Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- menținere măsura arestare preventivă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.442
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07 februarie 1956, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii nr.81 din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul - recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că dorește să dea declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, apreciază că urmărirea penală în cauză a fost unidirecționată în sensul dovedirii existenței infracțiunii de omor în formă tentată. Consideră că procurorul nu a pus în balanță deosebirile esențiale între infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare corporală prin care a fost pusă în pericol viața persoanei. Acest aspect este foarte important, deoarece pericolul social este apreciat diferit pentru o persoană care săvârșește infracțiunea de tentativă de omor și pentru o alta care săvârșește infracțiunea de vătămare corporală. Sub aspectul temeiniciei măsurii arestării preventive, această abordare este necesară pentru ca instanța să aprecieze dacă inculpatul poate fi judecat în stare de libertate sau este necesară menținerea lui în stare de arest. Arată că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul s-a înarmat cu o foarfecă și că ar fi urmărit victima pentru a-i aplica corecții. Cert este faptul că incidentul s-a produs în apropierea curții sale, acestea fiind elemente care trebuie stabilite cu exactitate în cursul judecății. Nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul a urmărit suprimarea vieții unei persoane sau că ar fi acceptat acest lucru, dimpotrivă admite faptul că a lovit-o, că în încăierarea produsă este posibil ca foarfecele să-i fi produs și alte vătămări. Consideră că în cauză nu mai pot fi aplicate disp. art.148 alin.1 lit.f pr.pen. întrucât inculpatul nu prezintă un pericol social de natură a duce la perturbarea activității de judecată. Nu există indicii că inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, că ar fi încercat să influențeze vreun martor, dimpotrivă judecarea sa în stare de libertate reprezintă o garanție a aflării adevărului, iar prezumția de nevinovăție trebuie să fie în concordanță cu prevederile legii. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, însușindu-și concluziile apărătorului său ales.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.81 din data de 26.11.2009 Tribunalul Botoșani, în baza art.160 rap. la art.3001pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul în data de 4.10.2009, în jurul orelor 18,00 înjunghiat-o de mai multe ori pe partea vătămată cu un foarfec de tăiat, iar în urma agresiunii aceasta a suferit un traumatism facial și toraco-abdominal cu plăgi înțepat-tăiate, secțiune arteră mamară internă dreapta, parcelară de stern și coasta 6, leziuni ce necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, faptă ce constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 alin.1 lit.i Cod penal, și sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Au fost evidențiate ca indicii temeinice în sensul comiterii faptei declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, concluziile raportului de expertiză, indicii ce corespund cerințelor art.681pr.pen. cât și a jurisprudenței CEDO în materie.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea nr.65 din 7.10.2009 a Tribunalului Botoșani pentru o perioadă de 29 de zile, măsură ulterior prelungită.
Reține prima instanță că potrivit art.3001pr.pen. după înregistrarea dosarului, atunci când inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, trebuie să se verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce este relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și de rezultatul produs.
Față de aceste aspecte, s-a concluzionat că sunt îndeplinite cerințele art.3001pr.pen. și art.160 pr.pen. motive pentru care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu a avut intenția de a ucide victima, astfel că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
În speță, măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr.65A din data de 07.10.2009 a Tribunalului Botoșani, reținându-se ca fiind date condițiile prev. de art.136, art.143, 146 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, acesta este relevat atât de natura faptei, modalitatea de comitere a acesteia, respectiv prin exercitarea unor acte de violentă asupra victimei, precum și rezultatul produs, respectiv cauzarea de leziuni corporale grave care au necesitat intervenția urgentă a personalului de specialitate în vederea salvării vieții.
S-a creat astfel în rândul membrilor colectivității din care inculpatul recurent face parte, un sentiment de insecuritate, de tulburare și indignare, care se menține și în prezent.
Astfel, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a inculpatului, cel puțin o perioadă de timp, fiind dat astfel în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, cum just a reținut și instanța de fond.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptei reținută în sarcina inculpatului, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite în cauză, infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată fiind pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.
Pentru aceleași motive, nu se justifică înlocuirea, la acest moment, față de inculpat, a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, cum a solicitat în subsidiar în fața instanței de recurs.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit. b coroborat cu art.160/a alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07 februarie 1956, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
30.11.2009
Jud. -
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Andronic Tatiana Luisa
