Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului - recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în stare de libertate a inculpatului, pe motiv că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, în faza cercetării judecătorești au fost audiați martorii care confirmă susținerile inculpatului. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta nu posedă antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002și art. 160 alin. 1 și 3.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată de instanța de judecată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile (08.03.2008).
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa constatat că măsura privativă de libertate este temeinică și legală, iar temeiurile care au dus la luarea acesteia subzistă și în prezent. De la emiterea rechizitoriului și până la termenul de judecată din 09.01.2008 nu au intervenit împrejurări care să demonstreze că aspectele inițiale, avute în vedere de judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive, și anume - pericolul social concret al faptei, cu privire la comiterea căreia s-a considerat că există indicii temeinice, apreciat prin prisma modului de comitere a faptei, natura infracțiunii și circumstanțele faptei, nu mai există.
Împotriva încheierii din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 22.01.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia inculpatul a solicitata să fie judecat în stare de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor, cu atât mai mult cu cât în primă instanță s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 211 al. 21lit. a Sub Cod Penal acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, privarea de liberate a acestuia fiind dispusă la data de 29.03.2007.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Ianuarie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/25.01.2008
Tehnored AJ/2 ex/31.01.2008
Prima instanță: Trib.T -,
31 Ianuarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
