Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 438
Ședința publică din 23 iunie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-inculpat, aflat în Spitalul Penitenciar, lipsă la termenul de azi, avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 385/11 al.3 pr.penală, procedura fiind completă și nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat, apreciază că mandatul de arestare emis la data de 22.04.2009 pentru inculpatul a expirat, întrucât au fost depășite cele 60 de zile, astfel au încetat efectele mandatului de arestare și se impune punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, invocă nulitatea urmăririi penale, întrucât nu au fost respectate dispozițiile cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală, s-a refuzat a se pune la dispoziție materialul de urmărire penală și apărătorului.
Invocă și dispozițiile art.7 al.2 cu privire la nulitatea absolută, care atrage nulitatea tuturor actelor ulterioare, admiterea acestei excepții, cu trimiterea cauzei la parchet întrucât nu a fost prezentat materialul de urmărire penală, a se dispune punerea inculpatului în libertate. Față de aspectele invocate, solicită a se avea în vedere dispozițiile CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție, spețe în acest sens- cetățean contra Germaniei.
În consecință, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu se mai impune nici menținerea arestării preventive, având în vedere și faptul că urmărirea penală s-a finalizat, s-au administrat toate probele, nu s-a trecut la cercetarea judecătorească față de numărul mare de părți civile și părți vătămate, dosarul este foarte complex.
A se avea în vedere starea de sănătate gravă a inculpatului, faptul că nu prezintă pericol concret, abstract, generic, iar ecourile prezumtive ale faptei nu conduc la concluzia de a menține în continuare starea de arest, în raport și de perioada reținută 2006-2007, instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor și a societăților, măsură care nu se justifică.
În concluzie, față de aspectele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul, solicită respingerea ca nefondat a recursului, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, încheierile pronunțate sunt legale și temeinice, în mod corect s-a apreciat asupra pericolului concret, în raport de mediu de afaceri, inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei reținute, au emis bilete la ordin și au creat un prejudiciu mare.
Precizează că nu au fost încălcări ale legii și nu poate fi reținută nulitatea absolută a urmăririi penale, materialul de urmărire penală a fost prezentat în mod legal.
Avocat ales, în replică, solicită a se reanaliza materialul administrat și a se observa că inculpatul nu a avut nicio calitate în firmă și nu a semnat bilete la ordin.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și, trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului și de fals, vizând în principal, înșelarea partenerilor comerciali în sume mari de bani pe care nu le mai achitau după preluarea și valorificarea mărfurilor.
În motivarea încheierii se arată că prin încheierea nr. 23/U din 25 iulie 2008 Tribunalului Neamț, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului iar prin încheierea nr.27/U din 5 septembrie 2008 Tribunalului Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În motivarea încheierilor sus menționate s-a reținut că există probe și indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, situație ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, numărul mare al societăților păgubite. Pentru inculpatul s-a reținut că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a și c Cod procedură penală, întrucât acesta s-a sustras de la urmărirea penală și din declarațiile celorlalți inculpați rezultă că pregătește comiterea unor noi infracțiuni.
Prin încheierile nr. 42/ din 29 septembrie 2008, nr. 43/ din 01 octombrie 2008, nr.51/ din 27 octombrie 2008, nr.59/ din 25 noiembrie 2008, 65 / din 16 decembrie 2008 și 7/ din 26 ianuarie 2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, succesiv, cu câte 30 de zile până la data de 26 februarie 2009, reținându-se că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive.
La data de 5 februarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, la termenul din aceeași dată, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest.
Prin încheierea din 22 aprilie 2009 s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Instanța a constatat că, de la data de 22 aprilie 2009 și până în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, în sensul că legea prevede pentru infracțiunea săvârșită de inculpat pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unui număr mare de infracțiuni, cu prejudicii foarte mari, sunt cercetate în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de comportamentul inculpaților, de faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte de aceeași natură, dar și de gravitatea faptelor comise.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul.
În condițiile în care recurentul, din cauza stării de sănătate, acesta suferind o intervenție chirurgicală, nu a putut fi prezent în instanță, având în vedere și caracterul urgent al obiectului cauzei, recursul a fost soluționat în conformitate cu prevederile art.385/11 al.3 pr.penală.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 27/U/2008 pronunțată de judecător la data de 05.09.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Neamț. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.26 penal, raportat la art.215, al.1,2,3,4 și 5.penal, cu aplicarea art.41 al.2 penal, constând în aceea că, în colaborare cu inculpatul, folosind diverse manopere frauduloase, au achiziționat împreună mărfuri în numele a două societăți comerciale administrate de, mărfuri pe care le-au valorificat, iar sumele de bani rezultate le-au folosit în interes personal.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f pr.penală, reținând că a participat la prejudicierea unui număr mare de societăți comerciale, cu importante sume de bani, într-un timp relativ scurt, precum și în modalitatea de comitere a faptelor.
Încheierea astfel pronunțată nu a fost recurată de inculpat.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 zile, în baza art.159 pr.penală, până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu în data de 05.02.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment,în baza art.160 pr.penală, raportat la art.300/1 pr.penală și art.160/b pr.penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f pr.penală, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Neamț și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 10.06.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 22.04.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de APEL BACĂU apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 pr.pen. în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal,ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară infracțiunile pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment,ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 9 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, în condițiile stării de agravare privind o pluralitate de infractori constituită în mod distinct, sancționată de legea penală, iar multitudinea de părți vătămate și civile pretins prejudiciate într-un timp scurt și prin folosirea unei adevărate încrengături de societăți comerciale și introducerea în circuitul comercial d e numeroase CEC-uri, bănuite a fi false sau fără a exista acoperirea necesară, toate se circumscriu unui imperativ de izolare față de societate a inculpatului, la fel de actual și la momentul procesual la care se află cauza de față.
În același timp,circumstanțele personale ale inculpatului, care este
recidivist postcondamnatoriu pentru săvârșirea de infracțiuni similare, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 pr.pen. și cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligentele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din CEDO. Astfel, cauza a avut 4 termene de judecată, amânarea fiind motivată de cererile părților, lipsa apărării pentru unii inculpați, modificarea adresei de domiciliu a inculpatului și a unor părți vătămate, precum și excepțiile procedurale ce au fost invocate de prezentul recurent.
Față de complexitatea cauzei, dată de amploarea infracțiunilor pentru care sunt judecați și de numărul mare de părți implicate, prima instanță a dispus măsurile procedurale necesare administrării probatoriului, soluționând și cererile și excepțiile prealabile invocate de recurent.
În ceea ce privește susținerea apărătorului recurentului în sensul că arestul preventiv a încetat de drept întrucât recursul nu a fost soluționat în termen de 60 de zile de la ultima menținere, Curtea de APEL BACĂU, constată că obiectul recursului este tocmai controlul judiciar al încheierii prin care s-a verificat de către prima instanță legalitatea și temeinicia în termen legal de 60 de zile, astfel că cererea este nefondată.
Alte dispoziții date de prima instanță prin încheierea recurată nu sunt atacabile cu recurs separat, astfel de apărări în acest stadiu procesual fiind inadmisibile.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge recursul formulat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din 1o.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. obligă recurentul la plata a 2oo lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. înch.
Red.
Tehnored. /24.06.2009
2 ex
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț
