Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 48/2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistați de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpaților solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea lor în continuare în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive ca legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită a fi pus în libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților și, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin. 3 Cod pr. penală.
În motivare, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică în general și pentru comunitate.
Acest pericol se concretizează prin inducerea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile, datorită împrejurării că o persoană asupra căreia planează acuzația săvârșirii unei infracțiuni de o gravitate deosebită este cercetată în stare de libertate.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu s-au schimbat ele subzistând și în prezent astfel cum s-a arătat mai sus.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și, solicitând a fi cercetați în stare de libertate, deoarece au recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385/6 alin.3 Cod pr. penală instanța constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect a stabilit instanța de fond, faptul că în cauză s-au menținut temeiurile care au stat la baza arestării preventive, acestea justificând și pentru viitor privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i Cod penal, legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împrejurări precum recunoașterea faptei de către inculpați și atitudinea cooperantă cu organele judiciare, pot fi valorificate pe fondul cauzei, prin reținerea lor ca circumstanțe atenuante, însă nu pot, prin ele însele să constituie temeiuri suficiente pentru punerea în libertate a inculpaților.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților iar în baza art. 102 al.2 Cod pr. penală îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 19.01.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/29.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
