Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 48/MP
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, revocarea acestei măsuri și punerea în libertate a inculpatului. In cauză trebuie analizat dacă, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă. Referitor la probele administrate în cauză, partea vătămată a înțeles să revină asupra declarațiilor de la urmărirea penală, ceea ce creează un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului. Și martora audiată la ultimul termen face declarații contradictorii atunci când descrie scena, nefiind aceeași cu cea din cursul urmăririi penale ci într-o contradicție totală. Câtă vreme starea de arest s-a luat în baza declarațiilor părții vătămate și a martorului, apreciază că nu mai pot subzista temeiurile arestării. Probele nu mai aceeași putere probantă. Solicită revocarea măsurii arestării, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu întrucât nu sunt probe care să stea la baza menținerii măsurii arestării preventive.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Este nevinovat, martora în instanță și-a schimbat declarația.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2009, Tribunalul Constanțaa menținut, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, măsura arestării preventive inculpatului - fiul lui și, născut la data de 22.10.1984, respingând, în baza art.139 Cod procedură penală, cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.751/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de "tentativă de viol" prev.de art.197 alin.1,2 lit.1și alin.3 Cod penal și "tentativă la incest" prev.de art.20 rap.la art.203 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal prin aceea că în noaptea de 14/15.02.2009, a încercat să întrețină un raport sexual cu sora sa vitregă, în vârstă de 10 ani, profitând de faptul că aceasta dormea.
Prin încheierea de ședință nr.37/20.03.2009, Tribunalul Constanțaa dispus arestarea preventivă a inculpatului, avându-se în vedere că probele aflate la dosar justifică presupunerea rezonabilă inculpatul a săvârșit infracțiunile, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
În acest moment procesual, analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art.3002Cod de procedură penală, se constată că motivele care au condus la privarea de libertate a inculpatului subzistă în continuare.
Astfel, față de exigențele impuse prin dispozițiile art.143 Cod de procedură penală, în dosarul cauzei există probe și indicii temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpatul a realizat acte materiale specifice infracțiunilor de tentativă la viol și tentativă la incest, din care prima este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
Relevante în acest sens, sunt declarațiile minorei, date în fața organelor de urmărire penală, cât și relatările sale orale făcute mamei și profesorilor de la școală, reproduse apoi de aceștia, constante în a evidenția faptul că în noaptea de 14/15 03 2009, în timp ce dormea în același pat cu inculpatul, ambii îmbrăcați, s-a trezit și a constatat că era dezbrăcată de pantaloni până la genunchi, întoarsă cu fața spre inculpat, iar acesta avea de asemenea pantalonii lăsați în jos și era culcat cu fața spre ea.
În cursul urmăririi penale, minora a mai declarat că s-a trezit întrucât a simțit când inculpatul a întors-o cu fața spre el și, de asemenea, a simțit o durere în zona genitală, iar când l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă, acesta i-a replicat că nu trebuie să știe ea.
Chiar dacă în cursul judecății, minora a relatat o altă versiune a evenimentului, depoziția sa nu concordă cu aceea a inculpatului, iar situația de fapt relatată organelor de urmărire penală este confirmată de martora, care a intrat în camera respectivă în momentul când minora se trezise, și a constatat că atât aceasta cât și inculpatul aveau pantalonii lăsați în jos până la genunchi.
De asemenea, în cauză există probe certe care relevă faptul că lăsarea inculpatului în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit f) Cod procedură penală.
Astfel cum s-a reținut și cu ocazia luării măsurii arestării, aceste probe sunt cele care demonstrează relația de rudenie între inculpat și minoră, vârsta de 10 ani a acesteia, cele care relevă că faptele se referă la viața sexuală a minorei precum și la incest, toate raportate la poziția oamenilor în legătură cu încălcarea normelor legale și morale în domeniul respectiv, la consecințele grave și ireparabile în cazul săvârșirii unor astfel de fapte.
socială negativă provocată de acest gen de fapte rezultă, în cazul de față, din atitudinea profesorilor minorei, care au sesizat starea deosebită a acesteia, au insistat în a cunoaște ce s-a întâmplat și au încunoștințat de îndată organele de poliție. De asemenea, se constată atitudinea în același sens a mamei minorei - deopotrivă și mama inculpatului - care a formulat plângere penală împotriva acestuia, de îndată ce a luat la cunoștință despre fapta săvârșită.
Din probe, rezultă că inculpatul și minora fac parte din aceeași familie, prin natura împrejurărilor locuiesc împreună sau chiar dorm împreună, astfel încât aceste aspecte raportate la faptele pentru care este cercetat inculpatul, determină o puternică reacție de temere și nesiguranță în rândul cetățenilor dacă acesta ar fi lăsat în libertate.
Acest sentiment de nesiguranță ar decurge, pe de o parte, din atitudinea referitoare la activitatea organelor judiciare, care nu ar adopta măsurile eficiente pentru a preveni și stopa astfel de manifestări de un pericol social deosebit, iar pe de altă parte, din faptul că inculpatul sau alte persoane ce îi pot urma exemplul, știind că reacția autorităților este minimă, pot săvârși fapte asemănătoare asupra minorei sau altor persoane.
Pentru aceste considerente, măsura arestării preventive este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și asigurarea aflării adevărului, câtă vreme ambele părți prezintă o altă variantă de desfășurare a evenimentului, iar în cauză există riscul denaturării mijloacelor de probă, dată fiind situația familială și relațiile specifice dintre inculpat, victimă și martorii ce urmează a fi audiați.
Împotriva hotărârii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivând că nu mai pot subzista temeiurile arestării, partea vătămată revenind asupra declarațiilor inițiale.
Criticile sunt neîntemeiate.
Potrivit art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri.
În cauză, sunt probe (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, procesul-verbal de cercetare la locuința părților) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății - "tentativă de viol" prevăzută de art.197 alin.1,2 lit.1și alin.3 Cod penal și "tentativă la incest" prev.de art.20 rap.la art.203 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal Cod penal, prin aceea că în noaptea de 14/15 03 2009, în timp ce dormeau în același pat, a încercat să întrețină raport sexual cu minora parte vătămată în vârstă de 11 ani, fiind îndeplinite și în acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală a necesității privării de libertate în continuare a inculpatului, se constată că, după scurgerea a 3 luni de arest preventiv, sunt date că ordinea publică este în continuare amenințată în cazul punerii în libertate a recurentului inculpat, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunile imputate acestuia, de riscul exercității de presiuni asupra părții vătămate, a martorilor care încă nu au fost audiați, motiv pentru care privarea sa de libertate este în continuare legitimă, nefiind cazul înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate;afirmațiile părții vătămate, în instanță, în sensul revenirii asupra plângerii nu sunt susținute în acest moment și ca atare, nu confirmă încă apărarea inculpatului deoarece aceasta a precizat că a fost determinată de mama sa pentru a schimba declarația "pentru a-l scăpa pe inculpat", iar acuzarea nu a epuizat probatoriul.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul declarat de inculpatul este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, să fie obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./15.05.09
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Zoița Frangu
