Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.458/
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat - în substituirea apărătorului ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat,apărător ale recurentului inculpat, apreciază că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă.
Raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în ceea ce privește infracțiunea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a ripostat cu un cuțit întrucât a fost provocat de partea vătămată.
De asemenea, precizează că la dosarul cauzei s-au depus o serie de acte în circumstanțiere din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, aspect rezultat de altfel și din fișa de cazier judiciar a acestuia.
Totodată, solicită a se avea în vedere și vârsta înaintată a inculpatului, respectiv 66 ani.
Reiterează cererea formulată la instanța de fond de către apărătorul ales al inculpatului, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere comportamentul adecvat al inculpatului și faptul că nu există temeri cu privire la sustragerea sa de la cercetarea judecătorească.
Solicită admiterea recursului și casarea soluției recurate pe care o apreciază ca nefiind legală și temeinică.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției recurate, apreciind că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, neapărând elemente și împrejurări noi care să conducă la aceasta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa constatat, în baza art.300 Cod procedură penală, regularitatea actului de sesizare și, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 23.05.1942 în sat (com.), jud.B, respingând cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, în sensul dispozițiilor prevăzute de art.143 și art.681Cod procedură penală, astfel cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat până în acest moment procesual.
Totodată temeiul prevăzut în art.148 lit."f" Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă în prezent, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este dată de circumstanțele reale în care s-ar fi comis fapta, gravitatea acesteia, de modul și împrejurările comiterii (prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit într-o zonă vitală a corpului - toraco-abdominală), obiectul vulnerant folosit de către inculpat, urmarea produsă ( producerea de leziuni care în lipsa îngrijirilor medicale ar fi dus la suprimarea vieții victimei), din atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite privind integritatea fizică și inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei, impactul asupra opiniei publice, rezonanța negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că temeiurile prev. de art.136 Cod procedură penală, art.143 Cod procedură penală și art.148 lit."f" Cod procedură penală avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului subzistă, fiind necesară menținerea acestei măsuri.
Referitor la cererile de revocare a măsurii arestării preventive ca urmare a nulității absolute și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, acestea sunt nefondate pentru motivele expuse anterior și pentru că inculpatul a beneficiat de asistență juridică calificată.
Astfel, apărătorul ales al inculpatului a susținut că s-a încălcat dreptul la apărare al clientului său la data de 08.09.2008, cu ocazia menținerii arestării preventive a inculpatului întrucât nu a fost încunoștințat de acest termen de judecată, deși a participat la întreaga urmărire penală, fiind desemnat un apărător din oficiu.
Se observă că se încearcă crearea unei situații total contrare adevărului prin susținerile domnului avocat, în sensul că acesta, chiar dacă a asistat la efectuarea urmăririi penale, la 08.09.2008 procesul penal trecuse în a doua fază - cercetarea judecătorească, pentru care domnul avocat a prezentat împuternicire avocațială nr.25737 cu data de 15.09.2008. Deci la 08.09.2008 domnul avocat nu avea calitatea de apărător ales al inculpatului pentru faza judecății, neexistând nici o obligație a instanței de fond sau de recurs de a-l încunoștința despre acest termen. O altă susținere fără corespondent este aceea potrivi căreia la dosarul cauzei ar exista un proces verbal din care ar rezulta că s-ar fi încercat luarea legăturii telefonice cu apărătorul ales, aspect neadevărat întrucât nu s-a încercat nici un moment luarea legăturii cu acesta - neavând delegație pentru instanța de judecată - și nici nu există la dosar vreun proces verbal care să menționeze asemenea aspecte.
Ori, inculpatul arestat nu a invocat nici un moment că are apărător ales, la dosar nu exista o astfel de delegație, astfel că instanța a luat măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, potrivit art.171 Cod pr. penală, iar în lipsa vreunei dovezi privind asistența juridică prin apărător ales, inculpatul nu poate invoca nulitatea hotărârii pronunțate de instanță.
Mai mult, referitor la nulitatea absolută invocată, instanța constată că potrivit cu art.197 alin.2 Cod pr. penală această sancțiune operează atunci când se încalcă dispozițiile legale privind asistarea inculpatului de către apărător, când asistarea este obligatorie, iar nu când inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu.
Cu privire la modul în care apărătorul din oficiu și-a îndeplinit îndatorirea profesională, acesta a studiat actele și lucrările cauzei și a susținut apărarea în deplină concordanță cu interesele inculpatului și cu cerințele legii.
De altfel, a pretinde, la modul generic, faptul că apărătorul desemnat din oficiu nu se pregătește corespunzător și nu își dă interesul de a apăra interesele inculpaților, astfel cum se încearcă a se sugera, fără a se analiza cazul în concret, reprezintă o desconsiderare a principiilor instituite de legiuitor atunci când a reglementat instituția apărării din oficiu, atunci când inculpatul nu are sau nu-și permite unul ales.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs motivând cătemeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă, ripostând la provocarea părții vătămate, fiind în vârstă de 66 ani și neavând antecedente penale.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 160 alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține arestarea preventivă.
Motivele care au determinat arestarea nu s-au modificat (conform considerentelor instanței de fond și pe care ni le însușim) nu au încetat și nu au apărut date noi care să justifice o eventuală punere în libertate, cercetarea judecătorească nefiind începută; apoi, în timpul relativ redus scurs de la data comiterii faptei, ordinea publică este pe mai departe amenințată, existând riscul exercitării de presiuni asupra părții vătămate și martorilor câtă vreme încă nu au fost audiați de către instanță așa încât privarea de libertate continuă să fie legitimă, nedepășind o durată rezonabilă în sensul dat, de către Curtea europeană a drepturilor omului, art.5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale..
Circumstanțele personale invocate de recurent vor fi avute în vedere la aprecierea existenței "provocării", la individualizarea pedepsei dacă se ajunge la concluzia condamnării, dar nu conduc în acest moment la modificarea temeiurilor care au justificat arestarea și explică necesitatea menținerii în continuare în stare de arest.
Astfel, negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, recursul este nefondat și, ca atare, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, oblică recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.
Președinte, Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
- -
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Viorica Costea Grigorescu, Adriana Ispas
