Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.474/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 10 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva Încheierii de ședință din 2.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.66/10.09.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat ales, susține că s-a declarat recurs pentru că împrejurările avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au dispărut între timp. Studiind hotărârea atacată a constatat că aceasta este parțial motivată.
Menținerea măsurii arestării preventive nu mai poate fi dispusă pentru că au dispărut temeiurile prev.de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, referitoare la pericolul pentru ordinea publică. Măsura este inutilă pentru că a dispărut și scopul măsurii preventive prev.de art.136 Cod procedură penală.
Instanța de fond a aluat în discuție doar unul din argumente susținute de inculpat, respectiv se motivează de ce ar persista pericolul pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală. Celelalte susțineri nu au fost avute în vedere, deși sunt menționate în partea expozitivă a hotărârii. Instanța nici nu le-a discutat, nici nu le-a aprobat. Hotărârea este astfel nemotivată, judecătorul a greșind în acest fel.
Măsura arestării este inutilă pentru că nu îndeplinește unul din scopurile prevăzute de art.136 Cod procedură penală. Singura împrejurare ar fi împrejurarea ca inculpatul să nu se sustragă procesului penal. Or acest lucru nu se mai poate întâmpla. În cauză s-a administrat tot probatoriul, cu o excepție, aceea a efectuării unei expertize medico-legale. Această probă însă nu poate fi influențată de inculpat. Acesta nu participă la efectuarea expertizării victimei, iar că se va sustrage de la prezența în fața instanței, este o situație neîntemeiată pentru că înainte de arestare a participat la aproximativ 6 termene de judecată, fără să fie citat.
Unul dintre temeiurile măsurii arestării sunt date de art.143 Cod procedură penală. Toate indiciile temeinice care îndreptățeau să se tragă concluzia că inculpatul este autorul faptei, au fost răsturnate, pentru că aceiași martori, audiați la urmărirea penală, au nuanțat declarațiile și au arătat că autorii faptei sunt ceilalți doi inculpați, că în momentul intrării sale, inculpatul a găsit victima în stare de comă, deja leziunea letală fusese aplicată. de sânge găsită pe îmbrăcămintea inculpatului provenea din gura victimei, dintr-o leziune internă, abdominală și duce la concluzia că nu inculpatul este autorul.
Solicită să se verifice dacă mai există indiciile care să justifice dacă inculpatul este autorul faptei.
De asemenea, cu privire la pericolul pentru ordinea publică, arată că nu este îndeplinită cerința textului de lege, aceea de a produce o puternică emoție în rândul populației pentru că inculpatul a stat o perioadă îndelungată de timp, liber, vreo 4-5luni, după terminarea urmării penale. Starea de libertate nu a produs nicio emoție populației din municipiul
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului cu consecința lăsării în libertate a inculpatului.
Procurorulapreciază recursul ca fiind nefondat. Corect s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului. Susținerea că au dispărut temeiurile care au dus la luarea măsurii, strict la argumentele prezentate, să se observe că, chiar dacă martorii audiași în cauză și au modificat declarațiile, nu este un temei care să justifice dispariția temeiurilor care au determinat luarea măsurii. Motivele pentru care martorii și-au modificat declarațiile urmează a fi analizate de instanța de fond. Pe de altă parte, să se observe că și aceste declarații conțin elemente care îl incriminează pe inculpat, îl indică ca participant. Starea victimei la apariția inculpatului nu poate fi stabilită pe baza declarațiilor de martori, ci pe baza actelor medicale. La dosar există un raport constatator care precizează că decesul s-a produs datorită unei hemoragii interne, care nu are nicio legătură cu sângele la nivelul gurii.
Pericolul prezentat pentru ordinea publică este evident și rezultă nu numai din gravitatea infracțiunii dar și din faptul că inculpatul avea la acel moment o anumită calitate care dă o stare de temere în rândul opiniei publice.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că a susținut că martorii și-au nuanțat declarațiile, au arătat împrejurări noi, care dacă ar fi fost avute la urmărirea penală ar fi fost o altă situație. Sunt martori care au fost amenințați de anchetator să declare într-un anumit mod. Inițial a fost cercetată o altă persoană, când inculpatul avea calitatea de martor. La acel moment unchiul acelei persoane a luat legătura cu martorii pentru a declara într-un anumit mod, că inculpatul este autorul faptei.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, consideră că poate fi judecat în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol public. Pe parcursul anchetei a lucrat la aceeași firmă, a fost prezent la toate chemările instanței de judecată. Cei doi și-au recunoscut fapta, au fost de acord cuplata daunelor materiale și morale către mama victimei. Se trece cu vederea loviturile aplicate de cei doi. Lovitura de care este acuzat este fabricată de procurorul anchetator cu ajutorul celor doi inculpați și a unchiului unuia dintre ei. Victima avea o greutate mică, nu s-a apărat și a fost lovit în repetate rânduri de cei doi până la apariția sa.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 2.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și ca netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul ales al inculpatului a susținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au dispărut, că lăsarea acestuia în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că buna desfășurarea procesului penal nu ar impune menținerea arestării preventive.
De asemenea, a susținut că hotărârea primei instanțe este insuficient motivată.
Recursul este nefondatpentru următoarele motive:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.1863/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în ziua de 4.11.2006 a aplicat victimei o lovitură de picior în partea dreaptă a abdomenului, lovitură care a determinat ruptura ficatului și decesul victimei.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul judecății măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, reținându-se că sunt indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, unii dintre martori au revenit în parte asupra declarațiilor din faza urmăririi penale, acreditând ideea că decesul victimei s-ar fi putut datora loviturii aplicate anterior de inculpații și, nu este de natură să conducă la concluzia că au dispărut indiciile temeinice privind săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii, deoarece instanța de fond va proceda la analiza și interpretarea probelor numai după finalizarea cercetării judecătorești, când va stabili care dintre declarațiile date de martori corespund adevărului.
Întrucât cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, în mod corect prima instanță a considerat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere atât datele care circumstanțiază infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cât și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Se constată, așadar, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut și că ele impun în continuare privarea acestuia de libertate, astfel că în mod corect prima instanță, având în vedere dispozițiile art.3002cu referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26.04.1977 în B, domiciliat în localitatea, jud.B, în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, CNP -, împotriva Încheierii de ședință din 2.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 12.09.2008
Tehnored. - 15.09.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
