Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința ne publică din 29.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 487
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii penale din 09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată cele mai sus menționate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind inculpatul arată că își menține recursul formulat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii și că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul nu are antecedente penale, iar faptele de furt comise s-au datorat situației deosebite în care se află familia sa. Astfel, mama inculpatului este decedată și în timpul în care tatăl său mergea la muncă el era cel care avea grijă de frații mai mici, cărora nu avea ce să le dea de mâncare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită de respingerea recursului în baza disp. art. 385 ind. 15, pct.1, lit. Cod procedură penală, încheierea prin care s-a menținut măsura de arest preventiv dispusă față de inculpatul fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că nu a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive și, nu în ultimul rând, multitudinea actelor materiale comise de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea să meargă la școală.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin încheierea din data de 09.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, în baza disp. art. 300 indice 2 raportat la 160 indice b al. 3, art. 160 indice Cod procedură penală, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26.03.1993, CNP -, deținut în Penitenciarul Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
S-a avut în vedere și faptul că inculpatul a fost condamnat în primă instanță de Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1635/30.04.2009, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni de închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat în formă continuată, trei infracțiuni de violare de domiciliu și o infracțiune de tâlhărie în formă agravată, situație care, în accepțiunea art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenția europeană a drepturilor omului, legitimează menținerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv, la dispoziția acestei instanțe, pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în calea de atac.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului său, inculpatul a susținut că nu mai există temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și că faptele de furt au fost comise din cauza situației deosebite în care se află familia sa. Astfel, mama inculpatului este decedată și în timpul în care tatăl său mergea la muncă el era cel care avea grijă de frații mai mici, cărora nu avea ce să le dea de mâncare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanță, de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, prin sentința penală nr. 1635/30.04.2009, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni de închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat în formă continuată, trei infracțiuni de violare de domiciliu și o infracțiune de tâlhărie în formă agravată.
În timpul judecării apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței indicate mai sus, Tribunalul Iași, în baza disp. art. 300 indice 2 raportat la 160 indice b al. 3, art. 160 indice h Cod procedură penală, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/U/10.02.2009, emis de Judecătoria Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 2 din Codul d e procedură penală raportat la art. 160 indice b alin. 1 și 3 și art. 160 indice h din același cod, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Curtea consideră că prima instanță a constatat, judicios, că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent și până la menținerea arestării preventive prin încheierea atacată cu recurs nu a intervenit nici un aspect care să conducă la concluzia că nu mai există temeiurile ce au determinat arestarea ori că aceste temeiuri s-au modificat.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii temeinice sau probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mijloacele de probă administrate în cauză până la pronunțarea încheierii din data de 09.07.2009, prin care s-a menținut starea de privare de libertate a inculpatului recurent, conțin elemente temeinice și suficiente ce justifică bănuiala instanței de apel că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv, trimis în judecată și condamnat de Judecătoria Iași.
Situația de fapt care rezultă din probele administrate în cauză este suficientă pentru menținerea măsurii arestării preventive, presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată și chiar condamnat de prima instanță justificând menținerea arestării preventive.
Comiterea de către inculpat de acte repetate de sustragere a unor bunuri pe timp de noapte, prin efracție/escaladare, împreună cu alte persoane și din locuri publice, pătrunderea în mod repetat, fără drept, în locuințele a trei părți vătămate, exercitarea de violențe față de un alt minor în scopul însușirii unei sume de bani, condamnarea inculpatului de o instanță de judecată pentru aceste infracțiuni sunt aspecte care în evidență amenințarea reală pe care o prezintă pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate.
Aspectele invocate de inculpat privind situația deosebită a familiei sale sunt împrejurări care nu au relevanță în cadrul activității de verificare a temeiurilor care determină menținerea măsurii de privare provizorie de libertate. Acestea vor fi analizate în etapa de individualizare a pedepsei, dacă se va ajunge la concluzia că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului de Judecătoria Iași.
Având în vedere că nu se constată nici o vătămare a drepturilor inculpatului, fiindu-i asigurate toate garanțiile de formă și de fond corespunzătoare unui proces penal echitabil aflat în această etapă procesuală, ținând seama de faptul că în prezenta cauză există elemente din care să reiasă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat, Curtea consideră că soluția de menținere a arestării preventive este justă, astfel încât va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii penale din 09.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat din oficiu, se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
-
și tehnoredactat:, 2 ex
Instanța de apel: Tribunalul Iași
Judecători instanță de apel:
-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Daniela Dumitrescu
