Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 49/
Ședința publică din data de 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -
Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 383/22.01.2010 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați susține că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii din 11.01.2010 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a menținut starea de arest în baza art. 3002coroborat cu art. 160 Cod procedură penală.
Arată că, într-adevăr, faptele pentru care inculpații sunt judecați prezintă un pericol social ridicat.
Însă, solicită să se aibă în vedere că inculpații au recunoscut parțial faptele pentru care sunt cercetați, că nu au antecedente penale, că sunt tineri, că provin din familii organizate, că au colaborat cu organele de cercetare și ulterior cu instanța de judecată prin atitudinea lor.
Pe de altă parte, trebuie ținut cont și de faptul că măsura arestării preventive trebuie să constituie o măsură cu caracter excepțional.
Prin urmare, consideră că inculpații pot fi judecați în stare de libertate și că, în baza art. 139 Cod procedură penală, instanța poate înlocui măsura arestării cu o altă măsură preventivă pe care o consideră oportună.
Cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, făcând abstracție de împrejurările favorabile inculpaților, aspecte ce reprezintă circumstanțe personale și care cu siguranță vor fi avute în vedere de instanța de fond în momentul când ce va soluționa această cauză, solicită să se constate că temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă.
Consideră că o eventuală înlocuire a măsurii arestării nu este oportună și nici nu este aplicabilă din punct de vedere procedural, în primul rând, pentru faptul că înlocuirea ar putea fi justificată numai în măsura în care de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent ar fi intervenit o modificare a situației de fapt care să schimbe favorabil situația inculpaților sau pe parcursul cercetărilor ar fi intervenit împrejurări care să conducă la concluzia că într-adevăr măsura arestării preventivă nu se mai justifică la acest moment.
Solicită să se constate că niciunul dintre aceste considerente nu a apărut. Faptul că inculpații au fost parțial sinceri, coroborat cu actele de urmărire penală și cele efectuate până la acest moment în faza de judecată, vin să dovedească fără nici un fel de dubiu că fapta reținută în sarcina inculpaților, în maniera și modalitatea în care a fost comisă, reflectă adevărul.
În aceste condiții, având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpaților este una cu un pericol deosebit de grav, aspect pe care legiuitorul l-a stabilit și conturat în primul rând prin pedeapsa mare pe care a stabilit-o pentru acest gen de fapte, solicită să se constate că recursul inculpaților este nefondat.
Menținerea măsurii arestării preventive în prezenta cauză este justificată față de probatoriul administrat, prin prisma condițiilor pe care o instanță le analizează în momentul când se pronunță asupra măsurii arestării.
În cauză, solicită să se constate că nu se întrunesc condițiile de admisibilitate a recursului, acesta fiind în conformitate cu întregul probatoriu de fapt și este justificat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că într-adevăr, faptele reținute în sarcina sa sunt grave, dar având în vedere modul și împrejurările în care au fost comise, consideră că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 ianuarie 2010 Tribunalului Vranceas -a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 59/D/P/2009 al - Biroul Teritorial Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen.; art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a pen. și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit.a pen., reținându-se că în perioada august - 12 octombrie 2009.în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri inculpatul a introdus în țară diverse cantități de droguri de risc pe care le-a deținut în scopul comercializării și pentru consum propriu, iar inculpatul, în aceeași perioadă, a deținut cantități de droguri de risc primite de la coinculpatul, pentru comercializare si pentru consum propriu.
Prin ordonanțele din 12 octombrie 2009 -Biroul Teritorial Vrancea a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații și pentru infracțiunile de introducere în țară și deținere de droguri de risc pentru consum propriu și pentru comercializare prev.de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen.; art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. fapte comise în formă continuată și în concurs, constând aceea că în perioada august - 12 octombrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri inculpatul a introdus în țară diverse cantități de droguri de risc pe care le-a deținut în scopul comercializării și pentru consum propriu, iar inculpatul, în aceeași perioadă, a deținut cantități de droguri de risc primite de la coinculpatul, pentru comercializare și pentru consum propriu.
S-a reținut că inculpații recunosc faptele pentru care sunt cercetați, în dosarul de urmărire penală există declarațiile acestora, declarațiile martorilor, A, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de marcare a unor bancnote, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, transcrieri ale unor convorbiri telefonice, ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico-științifică, din care rezultă că în perioada și în împrejurările reținute de organul de urmărire penală inculpații au comis faptele în legătură cu care sunt cercetați.
Constatând gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, cât și antecedentele personale ale acestora, Tribunalul Vrancea prin Încheierea din 13.10.2009, a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 13 octombrie 2009 și până la data de 10 noiembrie 2009, în condițiile art. 1491.pr.pen. măsură ce a fost menținută prin încheierea din 09. noiembrie 2009 și apoi prin încheierea din 07 decembrie 2009 Tribunalului Vrancea.
Întrucât la termenul din data de 11 ianuarie 2010 nu au fost epuizate toate probatoriile, văzând și pericolul deosebit de grav al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiți în judecată, și cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, s-a arătat că urmează ca în baza art. 3002Cod pr. penală, art.160 Cod pr. penală, să se dispună menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
În susținerea recursului promovat, inculpații au solicitat ca instanța să țină cont că au recunoscut parțial faptele pentru care sunt cercetați, că nu au antecedente penale, că sunt tineri, că provin din familii organizate, precum și faptul că au colaborat cu organele de cercetare și ulterior cu instanța de judecată.
S-a mai învederat că măsura arestării preventive trebuie să constituie o măsură cu caracter excepțional.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, potrivit art. 139 Cod procedură penală.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Considerăm că față de inculpații recurenți se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Astfel, apreciem că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și în prezent întrucât pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen.; art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 4 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a pen. și inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a pen.).
De asemenea, la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această condiție rezultă și din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiune cu un puternic ecou în rândul societății civile, din modalitatea de comitere și natura relațiilor sociale încălcate.
Gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea de la 10 la 20 de ani închisoare) și datele ce le circumstanțiază, demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunea presupus săvârșită, o stare de indignare, de insecuritate socială, stimulând temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor asemenea manifestări infracționale.
Apreciem că menținerea inculpaților în stare de arest răspunde exigențelor practicii constante a CEDO.
Astfel, s-a statuat că menținerea inculpatului în stare de arest pe durata desfășurării procedurii poate fi justificată de gravitatea faptei sau de persoana acestuia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că în cursul procesului penal inculpații să se afle în stare de libertate și numai în cauze deosebite, ca de exemplu atunci când fapta săvârșită sau persoana inculpatului prezintă un pericol grav (cauza Constanda contra Maltei; cauza Dinler contra Turciei) acuzatul să se afle în stare de deținere.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă, împrejurarea conform căreia prin menținerea inculpatului în stare de arest pe durata efectuării procedurii nu este afectată prezumția de nevinovăție.
Totodată, menținerea arestării preventive e necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica pe inculpați să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la executarea pedepsei.
Nu pot fi primite cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați întrucât apreciem că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui G și, născut la data de 18.07.1985 în B, CNP -, domiciliat în comuna Sihlea, sat, Județul V, fără forme legale în F,-,. 2,. 1, județul V) și (fiul lui și, născut la data de 17.06.1986 în F, județul V, CNP -, domiciliat în F,-, - 15,. 31), în prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați, va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/26.01.2010
Tehnored. /2 ex./27.01.2010
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
