Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMANIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALA NR.477/

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IULIE 2009

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale

JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Mița Mârza Petruș Dumitru

- -

GREFIER - I - - grefier șef secție penală

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de

PROCUROR - - Procuror șef Secția judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul,în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.

La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat -, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/1.07.2009.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului, avocat, susține că instanța de fond analizând subzistența temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a constatat că acestea subzistă în continuare și nu s-au modificat, aceste temeiuri fiind influențarea unui martor și pericolul social existent prin lăsarea în libertate a inculpatului.

În luna decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat luarea măsurii arestării preventive în baza acestor două temeiuri. Această motivare nu se poate menține și după 2 ani de cercetări. S-a mai arătat la acea dată că nu poate fi trimis în judecată un inculpat acuzat de omor în stare de libertate, iar judecătorul, care a primit la ora 2 noaptea dosarul cu propunerea de arestare, cu multe volume, prea complex, pentru a analiza propunerea mai aprofundat, și în mod justificat la acel moment a admis propunerea formulată.

Însă, după 6 luni de audieri, după ce s-au administrat probe în procent de 99%, când nu mai sunt alte probe, decât câțiva martori care nu sunt de găsit, să se aprecieze asupra modului în care inculpatul re putea influența vreun martor și în ce măsură lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Temeiurile invocate nu mai subzistă. În cursul urmăririi penale au fost audiate anumite persoane, din declarațiile acestora putând rezulta o anumită periculozitate prin descrierea inculpatului ca fiind un om agresiv, violent, care bătea, lovea. Aceeași martori s-au prezentat în instanță și au arătat că declarațiile au fost luate abuziv de către lucrătorul de poliție și chiar s-a făcut plângere împotriva acestuia, existând dosar pe rol.

Mai arată că de la început nu au fost temeiuri pentru arestarea inculpatului, dar dacă au existat suspiciuni și controverse, audierile care s-au făcut pe parcurs a dus la înlăturarea lor. Singura justificare a menținerii arestării preventive ar putea fi faptul că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de omor, care îl lipsește pe inculpat de o soluție legală și temeinică, pentru că dintre probele dosarului nu rezultă vinovăția acestuia.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a încheierii, să se constate că nu mai subzistă temeiuri pentru arestarea inculpatului și prin revocarea acesteia să se dispună punerea în libertate.

Procurorulapreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, încheierea pronunțată de Tribunalul Brăila fiind legală și temeinică. Judecătorul instanței de fond a respectat dispozițiile procesuale prevăzute de art.160 și art.3002Cod procedură penală și a dispus menținerea măsurii arestării preventive bazându-se pe o evaluare corectă a probatoriului administrat până în prezent atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești. S-a constatat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, aceea de omor, cât și prin pericolul social care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate. cele două temeiuri prevăzute de art.148 Cod procedură penală, prin atitudinea avută. Inculpatul a încercat să-l influențeze pe martorul, acest lucru rezultând din înregistrările telefonice.

Instanța în mod corect a motivat că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este o infracțiune gravă prin modalitatea de comitere și urmărire acesteia, astfel că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, lasă a aprecierea instanței.

După închiderea dezbaterilor și deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales a susținut că în mod nelegal s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis n judecată.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.1050/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art.174 din Codul penal, constând în aceea că în după amiaza zilei de 30 noiembrie 2006 și în noaptea de 1 decembrie 2006, în timp ce se afla la ferma sa, situată în localitatea, jud.B, a aplicat lovituri multiple cu pumnii și picioarele, precum și cu un obiect contondent (posibil armă de vânătoare), victimei G, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.

Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.b și f Cod procedură penală reținându-se că sunt indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Contrar celor susținute, prin motivele de recurs, probele administrate pe parcursul urmăririi penale, după arestarea acestuia, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, până la această dată (respectiv: procesul-verbal de reconstituire, procesul-verbal de efectuare a experimentului judiciar, raportul de constatare medico-legală, raportul privind examenul, declarațiile martorilor și transcrierea convorbirilor telefonice), confirmă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

Din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate de inculpat cu martorul, rezultă că inculpatul a încercat să-i influențeze declarația martorului, astfel că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.b din Codul d e procedură penală.

Având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii de omor, împrejurările în care se presupune că fapta a fost săvârșită, într-o modalitate deosebit de violentă, importanța valorilor sociale lezate și nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității, în mod corect prima instanță a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că sunt în continuare incidente dispozițiile art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.3002în referire la art.160blin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.

Față de aceste considerente, văzând și disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.06.1944 în sat, județul B, CNP: -, domiciliat în B,- bis, sat, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Galați împotriva încheierii de ședință din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 6 iulie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mița Mârza Petruș Dumitru

Grefier,

I

Red. - 13.07.2009

Tehnored. - 14-07-2009

2 ex

Fond:

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza Petruș Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Galati