Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.459/2009
Ședința publică din 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 22 iulie 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motive de recurs și acte medicale.
Instanța pune în vedere inculpatului recurent, potrivit dispozițiilor art.140/3 al.3 Cod procedură penală că beneficiază de dreptul de da o declarație.
Inculpatul recurent consimte la luarea unei declarații în cauză, sens în care instanța procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în proces verbal atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
În susținere învederează că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în cauză efectuându-se mai multe activități respectiv au fost audiați martorii, au fost vizionate filmele descărcate de pe telefoanele mobile, s-au întocmit două constatări medico-legale.
Precizează că inculpatul a suferit leziuni urmare incidentului, leziuni ce au necesitat spre vindecare 55 zile îngrijiri medicale, astfel că acesta a suferit cel mai mult. Mai arată că și fratele inculpatului a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale.
Mai învederează că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât în cauză există indicii temeinice care justifică menținerea măsurii arestării preventive. Arată că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani. Totodată precizează că inculpatul a recunoscut implicarea sa în incidentul violent.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare constată că prin încheierea penală din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- în baza art.300/2 raportat la art.160/b al.3 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, actualmente deținut în Arestul
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cerere formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Sibiua reținut următoarele argumente de fapt și de drept:
La termenul din 22 iulie 2009, tribunalul, verificând temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 21/2009 a Tribunalului Sibiu, a constatat că la acest moment, nu a intervenit nici o cauză de revocare a acestei măsuri, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat, iar până în prezent nu s-a administrat nici o probă care să răstoarne cele reținute de instanța care a dispus arestarea, probele administrate în faza de urmărire penală putând fi considerate ca indicii temeinice în sensul art. 68 cu C.P.P. referire la art. 143.
C.P.P.În ceea ce privește aplicarea art. 148 lit. f teza C.P.P. I este C.P.P. evident faptul că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, aspect care nu s-a schimbat, iar în ceea ce privește art. 148 lit. f teza a Ii-a C.P.P. nu există elemente noi de reapreciere a pericolului social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a fiecărui inculpat pentru ordinea publică. Pericolul social concret, a fost apreciat de instanță având în vedere faptele pentru care este trimis în judecată și gravitatea acestora, urmările și numărul persoanelor vătămate, modalitatea în care se presupune că acestea au fost comise, precum și rezonanța socială negativă produsă în cadrul comunității, în cazul în care persoana asupra căreia planeză acuza săvârșirii unor astfel de infracțiuni de o amploare și o gravitate deosebită - sunt cercetate în stare de libertate.
Pe de altă parte nu s-a putut neglija nici pericolul ca lăsarea în libertate ar putea să ducă la influențarea martorilor, ceea ce ar putea împiedica o bună administrare a actului de justiție.
Tribunalul a apreciat că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este în concordanță cu spiritul dispozițiilor art. 5 din Convenția CEDO și art. 23 din Constituția României, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. De asemenea, față de data la care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpați nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii preventive fiind respectate dispozițiile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
Raportat la cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, instanța a respins-o, având în vedere numărul faptelor presupus a fi comise, numărul victimelor, față de constatarea legată de subzistența și în prezent a temeiurilor care au justificat luarea acestei măsurii privative de libertate și față de inexistența unor temeiuri noi care să justifice modificarea acesteia, astfel că s-a respins cererea formulată, menținându-se măsura arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prev. de art.141 Cod procedură penală inculpatul, aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte expuse în memoriul depus la fila 9-10 din dosar:
1. Probatoriul administrat până în această fază a procedurilor relevă faptul că nu inculpatul a inițiat incidentul, iar acțiunile sale s-au constituit în acte de autoapărare față de violențele exercitate de ceilalți inculpați.
2. În cauză măsurile preventive nu au fost luate în mod egal față de toți participanții la incident.
3. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării împotriva sa s-au modificat prin intervenția unei situații noi, probate cu actele medico-legale, plângerile penale formulate și susținerile martorilor audiați în cauză.
4. În cauză nu există date că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar împiedica înfăptuirea justiției.
5. Lăsarea sa în libertate poate fi supusă unor garanții care să asigure prezența la proces prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art.385/6 (3) Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în considerarea dispozițiilor art.160/b al.3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea reține că în cauză p persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor infracțiuni grave, de violență, cu un pericol social ridicat reprezintă motive pertinente și suficiente pentru menținerea sa în detenție.
3. Curtea arată că apărarea inculpatului vizând leziunile suferite de persoana sa în timpul incidentului, ca efect al actelor de autoapărare și plângerile depuse împotriva coinculpaților nu reprezintă prin ele însele temeiuri suficiente care să atenueze periculozitatea reală a participanților la incident, inclusiv a inculpatului.
4. Curtea reține că prin gravitatea lor particulară și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile presupus săvârșite de către inculpat alături de celelalte persoane deținute în cauză au provocat tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
5. a nega aspectul de ordin familial al recurentului, Curtea consideră că necesitatea ocrotirii unui interes de ordin general, precumpănitor al societății primează protejării celui privat al inculpatului, astfel încât menținerea măsurii este indispensabilă, pe baza circumstanțelor.
6. Curtea apreciază de asemenea că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate nu poate fi supusă în circumstanțele date unor garanții suficiente și certe vizând ocrotirea ordinii publice și administrarea în condiții optime a justiției.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 22 iulie 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/29.07.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Alina Lodoabă, Sanda
