii din satul B, i-au cerut părții vătămate să oprească autoturismul.
Au coborât-o forțat pe partea vătămată din autoturism și i-au cerut să le dea banii și bunurile de valoare ce le avea asupra sa. Partea vătămată a refuzat.
Atunci inculpații au lovit-o și, în timp ce partea vătămată rămăsese la pământ, au controlat prin mașină.
Inculpatul - a luat din torpedoul mașinii suma de 670 lei, iar inculpații și au luat de la partea vătămată, care era căzută la pământ, un ceas de mână marca și o verighetă.
Inculpații au împărțit banii între ei, verigheta a rămas la inculpatul, iar ceasul de mână a rămas la inculpatul -.
În urma violențelor exercitate asupra părții vătămate, acesta a suferit leziuni corporale ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale.
În noaptea de 10/11.11.2008 cei trei inculpați s-au întâlnit din nou în zona Pieței Centrale din municipiul
Inculpatul - i-a cerut numitei să vină în acel loc deoarece între ei exista o relație de prietenie.
Inculpații au consumat băuturi alcoolice în incinta barului și au stabilit să meargă din nou cu un taxi în zona
În jurul orei 20,00 s-au deplasat pe strada -.
Pe traseu aceștia i-au spus numitei - că în nopțile de 07/08.11.2008 și 09/10.11.2008 au deposedat doi taximetriști de bani și alte bunuri prin folosirea de violențe și că intenționau ca și în noaptea respectivă să procedeze la fel cu un alt taximetrist.
Numita - nu a fost de acord cu intenția inculpaților, dar datorită relației de prietenie cu inculpatul - și a unor împrejurări de moment a fost nevoită să meargă și ea cu prietenul ei.
Amândoi au luat de pe strada - taxiul condus de partea vătămată, cerându-i să-i transporte până în comuna -
Inculpatul - i-a cerut părții să meargă pe strada - până la intersecția cu str.-, unde i-a cerut să oprească.
Aici așteptau ceilalți doi inculpați, care s-au urcat în autoturism.
La fel ca în primele două cazuri, când au ajuns într-o zonă izolată din marginea pădurii, după ce au mers pe același traseu, i-au cerut părții vătămate să oprească mașina.
Numita - s-a deplasat la o distanță de aproximativ 19 de mașina pentru necesități fiziologice.
Inculpații i-au cerut părții vătămate să coboare din mașină.
Inculpatul a controlat-o în buzunare și a găsit suma de 25 lei, apoi a luat, prin smulgere, radiocasetofonul montat pe mașină.
Inculpatul - a sustras un telefon mobil marca "Motorola" din consola de bord a mașinii iar inculpatul a sustras, tot din mașină, un cuțit și un spray lacrimogen.
Inculpații au mers apoi la portbagajul mașinii, de unde au sustras un covor persan, două boxe audio și un triunghi reflectorizant.
În acest timp, partea vătămată a încercat să fugă pentru a scăpa de agresiunea inculpaților dar a fost ajunsă de inculpatul, care a lovit-o cu pumnul în zona feței și a adus-o înapoi lână autoturism.
Inculpații au ascuns covorul persan, casetofonul auto și triunghiul reflectorizant într-un loc cu vegetație înaltă de la marginea pădurii.
A doua zi, aceste bunuri au fost ridicate de inculpatul -, care le-a predat inculpatului.
Ca urmare a actelor de violență partea vătămată, a suferit leziuni corporale ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații.
Tribunalul Bacăua fixat termen pentru judecarea apelurilor la data de 16.06.2009 și termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la data de 02.06.2009.
Prin încheierea din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați.
În conformitate cu prevederile art.300/2, cu art.160 lit.b Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Așa cum se arăta, Judecătoria Buhuși, județul B, a dispus arestarea recurentului-inculpat invocând ca temei în drept, dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv, "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Curtea constată că încheierea de menținere a măsurii arestului preventiv este legală și temeinică, Tribunalul apreciind că în cauză subzistă temeiul avut în vedere luarea măsurii arestului preventiv, iar motivarea încheierii, inclusiv cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică este corespunzătoare, fiind însușită de instanța de control judiciar.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie în formă continuată și săvârșită împreună și cu un minor, pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar modalitatea în care au fost concepute faptele, împrejurările în care se presupune că au fost comise, consecințele pe care le-au avut faptele presupuse a fi comise de acesta persoane, poziția acestuia pe parcursul procesului penal, de frecvența infracțiunilor de acest gen și de necesitatea unei prevenții generale.
Apărătorul recurentului-inculpat a susținut că prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, se asigură prezența inculpatului la soluționarea cauzei. Așa cum este cunoscut, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condițiesine qua nona regularității menținerii în detenție, dar după o anumită perioadă, care nu poate fi definită în abstract.
Menținerea în stare a inculpatului poate fi justificată nu numai de"pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal", "pericolul de influențare a procesului","pericolul de repetare a faptelor","nevoia de a sigura executarea pedepsei","negarea culpabilității de inculpat", "crima organizată",etc. dar și de "tulburarea ordinii publice".
Potrivit și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea anumite infracțiuni, așa cum sunt și cele deduse judecății, pot să provoace o tulburarea socială de natură să justifice o detenție provizorie.
Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică este real și actual, că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele care comit infracțiuni deosebit de grave, cum este și cea din cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale și de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Pentru aceste motive, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Desigur că instanța de apel în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raport și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă sau revocarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.06.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pt.judecător -plecat la
seminar- semnează președinte complet
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
/19.06.2009/2 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru, Dumitru Pocovnicu
