Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 481/
Ședința publică din 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 18.06.1981 in Tg.B, jud. G, domiciliat in com., sat, jud. G, CNP- -), în prezent deținut in Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 22.06. 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent G, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr. 3179 din 09.07.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a permis apărătorului să ia legătură cu inculpatul.
Întrebat fiind, inculpatul G arată că își menține recursul declarat.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că nu mai reține ce încheiere recurat.
Apărătorul inculpatului arată că încheierea din 03.07.2009 ar fi ultima.
Instanța arată că inculpatul a atacat încheierea din 22.06.2009, iar la dosar nu există dovada când i s-a comunicat și pune în vedere apărătorului să pună concluzii cu privire la această încheiere.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că prin încheierea din 22.06.2009 s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului Consideră că instanța care a pronunțat această hotărâre trebuia să aibă în vedere modul în care s-a comis infracțiunea și persoana inculpatului.
În ceea ce privește fapta săvârșită, arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, acest lucru rezultând și din dosarul de urmărire penală, din declarațiile martorilor care sunt contradictorii, mulți martori și-au schimbat declarația, chiar și tatăl victimei, motiv pentru care nu se cunoaște în mod clar dacă într-adevăr învinuitul a săvârșit acea faptă sau nu și consideră că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Totodată, consideră că arestarea preventivă trebuie, conform practicii Uniunii Europene, să aibă un termen rezonabil. Inculpatul este arestat de aproximativ trei ani de zile, iar în ceea ce privește persoana acestuia, arată că nu s-a sustras de la cercetare, inițial a fost cercetat în stare de libertate,timp în care a colaborat cu organele de cercetare penală, s-a prezentat la fiecare termen de judecată. Urmează a se observa că nu are antecedente penale, are o familie, are un copil minor în întreținere.
Ca atare, consideră că față de aceste argumente se impune admiterea recursului formulat de inculpatul și schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului promovat de inculpat. Consideră că în mod corect s-a apreciat asupra menținerii temeiurilor menținerii măsurii arestării preventive prev. de art.148 lit. c și art. 148 Cod pr.penală, raportat la cele două temeiuri. S-a reținut că inculpatul s-a sustras urmăririi penale efectuate în Serbia, după emiterea unui mandat de arestare în lipsă, în ceea ce-l privește.
De asemenea, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea infracțiunii comise și la importanța relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, modalitatea de săvârșire a infracțiunii confirmând existența acestui pericol, inculpatul acționând premeditat împreună cu o altă persoană, prin ștrangularea victimei pe timp de noapte și ulterior a incendiat autoturismul în care aceasta se afla, pentru a ascunde astfel urmele comiterii infracțiunii.
Termenul rezonabil apreciază că a fost respectat în prezenta cauză, dat fiind caracterul complex și prezența unor elemente care presupun proceduri cu Serbia, în ceea ce privește soluționarea acestei cauze.
Inculpatul recurent G arată că nu s-a sustras, că din anul 2004, de când a fost chemat prima dată la poliția județeană, a fost în țară până în 2007, nu a fost plecat, a stat acasă, are o familie. În ce privește temeiurile,care se arată că nu s-au schimbat, menționează că în 2004 tot aceleași probe erau, care sunt și acum, dar acum s-au schimbat cu declarațiile martorilor. A făcut un test poligraf, pe care l-a făcut și în anul 2004, dar care nu mai este la dosar. Solicită revocarea măsurii arestării preventive sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.06.2009, dată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a respins cererea de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul
În baza art.3002cpp raportat la art.160 cpp s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului îndeplinite până la momentul de față, că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul G, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 pr.pen - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens sunt plângerea și declarațiile numitului - tatăl victimei, procesul verbal de cercetare la fața locului ( fila 232 dosar ), expertiza urmelor biologice ( fila 226 dosar ), procesul verbal de percheziție domiciliară ( filele 259-261 ), raportul de constatare medico - legală ( autopsie ) - fila 290 - 293, declarațiile martorilor, G, -, G, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului ( filele 55-58. 308-313 )
În fapt, în sarcina inculpatului G s-a reținut, prin actul de acuzare, că în data de 24.03.2004, în baza înțelegerii anterioare cu inculpatul, au atras-o pe în localitatea din Republica Serbia, inculpatul Gaș trangulat-o pe victimă pentru aod eposeda de suma de 1000 euro; ulterior pentru a ascunde urmele au incendiat autoturismul victimei.
Cât privește participația inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, s-a arătat că acestea urmează a fi stabilite după administrarea probatoriilor în cauză.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul Gap ărăsit teritoriul după data la care se reține că a fost săvârșită fapta ( în acest sens - pașaport- fila 19 dosar urm. pen. ), sustrăgându-se astfel cercetărilor efectuate în acest stat, în cauză fiind emis și un mandat de arestare prin hotărârea judecătorului de instrucție al Tribunalului din; prin urmare este incidentă situația prev. de art. 148 lit. a pr.pen.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere ( fiind vorba inclusiv despre o infracțiune contra vieții ), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită faptele ( în mod premeditat, de două persoane împreună, prin ștrangulare, pe timp de noapte, prin incendierea autoturismului victimei pentru ascunderea urmelor ), urmarea produsă, precum și rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității, s- apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai arătat că instanța nu a putut primi apărările formulate de inculpatul G prin avocat în sensul că nu este dovedită vinovăția inculpatului iar termenul rezonabil pentru care poate fi menținută măsura arestării preventive a fost depășit, întrucât, fiind vorba despre o măsură preventivă nu poate fi analizat la acest moment fondul cauzei iar termenul rezonabil se apreciază de instanță, funcție de complexitatea cauzei, numărul părților implicate, cauza de față fiind complexă, mai ales și datorită procedurilor cu elemente de extraneitate.
Față de cele reținute, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G apare ca fiind neîntemeiată.
În raport de probele administrate până în prezent s- constatat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, astfel că cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și acestea impun și în prezent privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă prezentei încheieri.
S-a solicitat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856cpp raportat la art.141cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 cpp, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 cpp (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f cpp.
În fine, potrivit art.148 alin.1 lit.f cpp, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 cpp, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, tâlhărie, distrugere și profanare de cadavru prevăzute de art.174 alin. 1 - 175 alin.1 lit.a - 176 alin.1 lit.d cp, art.211 alin.1, 2 lit.b și alin. 21lit a cp, art.217 alin.1 cp și art.319 cp.
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență că la data de 24.03.2004, în baza unei înțelegeri prealabile cu condamnatul, au atras-o pe în localitatea din Republica Serbia. Aici pentru aod eposeda de suma de 1000 euro (în fapt doar 5 euro și un carton cu țigări LM) inculpatul a strangulat-o și pentru a ascunde urmele infracțiunii au incendiat autoturismul în care abandonaseră cadavrul.
Sancțiunile aspre prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, relevă gravitatea deosebită a acestora, iar datele care le circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat până în prezent, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunile presupus săvârșite, care, prin rezonanța lor, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestuia putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Curtea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești, impun privarea de libertate în continuare a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului, fără a se putea susține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și al autorităților, că durata privării de libertate este excesivă și că deci s-ar fi depășit termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducând la prelungirea procedurii, fără ca acest fapt să fie imputabil autorităților, în cauză existând și elemente de extranietate.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat nu îl privează, însă, de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției, în condițiile legii.
Se constată, așadar, că luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpatul a fost ascultat în prezența apărătorului său, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul ar fi comis faptele penale reținute în sarcina sa, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 cpp privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 18.06.1981 in Tg.B, jud. G, domiciliat in com., sat, jud. G, CNP- -), în prezent deținut in Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 22.06. 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu,va fi avansată din fondurile, către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.
/2 ex./23 iulie 2009
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Petruș Dumitru, Maria Tacea
