Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2433/2/2009
609/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 463
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat, împotriva Încheierii din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, în dos -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/23.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost atașat dosarul nr. - al Tribunalului București Secția a II-a penală.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, în dos -, încetarea măsurii arestării preventive având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă iar din probele administrate la dosar nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, și are trei copii minori în întreținere.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar solicită în temeiul art. 145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului față de faptul că există probe și indicii temeinice care să dea presupunerea rezonabilă inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în acest sens sunt declarațiile martorilor, ale inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorului cu identitate protejată, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, purtate de către inculpatul și.
Pentru aceste motive rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. f, având în vedere și gravitatea infracțiunii, cantitatea de droguri traficată și modalitatea concretă de săvârșire, singura modalitate de prindere a inculpatului fiind flagrantul, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, personal, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că nu este cunoscut cu antecedente penale și are trei copii minori în întreținere.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii mai 2008 constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații G, și, în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, pentru a beneficia direct de foloase materiale injuste, a distribuit în vederea comercializării diferite cantități de heroină către inculpatul, activitate infracțională desfășurată în formă continuată în perioada mai - 23.07.2008, drogurile distribuite în vederea comercializării erau procurate de la inculpatul G, iar fondurile ilicite rezultate din vânzarea de droguri erau colectate de inculpatul și predate inculpatului
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact. /14.04.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
