Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PEN NR.472
Ședința publică din 15 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s- prezentat recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, precizează că nu contestă săvârșirea faptei și situația de fapt reținută ce rezultă din întreg probatoriu administrat în prezentul dosar ci doar faptul că se afla în stare de ebrietate, nu și-a dat seama de gravitatea faptei, însă temeiurile nu mai subzistă în acest moment, motiv pentru care lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea a recursului ca fiind nefondat, încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică, ținând seama și de faptul că inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și viol.
De asemenea, solicită obligarea recurentului inculpat, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat având cuvântul, solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț între altele, s-a dispus în baza art. 3002Cod procedură penală cu aplicarea art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.10.1984 în orașul Tg N, județul N, cetățean român, studii 2 clase, necăsătorit, 1 copil minor, recidivist, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul N, în prezent deținut la Penitenciarul Bacău, dispusă prin încheierea nr. 3 /09.03.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu -
In temeiul art. 189 alin.1 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a dispus a fi avansat Baroului de Avocați PNd in fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Din actele dosarului, Tribunalul a constatat că cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt în continuare îndeplinite, atât în ceea ce privește aspectele formale (referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege), cât și cu privire la aprecierea gradului de pericol concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta pentru societate.
Astfel, inculpatul se află în curs de judecată, în apel, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie în formă calificată, comisă pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe fizice asupra părții vătămate și chiar în domiciliul părții vătămate. Săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță a inculpatului a survenit în contextul în care anterior inculpatul a mai suferit patru condamnări la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite cu violență și în contextual în care beneficiase de liberarea condiționată fiind în prezent incidente dispozițiile art. 37 lit. a și b Cod penal referitoare la ambele forme ale recidivei. Chiar daca starea de recidivă nu reprezintă prin sine un temei al arestării preventive, coroborat cu celelalte indicii existente justifică în mod rezonabil că inculpatul prezintă un risc foarte ridicat de a săvârși noi fapte antisociale așa încât izolarea sa față de societate pe durata judecării cauzei s-a impus cu necesitate.
În plus, în cauză există o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță pentru două infracțiuni grave, de tâlhărie și viol săvârșite în concurs pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Așadar s-a consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, sentimentul de nesiguranța a valorilor ocrotite de art. 1 Cod penal indus în rândul comunității în care s-au săvârșit infracțiunile al căror autor, în mod rezonabil se presupune că este inculpatul dar și în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de cele ce preced, Tribunalul în considerarea disp. art 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a constatat că arestarea preventivă a inculpatului este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, astfel că, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală,s-a menținut măsura.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorul recurentului inculpat invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă dovezi certe că inculpatul ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate.
În considerarea motivelor de recurs expuse,recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva inculpatului, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni de o gravitate maximă ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță și natura acestor infracțiuni.
În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care este judecat inculpatul denotă activități infracționale îndreptate împotriva unora dintre cele mai importante valori protejate de legea penală, libertatea sexuală a ființei de sex feminin, integritatea corporală și dreptul de proprietate asupra lucrurilor mobile, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpatului, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Pentru toate cele expuse, ținând cont de împrejurarea că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare împotriva inculpatului, și că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul acestuia de a fi judecat în stare de libertate, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-.
În baza art. 189 Cpp dispune plata din fondurile onorariului apărătorului desemnat din oficiu în suma de 100 de lei către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.07.2009, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
- - -
- -
GREFIER,
-
red.fond.
red.
red.
tehnored. - ex.2
15.07.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Adrian Bogdan Dumitru Pocovnicu
