Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 444
Ședința publică de la 14 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan Pocovnicu Dumitru
- - - judecător
- - - judecător
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11.iuliw.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales G având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului pentru următoarele considerente: inculpatul poate fi judecat în stare de libertate și ar fi o soluție echitabilă raportat la ceilalți inculpați care sunt în stare de libertate, singurul temei reținut de instanța de fond și anume pedeapsa mai mare de 4 ani și împrejurarea că inculpatul prezintă pericol social nu este suficient pentru luarea unei astfel de măsuri. Motivarea instanței că inculpatul prezintă pericol social deoarece ar putea influența martorii nu subzistă deoarece el este cel care a colaborat foarte bine cu organele de urmărire penală și le-a ajutat în depistarea celorlalți inculpați. Ori pentru această atitudine sinceră, drept răsplată a fost arestat deși ceilalți inculpați care sunt și funcționari bancari sunt liberi.
Pentru motivele arătate a pus concluzii de admitere a recursului. A depus la dosar din partea recurentului inculpat, o adresă emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului datată 4 iulie 2008.
Procurorul având cuvântul a susținut că temeiurile care au condus la luarea măsurii subzistă și a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a învederat instanței că prezentul dosar este un dosar stufos, greu de studiat tocmai pentru a se comite greșeli. În cursul urmăririi penale, are dovezi că procurorul a săvârșit infracțiuni. În datele de 16 mai și 9 iunie 2008 deși a formulat cerere pentru a fi confruntat cu bancarii, cererea i-a fost respinsă iar motivarea procurorului a fost că " nu se cunosc persoanele", deși acestea sunt părți în dosar și au fost audiate, este vorba de ofițeri de credite, șefi credite și directori de bănci. Apreciază că menținerea stării de arest este nelegală, s-a luat această măsură pentru a fi confruntat cu bancarii dar acest lucru nu se efectuează. A săvârșit fapta împreună cu aceștia și fără ei oamenii nu puteau lua banii. Este ținut în arest pentru a-i acoperi pe ceilalți făptuitori. A lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Pe rol fiind sesizarea din oficiu, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, referitoare la verificare legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la primirea dosarului privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni contra patrimoniului cu consecințe deosebit de grave, instigare la înșelăciune calificată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și spălare de bani, prevăzute de art. 7 alin 1 din Legea 39/2003, art 25 Cod penal, raportat la art. 215 alin 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod Penal, art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin2 Cod penal și art. 23 lit b din Legea 656/2002, fiecare cu aplicare art. 37 lit. a Cod penal.
În privința inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv prin încheierea din 23.01.2008 a Tribunalului Bacău în temeiul art.148 lit f Cod procedură penală, fiind emis mandatul de arestare nr.3 /2008.
Ulterior starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv până la
data de 14.07.2008.
Prin rechizitoriul nr. 10D/P/2007 din 8.07.2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor enumerate mai sus.
Examinând probatoriul administrat în cauză instanța reține așa cum s-a arătat și la luarea măsurii arestului preventiv că subzistă în continuare indiciile săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt grave, pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Sub aspectul modalității de concepere și de materializare a infracțiunilor, a relațiilor sociale vizate, infracțiuni contra patrimoniului, cu consecințe deosebit de grave, a sistemului de organizare a grupului infracțional, numărul mare de acte materiale, de persoane implicate (fiind trimise în judecată 71 de inculpați), persoana inculpatului, care este recidivist, instanța constată că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare.
În cauza menținerea inculpatului în starea de arest se justifică și prin aceea că cercetarea judecătorească abia acum începe, urmând a fi audiați cei 71 de inculpați, martorii din lucrări, existând posibilitatea reală ca inculpatul să influențeze declarațiile acestora. Această susținere are în vedere și scopul măsurilor preventive așa cum reiese din art. 136 alin 1 Cod procedură penală - buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-1 bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor și riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate - a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla
Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune, măsura luării /menținerii stării de arest este justificată si prin prisma acestei jurisprudențe.
Examinând din oficiu starea de arest a inculpatului sub aspectul duratei rezonabile a acestuia, în sensul art. 6 CEDO, instanța a constatat că detenția inculpatului pe o perioadă de aproape 6 luni nu apare ca excesivă, raportat la
criteriile pe care le are în vedere Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această privință - complexitatea cauzei, numărul de persoane implicate, împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat pe raza mai multor județe.
Oral, prin apărător ales, inculpatul a invocat nelegalitatea arestului preventiv, prin aceea că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat prin disjungerea cauzei față de funcționarii bancari, întrucât inculpatul contribuind la depistarea și conturarea activității infracționale a acestora ar fi beneficiat de circumstanța atenuantă prevăzută în legea specială. Acest aspect nu constituie însă motiv de nulitate a stării de arest ci motiv care va fi analizat pe fondul cauzei, iar, pe de altă parte, disjungerea nu poate împiedica inculpatul să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei, în cazul în care aceasta este incidență în cauză. S-a mai invocat că starea de arest nu se justifică în condițiile în care ceilalți inculpați care fuseseră arestați au fost puși în libertate și întreaga urmărire penală a fost realizată cu sprijinul său, prin declarațiile sale contribuind la aflarea adevărului și demonstrarea vinovăției și a celorlalte persoane implicate.
Față de considerentele de mai sus și având în vedere contribuția inculpatului de organizare și recrutare a persoanelor care au făcut împrumuturi, prima instanță a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate nu se poate sprijini pe acest temei.
Cât despre susținerile inculpatului, reiterate cu fiecare prelungire a arestului preventiv, că starea de arest este nelegală pentru că recursul declarat împotriva încheierii din 18.02.2008 prin care i s-a prelungit starea de arest a fost judecat cu depășirea termenului prevăzut de art.159 alin 8 Cod procedură penală, instanța constatat că această situație a mai fost analizată atât de Tribunal cât și de Curtea de Apel.
Pe de altă parte potrivit art. 159 alin 9 Cod procedură penală, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a prelungit starea de arest nu este suspensiv de executare, iar depășirea acestui termen nu este enumerat la art. 140 alin 1 lit. a Cod procedură penală între cazurile în care măsurile preventive expiră de drept.
Sub un alt aspect asupra caracterului imperativ sau de recomandare a termenului prevăzut de art.159 alin. 8 Cod procedură penală, practica judiciară a fost neunitară până la apariția deciziei în interesul legii nr.25 din 2. 06.2008 care, oricum este ulterioară datei de 22.02.2008.
Având în vedere cele expuse mai sus, prima instanță a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, așa încât, așa cum se arăta, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 300/1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul pentru motivele prezentate în preambulul încheierii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
La data de 23 ianuarie 2008, prin încheierea Tribunalului Bacău, pronunțată în dosar -, s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile a recurentului-inculpat, pentru comiterea în formă continuată a infracțiunilor prevăzută de art.7 alin. 1 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, art. 25 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal, fiecare cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2007 au constituit un grup infracțional organizat specializat în obținerea de beneficii financiare substanțiale, din creditări ilegale, folosindu-se de documente false, în cadrul căruia au preluat societăți comerciale folosite pentru eliberarea de adeverințe de salariat false, au racolat și determinat mai multe persoane să solicite de la diferite unități bancare credite în baza acelor adeverințe de salariat fictive, obținând prin această modalitate împrumuturi bancare însemnate mai multe persoane.
Prin încheierile din datele de: 18.02.2008, 17.03.2008, 15.04.2008, 13.05.2008 și 10.06.2008, pronunțate de Tribunalul Bacău, în temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-au admis propunerile Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat pentru durate de câte 30 de zile, măsura urmând a expira la data de 14.07.2008.
Prin rechizitoriul nr.10D/P/2007, din data de 08.iulie.2007, al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a recurentului-inculpat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;
b) instigare la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal;
c) fals în înscrisuri sub semnătură privat, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal;
d) uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și;
În fapt, s-a reținut că la sfârșitul anului 2005 pus bazele unui grup infracțional organizat, care a funcționat sub coordonarea sa până la data de 22.01.2008, grup specializat în obținerea de beneficii financiare substanțiale din creditări ilegale, folosindu-se de documente false, în cadrul căruia, prin intermediul celorlalți membri ai grupului au preluat/clonat societățile comerciale: " Divers" L, " Internațional", " ", "Mama ", " Art Strade", "" și " Protect", folosite pentru eliberarea de adeverințe de salariat false, a racolat și determinat mai multe persoane să solicite de la diferite unități bancare credite în baza acestor adeverințe de salariat fictive, reușindu-se prin această modalitate obținerea de credite ilegale și fraudarea unităților bancare cu suma de 219.537,72 auro și 57.007,93 RON.
e) spălare a banilor, prevăzută de art.23 din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, faptele constând în aceea că în cursul anului 2007 transferat banii rezultați din comiterea infracțiunilor de înșelăciune în formă calificată în cadrul grupului infracțional organizat pe care-l conducea, fratelui său, inculpatul, pentru a-i depune în conturi pe alt nume, dar la dispoziția sa și pentru a achiziționa diferite bunuri mobile și imobile, în scopul ascunderii adevăratei proveniențe a naturii bunurilor și disimulării acestora.
Prin același act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a altor 70 de persoane pentru săvârșirea diferitelor infracțiuni în strânsă conexiune cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat.
În conformitate cu prevederile art.160 Cod procedură penală, cu art.300/1 Cod procedură penală, "ând procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
Instanța, în camera de consiliu, procedează potrivitart. 300^1."
"După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiileart. 159alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător."
Potrivit acestor texte, instanța investită cu soluționarea unei cauze penale în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Prima instanță la pronunțarea soluției de menținere a măsurii arestului preventiv a reținut că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat și a motivat corespunzător această soluție.
Așa cum este cunoscut, pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Din examinarea actelor și lucrărilor acestui dosar se constată că în cauză sunt probe, acestea fiind detaliate în actul de sesizare a instanței, din care rezultă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Desigur că reținerea vinovăției și încadrarea juridică a faptelor va fi făcută de instanța de fond după administrarea tuturor probelor în acuzare și în apărare.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Tribunalul Bacăua dispus arestarea preventivă a recurentului-inculpat, reținând ca temei în drept prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv, " nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, cu deosebire prin reținerea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, a infracțiunilor prevăzute de art.25, raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, toate cu aplicarea prevederilor privind recidiva postcondamnatorie, respectiv art.37 lit.a Cod penal, prin săvârșirea acestei din urmă infracțiuni, prin actul de sesizare reținându-se că s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 219.537,72 euro și 557.007,93 RON.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă presupunerea că ecurentul-inculpat a fost cel care a inițiat, constituit și dezvoltat acest grup, cel care a desfășurat principalele activități, el fiind și cel care a avut, dintre inculpații trimiși în judecată, cele mai mari beneficii de pe urma activității infracționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpat, așa cum este și în cauza dedusă judecății.
Luarea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a infracțiunii de instigare la înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.25, raportat la art.215 alin.1, 2 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 și de reținerea stării de recidivă poscondamantorie, prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
În condițiile în care recurentul-inculpat ar fi pus în libertate, s-ar induce în opina publică credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social, că față de persoanele care comit infracțiuni grave, nu se dispune menținerea măsurii arestării preventive, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate.
ecurentul-inculpat a susținut că prin reținerea în stare de arest preventiv doar a sa nu beneficiază de un tratament egal cu ceilalți inculpați.
Ori, trebuie observat că din probele administrate rezultă presupunerea că recurentul-inculpat a fost, așa cum se arăta, cel care a conceput, organizat și a pus în aplicare planul de constituire a grupului infracțional organizat, că a participat la întreaga activitate infracțională pe toată durata desfășurării ei, ceilalți inculpați au fost recrutați de recurentul-inculpat, sau la propunerea acestuia, cu mult după debutul activității infracționale, unii după mijlocul anului 2007, iar alții chiar spre sfârșitul anului 2007.
Apoi, unii dintre inculpați, chiar dacă ar fi știut de activitatea infracțională a recurentului-inculpat, desfășurau activități, adiacente (cazare, transport, etc.) a potențialilor beneficiari de credite.
Cu privire la inculpații, care au fost interfața dintre persoanele care au obținut în mod fraudulos creditele și funcționarii unităților bancare, din probele administrate rezultă că inculpații și au fost folosiți în ultima perioadă de timp, prima chiar în a doua Jaa nului 2007.
Cea mai mare parte inculpaților trimiși în judecată au fost beneficiarii creditelor obținute ilegal.
Apoi, așa cum s-a reținut și în încheierea din data de 22.februarie.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în condițiile în care din probele care administra de organele de urmărire penală se va stabili o altă situație de fapt decât cea reținută de C, intervenind elemente noi care făcea ca fiind necesară privarea de libertate a vreunuia dintre cei nouă inculpați pentru care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, în conformitate cu prevederile art160/a alin.4 Cod procedură penală, se putea solicita, după cum se poate dispune de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, din nou arestarea preventivă a acestora sau a altor inculpați trimiși în judecată în această cauză.
Recurentul-inculpat a susținut că activitatea infracțională s-a desfășurat din inițiativa și cu complicitatea unor funcționari bancari, care au avut partea lor de câștig cea mai substanțială și că ceilalți inculpați au fost folosiți de el ca niște instrumente.
Acesta a mai invocat faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală și că datorită poziției acestuia au fost descoperiți și alți participanți la săvârșirea infracțiunilor, a arătat că obținerea creditelor cu documentație falsă ar fi fost sugerată, susținută și chiar că a avut loc prin implicarea directă a unor persoane din conducerea băncilor și a mai mulți funcționari bancari, aceștia fiind și cei care au beneficiat de cea mai mare parte a creditelor acordate, dar că s-a refuzat confruntarea sa cu funcționarii bancari și a fost privat de dreptul de a beneficia de prevederile art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003, în sensul reducerii la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege.
În ceea ce privește atitudinea după săvârșirea infracțiunii, în sensul comportării sincere în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, aceasta va putea fi reținută, în condițiile în care se va stabili de instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei vinovăția recurentului-inculpat, coroborat și cu incidența celorlalte dispoziții legale aplicabile în cauză, art.41 și 42 Cod penal și art.80 Cod penal, a circumstanței atenuate prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, cu posibilitatea coborârii pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile care vor fi reținute în sarcina sa.
Referitor la aplicarea în cauză dispozițiilor art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003, privind reducerea pedepsei principale în condițiile în care în cursul urmăririi penale sau al judecății, a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai grupului infracțional organizat, faptul că s-a disjuns cauza privindu-i pe funcționarii bancari, nu înseamnă imposibilitatea aplicării de prima instanță a acestor dispoziții legale, deoarece aplicarea acestor dispoziții se face în momentul în care instanța se va pronunța pe fond, astfel că este posibil ca până în acel moment să fie finalizată urmărirea penală și pentru persoanele pentru care s-a disjuns urmărirea penală, după cum se poate aplica pe parcursul soluționării eventualelor căi de atac împotriva hotărârii care se va pronunța de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Instanță de fond are obligația de a administra toate probele pentru a se stabili cu exactitate condițiile în care s-au acordat creditele, împrejurările în care s-au comis faptele, participarea fiecărui inculpat, etc. și dacă reprezentații unităților bancare au o implicare infracțională, în ce a constat aceasta și gradul de vinovăție al tuturor participanților.
Apoi, textul se referă la denunțarea sau facilitare identificării și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai grupului infracțional organizat, iar nu la denunțarea sau facilitarea identificării și tragerea la răspundere penală a tuturor membrilor grupului infracțional organizat.
În acest stadiu al soluționării cauzei este în interesul înfăptuirii justiției menținerea în stare de arest a recurentului-inculpat.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de fond are obligația de a verifica periodic, dar nu târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă sau temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive și în condițiile în care va constata, în raport de probele care vor fi administrate, că nu mai subzist aceste temeiuri și nici nu au apărut temeiuri noi să dispună revocarea arestării preventive a recurentului-inculpat, iar dacă aceste temeiuri sau schimbat, în temeiul art.139 Cod procedură penală, să înlocuiască această măsură preventivă cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 11.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.07.2008, în prezența recurentului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan Pocovnicu Dumitru, Ene Ecaterina
GREFIER,
Red. încheierea
Red.dec.
2 ex.
14.07./14.07.2008
Președinte:Nimineț Ștefan Pocovnicu DumitruJudecători:Nimineț Ștefan Pocovnicu Dumitru, Ene Ecaterina
