Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 440/R/2009
Ședința publică din 7 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G, și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații G și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpații G și, avocat solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Întrebați fiind de instanță, inculpații arată că își mențin declarațiile date în cauză până la acest moment.
Apărătorul ales al inculpaților G și depune motive de recurs, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților G și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să se analizeze dacă la acest moment scopul măsurilor preventive mai este din punct de vedere legal justificat. Susține că există doar două rațiuni care pot justifica privarea de libertate și anume buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Acest dosar nu a fost soluționat pe fond pentru un singur motiv și anume a fost încuviințată audierea unui martor de origine pakistaneză care se află într-un centru de refugiați din Au fost acordate mai multe termene de judecată, întrucât nu a fost posibilă aducerea acestui martor în vederea audierii. În aceste condiții s-a menținut în mod artificial măsura arestului preventiv față de inculpați. Dacă organul de poliție nu a fost în măsură să aducă acest martor în instanță pentru a fi audiat, atunci se pune întrebarea cum se va putea deplasa instanța la T în vederea audieri acestui martor.
Au fost reținute temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. d și f proc.pen. față de inculpați. Apreciază că la acest moment pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă. Singura rațiune pentru care această cauză nu a fost soluționată pe fond a fost pentru a se administra această probă. Precizează că în acest dosar sunt trimiși în judecată mai mulți inculpați, dintre care unii sunt cercetați în stare de libertate, deși încadrarea juridică a faptelor este aceeași. Pentru egalitate de tratament se impune lăsarea în libertate și a inculpaților și. Mai mult, inculpații au avut o atitudine sinceră pe parcursul derulării procesului penal și au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor. Apreciază că a greși e omenește și fiecare are dreptul la oad oua șansă.
Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații, cu consecința punerii de îndată în libertate.
Apărătorul ales al inculpatului G susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Inculpații se află în arest preventiv din data de 18 noiembrie 2008, deci de aproximativ 9 luni de zile. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este de 2 la 7 ani. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale și a participat doar la trei acte materiale. În cauză mai este de audiat un singur martor, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea împieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. Menținerea măsurii arestului preventiv față inculpatul nu se mai justifică la acest moment.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, învederează că acesta are părinții bolnavi și i s-a născut un copil pe care nu l-a văzut încă. A avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, iar în cauză nu a existat prejudiciu material. După 9 luni de arest preventiv, termenul rezonabil a fost atins, astfel încât se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Tribunalul Maramureșa pronunțat o soluție legală și temeinică, raportat la aspectul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestora. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații au executat actele infracționale, având în vedere perseverența infracțională a acestora, fiind reținut temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. d proc.pen.
Apreciază hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că se află în stare de arest preventiv de 9 luni de zile. Nu mai poate influența în niciun fel buna desfășurare a procesului penal. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, are părinții bolnavi și arată că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul S-a format dosarul nr-, cauza aflându-se în prezent în faza de judecată.
Prin încheierea penală fără număr din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, fost espinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul
Au fost respinse cererile revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și -. precum și cererile de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulate de cei doi inculpați.
În temeiul art. 3002, 160 pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpațilorG, fiul lui G și, născut la 19 dec.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și, fiul lui G și, născut la 20 nov.1968 în comuna, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în.G și, în consecință, a fost menținută arestarea preventivă a acestora.
Pentru a hotărî astfel instanța rocedând p. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților. și G, în temeiul art. 300 ind.2, 160 ind.b pr.pen. precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara, a reținut următoarele:
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar s-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, precum și a inculpatului, însă prin decizia penală nr. 778/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a înlocuit față de acest din urmă inculpat această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 30 decembrie 2008 pronunțată în prezentul dosar a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați, însă prin decizia penală nr. 26/R/15.01.2009 a Curții de Apel Cluj această soluție a fost casată în sensul respingerii cererilor acestora de liberare provizorie sub control judiciar, apreciindu-se, în esență, că deși cererile îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, ele sunt neîntemeiate raportat la faptele pentru care sunt cercetați, la numărul mare de persoane implicate, la gradul sporit de pericol social, la modul de comitere a infracțiunilor, la perseverența inculpaților, la scopul urmărit, la complexitatea cauzei și la împrejurarea că până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească la prima instanță. S-a considerat, de asemenea, că pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații trebuie apreciat în funcție de toate elementele care au dus la comiterea faptelor chiar dacă pedepsele se stabilesc de legiuitor în funcție de pericolul generic al faptelor. Cei trei inculpați au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați doar pentru a fi puși în libertate. Punerea în libertate sub control judiciar este facultativă și nu obligatorie.
Tribunalul a apreciat că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august-12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul Tribunalul nu poate proceda în această fază a procesului penal (cea de judecată) la o analiză detaliată a probelor întrucât, în caz contrar, s-ar antepronunța în cauză, însă o analiză de ansamblu a lor îndrituiește instanța să aprecieze că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpații au comis faptele în modalitatea mai descrisă. De altfel, pentru a se menține măsura arestării preventive nu trebuie să existe probe certe de vinovăție, ci doar indicii în sensul comiterii unor fapte de natură penală.
Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale). Curtea de Apel Cluj a apreciat în considerentele deciziei penale nr. 26/R/2009 că faptele acestora prezintă o gravitate deosebită și că situația cetățenilor pakistanezi nu justifică traficarea lor în mod ilegal. Prin urmare, tribunalul consideră că pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a diminuat nici până la acest termen de judecată într-atât încât măsura obligării de a nu părăsi țara să fie suficientă.
Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale. Desigur că pentru faptele din acel dosar operează prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu d Susis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale chiar dacă se susține că a intervenit reabilitarea de drept. Acesta nu a fost arestat pentru că este recidivist (acest temei legal - art. 148 lit.f pr.pen. a fost, de altfel, abrogat, fiind menținut cel cu privire la comiterea unei noi infracțiuni cu intenție). Pentru acest motiv instanța nici nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin înlăturarea stării de recidivă, nefiind necesară în această fază a procesului penal.
Față de inculpatul nu se poate reține că acesta s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, astfel cum acest aspect a fost precizat și în încheierile anterioare, faptul că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I). Celelalte temeiuri care au stat la baza arestării sale însă se mențin și justifică privarea sa în continuare de libertate.
Apărarea formulată cu privire la necesitatea asigurării din acest punct de vedere a unui tratament juridic egal pentru inculpații arestați preventiv cu cel al inculpatului nu poate fi primită, motivul pentru care acesta a fost pus în libertate spre deosebire de ceilalți inculpați arestați fiind indicat în considerentele deciziei penale nr. 778/R/2008 a Curții de Apel Cluj (acesta a recunoscut de la început faptele de care este cauzat și a avut din acest punct de vedere o atitudine constantă).
Se constată așadar că majoritatea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați se mențin și în prezent și că această măsură s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale. Pentru acest motiv tribunalul a apreciat că cerințele prevăzute de art. 139 alin.2 pr.pen. nu sunt îndeplinite nici în prezent, cererile inculpaților de a se revoca această măsură au fost respinse.
Durata arestării preventive a celor trei inculpați (7 luni și J) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar cercetarea judecătorească se află spre finalul ei (mai este necesară și posibilă audierea unui martor și reaudierea unui alt martor).
Pentru toate aceste motive s-au respins cererile formulate de inculpați de revocare a măsurii arestării preventive, de înlocuire a acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpații, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat curții că nu mai este necesară privarea lor de libertate, având în vedere faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, doar un martor mai trebuie să fie audiat.
Apoi, s-a mai arătat că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece a trecut deja un timp relativ îndelungat de când s-a dispus arestarea acestora, mai mult de 9 luni, astfel că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurilor preventive.
S-a mai invocat ca motiv de recurs și principiu egalității de tratament, raportat la faptul că, în cază există inculpați cercetați în stare de libertate, precum și circumstanțe personale, inculpații având o atitudine sinceră în cursul procesului penal, iar inculpatul G are un copil minor, născut în timp ce acesta se afla deja în arest.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, se constată existența indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ai comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind astfel îndeplinite cerințele art.143
C.P.P.Pe scurt, ca stare de fapt s-a reținut că aceștia în perioada august-noiembrie 2008 au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, a mai multor acte de facilitare directă în zona de frontieră a introducerii ilegale în România din Ucraina a unor grupuri de persoane de cetățenie pakistaneză și indiană, pe care i-au preluat de la frontieră i-au găzduit și transportat.
În ceea ce privește principiul egalității de tratament invocat în cauză, curtea apreciază că acesta nu este încălcat, prin menținerea în stare de arest a inculpaților având în vedere că în considerentele dec.pen.778/R/2008 a Curții de Apel Cluj se arată în mod distinct de ce se impune punerea în libertate a inculpatului și anume atitudinea constantă de recunoaștere a acestuia.
Apoi, trebuie avut în vedere faptul că măsura preventivă se dispune pentru fiecare inculpat în parte ținându-se seama de contribuția efectivă a acestuia la comiterea infracțiunilor, de persoana acestora, precum și de atitudinea inculpaților din cursul procesului penal.
Cu privire la termenul rezonabil așa cum este acesta definit în jurisprudența CEDO, curtea apreciază că acesta nu a fost încălcat în cauză, raportat la faptul că inculpații au fost arestați în urmă cu 9 luni, timp în care s-a finalizat urmărirea penală iar cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, fiind o cauză deosebit de complexă, complexitate datorată în primul rând numărului mare de părți vătămate de origine indiană și pakistaneză precum și caracterul transfrontalier al cauzei.
Prima instanță a reținut, în mod corect că se impune, pentru o bună desfășurare a procesului penal, menținerea în stare de arest a inculpaților, având în vedere că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă din însăși natura faptelor comise, a modului și mijloacelor de săvârșire a acestora, precum și a persoanelor inculpaților, pentru inculpații și fiind întrunite și cerințele art.148 lit. d
C.P.P.Față de cele de mai, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției,
Va obliga pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate inculpatii fiul lui G și născut la 19.12.1977, fiul lui și născut la 11.11.1982 și fiul lui G și născut la 20.11.1968, cu toții arestați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 30 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției,
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./13.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Monica Rodina
