Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 486
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 21.07.2009 a Tribunalului Iași, prin care sa fost verificată și menținută măsura arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent - în stare de arest preventiv, asistat de AV. -, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul - arată că își menține recursul formulat.
După ce instanța aduce la cunoștința inculpatului recurent - disp. art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. - pentru inculpatul recurent -, având cuvântul, arată că în ciuda exprimării deosebite pe care a folosit o magistratul de la instanța de fond în motivarea încheierii recurate, această încheiere este nelegală și netemeinică. Aprecierile pe care se fundamentează soluția dată sunt exagerate și dau credit total susținerilor din rechizitoriu, înlăturând prezumția de nevinovăție. Argumentele folosite sunt subiective și transformă arestarea preventivă într o măsură arbitrară. Principalul motiv reținut de instanța de fond, este acela al apărării ordinei publice, argument care nu mai poate fi atât de solid ca la momentul luării măsurii de arest preventiv, având în vedere că au trecut de atunci 6 luni și raportat la practica europeană care a statuat că acest motiv nu poate argumenta menținerea măsurii de arest. Prelungirea în timp a procesului penal nu poate fi imputată inculpatului, de alt fel ultimul termen acordat în cauză este mult prea și pledează pentru lipsa de celeritate.
Al doilea motiv reținut de instanța de fond, la menținerea măsurii preventive, este acela de a sigura buna desfășurare a procesului penal și de posibilitatea ca inculpatul să influențeze depozițiile celorlalți doi inculpați. Nu poate fi primit nici acest motiv, deoarece instanța are posibilitatea ca la înlocuirea măsurii de arest preventiv să impună inculpatului obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați. faptul că nu a fost găsit inscriptorul de date nu poate fi un argument în favoarea menținerii măsurii de arest, deoarece instanța a fost deja sesizată cu rechizitoriu și sarcina administrării acestei probe revenea organelor de urmărire penală.
Al treilea argument, respectiv al existenței unui risc real și actual al conduitei infracționale este unul generic și nu poate fi primit. Necesitatea împiedicării unor noi infracțiuni este un motiv legitim, cu condiția de a fi posibil de demonstrat că temerea că ar comite alte fapte de același gen este rezonabilă. La evaluarea acestor argumente trebuie evaluate toate probele administrate precum și persoana inculpatului, ori inculpatul - nu are antecedente penale și avea un loc de muncă stabil. În legislația română la art. 148 lit.c Cod procedură penală se arată obligativitatea arestării inculpatului atunci când există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, dar acest temei nu a fost avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și nu poate fi reținut nici acum, deoarece nu au apărut noi indicii în acest sens. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv dispusă față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sau țara, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că apărarea nu a relevat aspecte sau împrejurări noi care să justifice înlocuirea măsurii de arest preventiv. Încheierea prin care s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv a inculpatului - este legală și temeinică.
Inculpatul recurent - având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 21.07.2009 a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului - cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art.160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - și menținut-o în baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Prin rechizitoriul nr. 19 D/P/2009 din 22.04.2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Iași, înregistrat la această instanță sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 08.11.1978 în comuna, jud. I, domiciliat în V, str. - -,. 79,. B,. 3. 8, CNP -, deținut în Penitenciarul Iași, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și a unor infracțiuni speciale prevăzute de art.24 alin. 1 (în forma complicității), art. 24 alin. 2 și art. 27 alin. 2 din Legea privind comerțul electronic, nr. 365/2002.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență că, în cursul anului 2008 inițiat un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de falsificare, prin copiere informatică, a instrumentelor de plată electronică, urmate de operațiuni financiare - retrageri de numerar de la - uri - în mod fraudulos, producând în acest mod prejudicii persoanelor ale căror conturi sunt astfel accesate. S-a mai reținut că, în perioada decembrie 2008 -februarie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transmis în străinătate date de pe instrumente de plată electronice obținute în mod fraudulos, contribuind astfel la falsificarea de către persoane neidentificate a unui număr de 15 instrumente de plată, iar în aceeași perioadă, împreună cu inculpații și, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în circulație un număr de 15 instrumente de plată electronică (carduri bancare) și a utilizat în mod neautorizat datele de identificare de pe un număr de 15 carduri bancare, retrăgând din conturile titularilor suma de 47.580 lei.
2. Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 13/08.02.2009 a Tribunalului Iași, în baza art. 1491, art. 143, art. 136 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 08.02.2009 și până la 08.03.2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 11/U/08.02.2009.
3. Prin încheierile nr. 26/06.03.2009 și nr. 42/03.04.2009 ale Tribunalului Iași, durata măsurii arestării preventive a fost prelungită în mod repetat, pe câte 30 de zile, până la data de 27.04.2009.
4. Prin încheierea din data de 24.04.2009, la examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 160 raportat la art. 3001Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că a dispus menținerea acestei măsuri, respingând totodată cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive.
4. La următoarea verificare similară, efectuată din oficiu potrivit art. 3002raportat la art. 160, prin încheierea din data de 11.06.2009, instanța învestită cu judecarea fondului a hotărât să mențină în continuare măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul -.
De la data ultimei verificări similare, nu a apărut nici un element de noutate, din perspectivă probatorie, și nici în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpatului - ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. De altfel, măsura arestării a fost considerată ca fiind cea mai potrivită măsură preventivă și cu ocazia examinării, în mod repetat, a unor cereri de revocare, de înlocuire sau de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța apreciază că, raportat la datele speței, comandamentele de ordine publică și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, prevalează asupra aspectelor circumstanțiale invocate de apărătorul inculpatului, care sunt subsumate unor interese particulare și nu pot justifica, prin ele însele, lăsarea inculpatului în libertate.
Astfel, măsura preventivă nu este justificată doar pe baza pericolului concret, pe care îl reprezintă pentru ordinea de drept orice persoană bănuită de comiterea unor fapte prin care s-a atentat la securitatea tranzacțiilor electronice și s-a realizat păgubirea unui număr mare de persoane, ci și de elemente conexe, care permit să se constate existența unui risc real și actual de reiterare a conduitei infracționale, pericol extras din următoarele împrejurări:
- potrivit relatărilor co-inculpaților și, inculpatul - era pe deplin familiarizat cu metodele și tehnicile de fraudare a posesorilor de carduri bancare, iar repetabilitatea actelor din sfera protejată de normele Legii privind comerțul electronic, indică un potențial criminogen ridicat, ce permite aprecierea că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul - ar putea reveni cu ușurință în mediul infracțional din care a fost extras prin decizia de arestare;
- procesele-verbale întocmite de către organele de poliție aflate la filele 190-195 din vol. I al dosarului de urmărire penală, chiar dacă nu constituie probe potrivit definiției cuprinse în art. 63 Cod procedură penală, sunt în măsură să furnizeze indicii, în accepțiunea art. 681Cod procedură penală, referitoare la faptul că inculpatul - a fost în atenția autorităților judiciare britanice și italiene pentru fapte similare celor deduse judecății de față.
De asemenea, poate fi decelat și un anume risc de sustragere de la judecată, pericol ce poate fi extras din împrejurările în care a fost depistat inculpatul -, din care rezultă că acesta, după prinderea co-inculpaților și, a fugit de la locul faptei.
Nu în ultimul rând, având în vedere stadiul incipient al cercetării judecătorești, se poate considera că lăsarea în libertate a inculpatului - ar putea atrage consecințe negative asupra celorlalți doi inculpați, judecați în libertate, mai ales în condițiile în care co-inculpații au adoptat poziții procesuale apreciate ca sincere, dar contrare totodată intereselor inculpatului. Nu trebuie uitat că în speță au rămas aspecte încă neelucidate (nu a fost găsit inscriptorul de date și nici dispozitivul artizanal de copiere neautorizată a datelor de pe carduri; nu s-a lămurit gradul de implicare a altor persoane despre care se presupune că operau din străinătate), motiv pentru care s-a și dispus disjungerea, iar eliberarea inculpatului, în situația în care conduita procesuală nu poate fi privită ca deosebit de sinceră, ar crea o stare de pericol și în legătură cu probele ce ar mai putea fi administrate în cauză.
Raportat la stadiul probațiunii, care nu a permis să se deceleze o diminuare a riscurilor pe care le prezintă inculpatul pentru ordinea de drept, tribunalul consideră că simpla trecere a timpului nu este de natură să diminueze percepția asupra gravității faptelor imputate inculpatului -, ceea ce impune cu necesitate menținerii celei mai severe dintre măsurile preventive. Privitor la gradul de pericol pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică, trebuie subliniat că datele speței îl indică pe inculpatul - ca pe o persoană cu un potențial criminogen ridicat, capabilă să angreneze într-o nișă infracțională specializată (ce erodează relațiile sociale bazate pe încrederea în mijloacele de plată electronică) și alți tineri, cu trecut onest, iar amploarea activităților ilicite, care s-au desfășurat pe o arie geografică largă (cuprinzând mai multe județe și chiar cu o componentă de extraneitate) și pe o durată destul de îndelungată, reflectă cu obiectivitate prezența unui risc concret și actual pentru largi categorii de persoane, titulari de carduri bancare.
Este adevărat că în cele aproximativ 6 luni de arest preventiv, după finalizarea urmăririi penale în condiții de maximă celeritate, judecata cunoaște o anume încetineală, ce nu poate fi imputată atitudinii inculpatului -, însă acest fapt nu poate conduce în mod automat la concluzia că inculpatul trebuie pus în libertate, mai ales că amânările au fost dictate de motive serioase, precum dreptul la apărare al co-inculpaților, ori de impedimente izvorâte din dificultățile de management judiciar ridicate de natura cauzei și numărul mare al părților (3 inculpați și 15 persoane vătămate). S-a arătat deja că rațiunile de ordine publică ce justifică menținerea inculpatului la dispoziția instanței prevalează asupra dreptului inculpatului de a fi judecat în libertate, urmând ca judecătorul fondului, după ce va intra în posesia unor date suplimentare ce vor fi rezultat din audierea celor trei inculpați, să decidă asupra oportunității menținerii în continuare a stării de arest.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și proporțională în raport de pericolele concrete pe care le prezintă inculpatul - pentru securitatea tranzacțiilor electronice, instanța, în temeiul art. 160 al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Argumentele apărării, altele decât cele cărora li s-a dat deja un răspuns în cele ce preced, nu pot fi primite. Astfel, testul de proporționalitate indică un raport corect între durata detenției și comandamentele derivate din necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, iar marja largă a limitelor de pedeapsă din normele de incriminare (închisoare de la minime de 1 an, respectiv de 3 ani închisoare, până la maxime de 12 ani închisoare) arată că arestul până la zi este departe de putea fi apreciat ca o executare anticipată a pedepsei. În legătură cu argumentul de echitate, tribunalul observă că circumstanțele cauzei plasează pe inculpatul - într-o poziție cu mult diferită de cea a co-inculpaților și, situație în care și tratamentul procesual al acestora din urmă nu poate fi decât diferit de cel aplicat inculpatului arestat.
Pentru aceleași motive care au fundamentat hotărârea de menținere a stării de arest, motive degajate din obligația de a verifica din oficiu și condițiile prevăzute de art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul art. 139 al. 1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Instanța subliniază doar faptul că, în circumstanțele cunoscute ale speței de față, obligațiile complementare prescrise prin art. 145 cod procedură penală nu se constituie în garanții reale, efective și eficiente că scopul măsurilor preventive ar putea fi atins și printr-o relaxare a celei în ființă, cel puțin în acest moment procesual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 cod procedură penală inculpatul - criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că în mod greșit instanța de fond i-a menținut starea de arest preventiv, dând credit total rechizitoriului și înlăturând prezumția de nevinovăție de care ar trebui să beneficieze în cauză.
Inculpatul arată că au trecut 6 luni de la arestare sa preventivă și nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, neputând impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi liber.
Inculpatul arată că nu are antecedente penale și avea un loc de muncă stabil în momentul arestării preventive, de aceea ar putea fi înlocuită măsura preventivă a arestării cu una mai blândă, nefiind date că ar putea comite fapte de același gen, dacă ar fi liber.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului - și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul - este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și a unor infracțiuni speciale, prevăzute de art. 24 alin. 1 art. 24 alin. 2, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, reținându-se că în cursul anului 2009 inițiat un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de falsificare, prin copiere informativă, a instrumentelor de plată electronică, urmate de operațiuni financiare - retrageri de numerar de la - uri în mod fraudulos, producând prejudicii mari multor persoane ale căror conturi au fost astfel accesate.
De asemenea, în perioada decembrie 2008 - februarie 2009, în mod nejustificat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul - a transmis în străinătate date de pe instrumentele de plată electronică obținute în mod fraudulos, contribuind astfel la falsificarea de către persoane neidentificate a unui număr de 15 instrumente de plată și punând în circulație aceste instrumente împreună cu inculpații și au utilizat neautorizat datele de identificare de pe 15 carduri bancare, retrăgând din conturile titularilor suma de 47.580 lei.
S-a reținut temeinic de instanța de fond că faptele pentru care inculpatul - este cercetat sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar în cauză există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a apreciat just că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară o măsură preventivă proporțională cu gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat, astfel încât să se împiedice sustragerea acestuia de la urmărire și judecată, precum și influențarea în vreun mod a cursului procesului penal.
Durata arestării preventive a inculpatului - este rezonabilă fiind în acord cu normele interne și CEDO, neputându-se aprecia că prin trecerea timpului pericolul social pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate s-a estompat sau că s-ar încălca prezumția de nevinovăție a inculpatului.
elemente noi în cauză, de natură a aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol public concret pentru ordinea publică, în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului -, nefiind oportună înlocuirea acestei măsuri preventive cu alta mai blândă, față de stadiul incipient al cercetării judecătorești.
Împrejurările personale invocate de inculpatul -, în condițiile expuse, nu sunt de natură a determina punerea sa în libertate, și a diminua periculozitatea pe care o prezintă aceasta pentru comunitate, în contextul proliferării tot mai mult a unor astfel de fenomene, cu impact negativ asupra societății.
Constatând, din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15, pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 21 iulie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 1 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 21.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.08.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Judecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Daniela Dumitrescu
