Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.472/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23.11.1976, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 04 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de apărătorul acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.4653 din 10.09.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită instanței admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de ase dispune punerea acestuia în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu subzistă în prezent, iar cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv loviri cauzatoare de moarte, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Inculpatului recurent solicită instanței lăsarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus în baza art.300/2 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23.11.1976 în localitatea, județul B, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin decizia penală nr. 16/IR/2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/26.02.2008.
Totodată, s-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală, prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul recurent solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 04 septembrie 2008 Tribunalului Bihor este nelegală, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 al.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b al.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr.16 /IR/2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.1 din data de 26 februarie 2008, cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. "f" Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția de Strasbourg, în cauza dedusă judecății existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. "f" combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală, în cursul judecății măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit. "f" Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ, întrucât pe de o parte inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, de săvârșire a unei asemenea infracțiuni, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive la acest moment pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b al.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile (inserată și în prevederile art.23 din Constituția României), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală combinat cu art.141 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.189 și art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, combinat cu art.141 Cod de procedură penală și art.160/b alin.3 Cod de procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23.11.1976, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 04 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red. dec.- /16.09.2008
jud. fond
tehnored.dec.3ex./16.09.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
