Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 448/R/MF.
Ședința publică din 03 septembrie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -, JUDECĂTOR 2: Elena Raluca Șimonescu
Judecător: - - -
Judecător: dr.
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
inculpat, fiul lui și, născut la data de 05 aprilie 1971, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru minori, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale, depusă la dosar.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Recurentul arată că este de acord cu avocatul desemnat din oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului. În susținerea acestei cereri solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 1 an și 5 luni, pentru tâlhărie.
De asemenea, la tribunal dosarul se află în recurs, declarat
împotriva sentinței penale prin care i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare. Este adevărat că, pedeapsa aplicată este mai mare de 4 ani, dar trebuie observat și faptul că recurentul și-a susținut pe tot parcursul procesului penal, nevinovăția. Susține că, declarația de recunoaștere a fost dată forțat în fața organului de urmărire penală.
Precizează că în dosar nu sunt probe concludente care să conducă la concluzia că recurentul inculpat a săvârșit fapta, iar instanța de recurs, în încheierea atacată nu a precizat care este pericolul concret pentru ordinea publică.
Menționează că are 3 copii minori și nu se va sustrage de la judecarea cauzei pentru că interesul său este să își dovedească nevinovăția.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Precizează că nu sunt motive de nelegalitate iar în raport de pedeapsa aplicată de instanța de fond, menținerea arestului preventiv al inculpatului se impune.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate. Susține că primele declarații date la poliție și parchet au fost date forțat, șeful de post amenințându-l și forțându-l să declare așa. Precizează că, șeful de post a bătut-o și pe martora, care îi este concubină, pentru a declara împotriva sa.
A solicitat să se ia probe de pe cagulă și cuțit pentru a se vedea că nu sunt probe care să-l încrimineze.
Mai arată că în ziua respectivă a fost pe acel pod dar pentru a-și întâmpina soția care era să îi cumpere țigări și nicidecum să o tâlhărească pe partea vătămată, care are 60 de ani.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 13 august 2008, Tribunalul Vâlceaa menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și născut la 05 aprilie 1971 în loc. B, jud. V cu domiciliul în comuna, sat, județul V, studii 10 clase, fără ocupație,
necăsătorit, 3 copii minori fără antecedente penale, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea infracțiunii săvârșite de acesta și rezonanța socială a infracțiunii comise, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani.
În termen legal, inculpatul a atacat cu recurs această încheiere, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - revocarea măsurii preventive luate împotriva sa, pe motiv că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Dezvoltând acest motiv de recurs, a susținut recurentul că declarația dată în fața organelor de urmărire penală, prin care și-a recunoscut vinovăția, nu este conformă cu realitatea, fiind dată sub presiunile făcute de polițiști, iar la dosar nu sunt probe concludente care să conducă la concluzia că a comis fapta de care este acuzat.
În final, recurentul a arătat că este tatăl a trei copii minori și că, în situația în care ar fi pus în libertate, nu se va sustrage cercetărilor, întrucât este interesul său de a se prezenta și a-și susține nevinovăția.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 141 din Codul d e procedură penală, cum și sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. ultim din același cod, curtea constată că recursul nu este fondat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 262/P/2007 din data de 23.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. a) și b) și alin. 2/2 lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței i se impută inculpatului că la data de 31.03.2007, în baza unei înțelegeri prealabile cu minora - și cu concubina sa, a agresat-o pe partea vătămată cu un cuțit, pătrunzând intempestiv pe ușa din stânga spate a autoturismului în care aceasta din urmă se afla; pentru a nu fi recunoscut, inculpatul a purtat pe față o cagulă confecționată artizanal, dintr-un fes.
În continuare, procurorul reține că inculpatul a blocat ușile autoturismului, iar partea vătămată a opus rezistență și a reușit să-i smulgă cagula de pe cap. Potrivit acuzării, cei trei au reușit, în modalitatea arătată, să îl deposedeze pe cetățeanul de suma de 300 lei.
Prima instanță, Judecătoria Brezoi, și-a însușit aceste susțineri și, pe baza probelor aflate la dosar, a pronunțat condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare, cu executare în regim de deținere (sentința penală nr. 60 din 09.05.2008).
Prin hotărârea atacată, tribunalul, învestit cu soluționarea apelurilor declarate împotriva hotărârii de condamnare, a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 300/2 Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive -.
Observând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, în mod judicios s-a procedat potrivit art. 160/b) alin. 3 din cod.
Astfel, în ciuda faptului că cel în cauză acuzațiile, la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele, dând contur acelor indicii temeinice la care face referire art. 148 alin. 1 rap. la art. 143 și 68/1 Cod de procedură penală. Inculpatul nu a reușit să demonstreze, prin probe, că dovezile aduse împotriva sa ar fi neîntemeiate.
De asemenea, natura infracțiunii, gravitatea deosebită a acesteia, și persoana inculpatului (acesta a mai fost anterior cercetat de către poliție pentru fapte cu același conținut, aplicându-i-se sancțiuni administrative), demonstrează existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul în care acesta ar fi lăsat în libertate.
Nu se impune înlocuirea detenției preventive cu o altă măsură din cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b), c) Cod de procedură penală, întrucât scopul prevenției, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, nu ar mai putea fi realizat.
Așa fiind, curtea va menține încheierea atacată și, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod, vor fi obligați recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 aprilie 1971, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 13 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru minori, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezintă onorariu apărător oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 septembrie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Elena Raluca Șimonescu
