Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.493
Ședința publică din data de 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 24 ianuarie 1990, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3002alin. 1 rap. la art.160 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură, în temeiul disp. art.139 Cod procedură penală respingându-se cererea de revocare a arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat după care învederează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, critică încheierea pronunțată la data de 2.07.2009 de Tribunalul Prahova prin care s-a constatat legalitatea și temenicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Apreciază că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în prezent nu mai subzistă.
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere împrejurarea că recurentul - inculpat a fost sincer și a cooperat cu organele de cercetare penală este întreținător de familie și are copii minori.
Pentru cele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a recurentului - inculpat, iar în subsidiar solicită în temeiul disp. art. 145 alin.1 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiind conștient de obligațiile ce-i revin obligându-se să se supună acestora.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, în cauză subzistând toate temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri față de gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia, fiind săvârșită în stare de recidivă post condamnatorie la mai puțin de 4 luni după suspendarea condiționată a pedepsei anterioare.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- s-a constatat în baza art. 3002alin.1 rap. la art. 160 alin.1 legalitatea C.P.P. și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui și al lui, născut la 24 ianuarie 1990, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
S-a menținut arstarea preventivă a inculpatului în cursul judecății cauzei în apel.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.-1 art. 209 lit. g și i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a și Cod Penal că prin sentința penală nr. 894/7.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În prezent Tribunalul Prahova este sesizat cu apelurile declarate împotriva acestei sentințe.
S-a mai arătat că măsura arestării preventivă a fost dispusă împotriva inculpatului la 28.11.2008 și că în prezent subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv cele prev. de art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f
C.P.P.În acest sens s-a constata că fapta este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere atât modalitatea efectivă de comitere a infracțiunii ( prin efracție și pe timp de noapte) dar și cuantumul prejudiciului produs părții vătămate, cât și starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod Penal, observându-se că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în decursul termenului de încercare de trei ani, al suspendării condiționate dispusă anterior prin sentința penală 1440/18.07.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Astfel, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere și împrejurarea că deși a beneficiat anterior de clemența instanței, fiindu-i aplicată o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării totuși inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, continuându-și stilul de viață antisocial.
Față de aceste criterii tribunalul a constatat că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat arestarea preventivă și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit s-a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A arătat recurentul că pe parcursul procesului penal a adoptat o conduită procesuală sinceră, cooperând cu organele de anchetă că este unicul întreținător de familie și are copii minori, astfel încât lăsarea sa în libertate nu poate periclita aflarea adevărului solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate respectiv cea prev. de art. 145 alin.1 C.P.P. obligarea de a nu părăsi localitatea, susținând că este conștient de obligațiile ce-i revin potrivit acestui text de lege și că se va supune acestora.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept conform art. 3856alin.3 constată C.P.P. că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului și că aceste temeiuri impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Inculpatul a fost arestat preventiv de către Judecătoria Ploiești la 28.11.2008 (fila 118 dosar urmărire penală) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. g Cod Penal cu aplic. art. 37.Cod Penal reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 26/27.11.2008 pe timp de noapte și prin folosirea unui levier a pătruns prin efracție în incinta unui magazin situat în P de unde a sustras 148 pachete țigări în valoare de 800 lei, ulterior în dimineața următoare fiind surprins de către lucrătorii de poliție având asupra sa bunurile sustrase.
Împotriva inculpatului a fost emis la 22.12.2008 rechizitoriul nr. 10795/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ce a fost înaintat instanței, iar prin sentința penală nr. 894/7.05.2009 a Judecătoriei Ploiești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii descrisă mai sus, făcându-se aplic. art. 74 și 76 lit. c privitor Cod Penal la circumstanțele atenuante.
Prin aceeași sentință, în baza art. 83.Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1440/18.07.2008 a Judecătoriei Ploiești, dispunându-se executarea alăturată a celor două pedepse în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
Tribunalul Prahovaa fost sesizat cu apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătorie P și de către inculpatul, cauza fiind înregistrată la tribunal la 1.07.2009.
Potrivit art. 3001s-a fixat termen pentru verificarea măsurii arestării preventive a inculpatului la 2. 07.2009.
Este adevărat că prin încheierea din 2.07.2009 instanța a făcut aplicarea disp. art. 3002.C.P.P. care reglementează verificările privind arestarea inculpatului în cursul judecății, deși termenul fusese fixat în vederea aplicării disp. art.3001privind C.P.P. menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului.
În speță, însă, nu poate fi vorba decât de o eroare materială, ce nu poate produce consecințe în planul reformării încheierii atacate, câtă vreme dispozițiile procedurale ce reglementează pe fond necesitatea menținerii măsurii arestării preventive au fost în mod judicios aplicate de către tribunal.
În esență, atât disp. art. 3001cât și disp. art. 3002.C.P.P. fac referire la aceleași considerente ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, stabilindu-se în ambele texte că "atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă".
Or, în speță în cauză există în mod indubitabil temeiuri care impun în continuare privarea inculpatului de libertate, acestea fiind practic acelea care au determinat luarea împotriva inculpatului a măsurii arestării preventive.
Prin încheierea atacată tribunalul a făcut o amplă analiză a acestora, observând că inculpatul este dedus judecății pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în decursul termenului de încercare al suspendării condiționate dispusă cu privire la pedeapsa anterioară, care reprezintă primul termen al recidivei.
S-a mai observat în acest sens că fapta dedusă judecății a fost comisă prin efracție și pe timp de noapte, elemente în raport de care în mod judicios s-a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că acestea impun în continuare privarea recurentului de libertate.
Așa cum de altfel a apreciat și tribunalul în cauză există probe și indicii temeinice în înțelesul prevăzut de art. 143.C.P.P. privind participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecății, acestea constituind de altfel și motivele pentru care acesta a fost condamnat în primă instanță de către judecătoria la pedeapsa închisorii.
În mod cumulativ și cerința prevăzută de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită întrucât inculpatul este dedus judecății pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea îndeplinirea acestei ultime condiții se au în vedere atât existența condamnării anterioare care constituie primul termen al recidivei și ce reliefează persistența infracțională a recurentului, dar și modul și împrejurările concrete de comitere, precum și gravitatea faptei și limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă.
În acest sens, este de remarcat și faptul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului " severitatea sancțiunii și cazierul reclamantului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor" ( a se vedea cauzele Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și respectiv Michta contra Poloniei hotărârea din 4.05.2006.)
Față de aceste considerente, Curtea constată că în cauză tribunalul a apreciat în mod legal și temeinic asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive a recurentului, iar criticile invocate de acesta privitoare la conduita procesuală sinceră și existența unor situații socio-familiale care impun prezența sa alături de membrii familiei, nu reprezintă motive suficiente pentru a se aprecia că măsura arestării preventive nu ar mai fi necesară și oportună în cauză.
În consecință Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 24 ianuarie 1990, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
CG
DC
4 ex./13.07.2009
f- - Judecătoria Ploiești
a-- Tribunalul Prahova
/
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Mihai Viorel
