Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 456/R/MF
Ședința publică din data de 06 Iulie 2009
Curtea constituită din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. G - - vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător: dr. -
Grefier: ița
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții - inculpați, - și, în stare de detenție asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se prezintă, avocat din oficiu pentru recurenții - inculpați, desemnat pentru termenul de judecată din data de 3 iulie 2009, care solicită a se lua act de prezența sa și la acest termen precum și faptul că împuternicirea avocațială a încetat. Solicită obligarea recurenților la plata onorariului avocat desemnat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurenților - inculpați să ia legătura cu aceștia.
Avocat, pentru recurenții - inculpați și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenții - inculpați, solicită a se avea în vedere, în primul rând motivarea încheierii instanței de fond. Acesta explică soluția, în primul rând pe gravitatea și reacția publicului față de săvârșirea faptelor, precum și de încadrările juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Solicită a se constata că inculpații sunt arestați de 2 ani de zile, iar încadrarea juridică a acestor fapte deosebit de grave nu s-a schimbat în nici un fel. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut la 160/b această analiză privind temeiurile. Deci încadrarea juridică a faptelor nu mai poate fi luată în considerație, în prezent, aceasta avându-se în vedere la momentul comiterii faptelor.
În al doilea rând, instanța de fond își motivează încheierea, pe faptul că inculpații au antecedente penale, fiind condamnați și judecați pentru alte fapte. Această mențiune nu este întrutotul adevărată, deoarece trebuia să contureze în funcție de fiecare inculpat în parte, și trebuia să se țină seama că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
De asemenea, învederează faptul că arestarea preventivă nu a fost cerută și nici nu se mai poate cere, pentru existența antecedentelor penale. Se referă, de asemenea la termenul rezonabil care a fost desemnat la fond, prin depășirea acestuia, în consonanță cu art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se motivează faptul că fiecare cauză are specificul ei, iar în prezenta cauză se justifică amânarea datorită complexității sale, a numărului mare de părți și pentru că magistratul fondului are nevoie de mai mult timp. Faptul că dosarul a fost amânat la mai multe termene datorită apărării sau a problemelor de sănătate a coinculpatului care a decedat, nu are relevanță în această cauză.
De asemenea, urmărirea penală a fost efectuată în perioada în care drepturile apărătorului au fost drastic limitate de a asista la actele de urmărire penală făcute doar în prezența inculpaților și care necesitat prezența acestuia. Nu s-a permis accesul la declarațiile părților vătămate și nici ale martorilor.
În faza de judecată s-au audiat martori și părțile vătămate, acestea din urmă schimbându-și declarațiile.
Solicită a se avea în vedere că situația de fapt reținută în rechizitoriu este puțin denaturată. S-au audiat martori cu identitate protejată, iar o parte vătămată precizează că a fost răpită în anul 2005 de inculpatul - Acest lucru nu este adevărat deoarece acesta nici nu a fost la data respectivă în țară.
S-a avut în vedere totodată amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni, sentimentul de nesiguranță pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale sau a influențării părților sau martorilor din cauză, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
În consecință, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, ca fiind nelegală și nefondată, iar pe fond punerea în libertate a acestora.
Solicită a se analiza situația inculpatului, separat, acesta neavând antecedente penale.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca legală și temeinică.
Pe lângă toate cele arătate în încheiere și care au fost în parte reiterate de către apărătorul inculpaților și cu parchetul este de acord, motivarea judecătorului de fond față de termenul rezonabil, așa cum sa invocat nu se poate invoca depășirea acestuia câtă vreme cauza are un caracter complex, fiind judecate mai multe persoane decât inculpații arestați fiind necesară și administrarea unui număr mare de acte de procedură penală.
Temeiurile arestării preventive au fost verificate de instanțe în mod definitiv și singura, nemaiputându-se discuta față de probele administrate în cauză.
Din acest punct de vedere nu se poate invoca nulitatea actelor de procedură penală.
În ceea ce privește schimbarea situației de fapt cu consecința dispariției temeiurilor arestării preventive, apreciază că nu se poate reține nici acest motiv întrucât schimbările de depoziții trebuie să fie temeinic justificate pentru a putea fi luate în considerare, dar și în privința declarațiilor părților vătămate. Solicită a se observa că scopul măsurii preventive este în continuare asigurat întrucât aceasta vizează buna desfășurare a procesului penal, care trebuie asigurată prin luarea măsurii arestării. Ori câtă vreme un număr însemnat de martori și părți vătămate și-au schimbat declarațiile date la urmărirea penală, în mod nejustificat, se poate reține influența pe care inculpații o pot exercita asupra acestora, pentru a schimba declarațiile în sens favorabil lor.
În consecință, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și de menținere a arestului preventiv, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Recurenții - inculpați, - și, având pe rând ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor declarate.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în com, jud A, CNP -, domiciliat în com, sat, jud A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, jud A și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, jud D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, jud D, toți trei aflați în prezent în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.79D/P/din 7 septembrie 2007, întocmit de Ministerul Public - - Biroul Teritorial Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților, -, escu și, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore și proxenetism, constituirea unui grup infracțional și spălare de bani prev și ped de art 12, al 1,2 lit a, art 13, al 1, 3 din Lg 678/2001, art 329, al 1.Cod Penal, raportat la art 41 alin 2.Cod Penal, art 7 din Lg 39/2003 și art 23 lit b din Lg 656/2002, în condițiile art 33 lit a Cod penal.
Prin încheierea nr.77 CC din data de 14 august 2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, în baza art.148 lit.f) Cod procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007, măsură ce a fost menținută în continuare de către instanță, până în prezent.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând la acest termen de judecată la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere specificul obligațiilor ce decurg de exercitarea acțiunii penale și ținând seama de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești apare necesară, uneori, luarea sau menținerea anumitor măsuri procesuale inclusiv a celor restrictive de libertate.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege ( art 23 din Constituția României)
În speța de față instanța apreciază că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art 148 Cpp prin raportare la normele legii fundamentale dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, având în vedere circumstanțele faptelor, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ( trafic de persoane majore și minore, spălarea de bani și constituirea unui grup infracțional organizat), pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pus în evidență și de modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise faptele reținute în sarcina inculpaților, desfășurarea în timp a activității infracționale, numărul mare al persoanelor implicate care fac parte chiar din aceeași familie, implicarea unor persoane minore, circumstanțele personale ale inculpaților, care au mai fost condamnați anterior pentru fapte de același gen (proxenetism) și sunt cercetați și în alte cauze similare, scopul urmărit prin săvârșirea acestor infracțiuni - obținerea unor câștiguri care constituie sursele principale ce le asigură venituri substanțiale și fără muncă.
S-a avut în vedere totodată amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni, sentimentul de nesiguranță pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale sau a influențării părților sau martorilor din cauză, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
Chiar dacă arestarea preventivă a inculpaților durează din data de 14 august 2007, se apreciază că nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia. Cu privire la durata rezonabilă a detenției, CEDO a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte.
Dacă un acuzat-deținut are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebită această situație nu trebuie să stânjenească în nici un fel eforturile magistraților de a face deplină lumină în cauza respectivă or, dosarul aflat pe rol este foarte complex avându-se în vedere numărul mare de acte materiale, părți și martori implicați în acest caz; chiar dacă administrarea probelor necesare stabilirii adevărului au presupus o prelungire în timp a procesului, aceasta nu implică în mod direct punerea în libertate a inculpaților, avându-se în vedere că, așa cum am arătat mai sus, subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
De asemenea se constată că cercetarea judecătorească a fost îngreunată anterior și de lipsa apărătorilor inculpaților sau problemele medicale ale inculpatului -, care a făcut imposibilă prezența sa la instanță, în prezent motivul amânării constituindu-l lipsa avocatului ales al inculpaților, aceștia fiind de acord cu amânarea pentru acest motiv.
Este adevărat că detenția unei persoane este o măsură atât de gravă, încât se justifică numai dacă alte măsuri mai puțin severe au fost considerate insuficiente pentru a garanta interesul individual sau public, care impune ca o anumită persoană să fie privată de libertate, dar în speța de față, raportat la natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite, gradul de pericol social al acestora, urmările produse, apartenența inculpaților la un grup infracțional organizat al cărui scop era exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin unele minore și constrângerea acestora prin folosirea de metode extrem de violente, atitudinea procesuală a inculpaților au refuzat să dea declarații în instanță cu privire la faptele pentru care sunt trimiși în judecată, instanța apreciază că se impune în continuare menținerea în arest preventiv a inculpaților.
În recursul declarat de inculpați, prin apărător, au fost aduse critici privind netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță susținerile fiind aceleași ca și în fața instanței de fond.
În principal, inculpații apreciază netemeinicia arestării preventive la care sunt supuși și implicit a aprecierilor instanței care a menținut această măsură, opinând pentru lipsa temeiurilor care să justifice în continuare starea de arest.
Un alt aspect la care au făcut referire inculpații este legat de depășirea duratei rezonabile a detenției, având în vedere arestarea acestora a intervenit la data de 14.08.2007.
Curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților.
În acest sens curtea reține din conținutul încheierii atacate că, prima instanță a efectuat o analiză temeinică a situației juridice a inculpaților, din perspectiva probelor administrate până în acest moment în cauză.
Acest lucru nu înseamnă însă o apreciere asupra fondului acuzațiilor, ci mai degrabă o abordare a tuturor probelor și indiciilor ce rezultă din dosar în raport cu susținerile inculpaților analiză ce se impune, pentru a constata incidența prevederilor art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală.
Instanța este obligată să examineze nu numai respectarea cerințelor procedurale în materie, ci și caracterul rezonabil al bănuielii care a stat la baza arestării și al legitimității scopului urmărit prin arestare ( cauza Jecius contra Lituaniei, CEDO, hotărârea din 31 iulie 2000).
Conform art.160 Cod procedură penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Din perspectiva textelor legale enunțate, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică a motivelor care au determinat inițial arestarea inculpaților, ajungând la concluzia justă că acestea sunt prezente și în momentul de față, justificând pentru viitor menținerea detenției la care inculpații sunt supuși.
Menținerea motivelor plauzibile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție esențială pentru validitatea continuării privării sale de libertate,(cauza contra Austriei, Hotărârea CEDO din 28.03.1990).
Este în același timp adevărat că, trecerea unei anumite perioade de timp face ca măsura arestării preventive să nu mai fie suficientă, revenind autorităților naționale obligația să examineze în ce măsură detenția rămâne în continuare oportună.
Prima instanță a efectuat și această analiză reținând că inculpații au fost arestați în urmă cu circa 23 luni prin încheierea nr.77/CC/14.08.2007, de Tribunalul Argeș, reținându-se ca temei dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, ce se referă la o dublă condiție privind gravitatea faptelor comise, cât și a pericolului pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaților, motive care se mențin în continuare și justifică și pentru viitor prevenția acestora.
Cât privește caracterul rezonabil al menținerii arestării preventive, el se apreciază în fiecare caz în parte, în funcție de particularității acestuia, menținerea privării de libertate fiind legitimă dacă există un interes public ce prevalează în ciuda prezumției de nevinovăție (cauza contra Elveției, hotărârea CEDO din 26 ianuarie 1993).
Curtea reține că prezenta cauză vizează infracțiuni de anvergură, datorită ariei și multitudinii actelor materiale, a unui număr mare de părți vătămate, a intervalului de timp în care s-au desfășurat, a pagubelor rezultate, comise de grupuri organizate de persoane, în contextul creșterii alarmante a acestui gen de infracțiuni privind traficul de ființe umane și spălarea de bani, autoritățile judiciare care combat astfel de infracțiuni se confruntă cu dificultăți considerabile.
În acest cadru este necesar a se ține cont de natura infracțiunilor și în mod special de dificultățile inerente urmăririi penale față de acestea, atunci când se examinează caracterul rezonabil al duratei arestării și în special de motivele care au determinat această măsură, modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpați având în vedere complexitatea cauzei.
În ce privește atitudinea autorităților judiciare nu se poate imputa acestora nici o întârziere în ce privește diligența pentru a derula procedurile, ancheta penală finalizându-se prin trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul nr.79/D/P/ din 7 septembrie 2007.
Cauza de față a presupus investigații complexe privind activitatea infracțională începută în anul 2003 de o grupare infracțională, formată din membrii familiei, care s-a desfășurat pe teritoriul României, cât și al Spaniei și Italiei.
Activitatea infracțională a adus inculpaților venituri ilicite de circa 3.200.000 RON, 6 apartamente situate în municipiul Pitești, un teren de 2.000 în aceeași localitate, cantitatea de 68,13 gr. aur și suma de 150.000 EURO.
În aceste circumstanțe speciale, curtea este de părere așa cum a apreciat și prima instanță, că durata arestării preventive a inculpaților poate fi considerată rezonabilă, neîncălcându-se prin urmare art.5 paragraful 3 din Convenție.
Pe baza acestor argumente, având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile inculpaților, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în conformitate cu art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților, - și, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 50 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.07.2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.
2 ex./07.07.2009.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
