Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 50
Ședința publică de la 29 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 3: Juverdeanu Tatiana
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Vaslui din 13.08.2008, în baza art. 385 ind. 9 alin. 3 raportat la art. 47 ind. 2 Cod procedură penală, motivele de recurs constând în aceea că la fond, judecătorul care a dispus menținerea măsurii de arest preventiv a fost incompatibil. Art. 47 ind. 2 prevede că judecătorul care s-a pronunțat cu privire la soluția ce se va da în cauză este incompatibil a mai judeca acea cauză. În acest sens a solicitat inițial copia încheierii de ședință a instanței de fond, pentru a arăta că inculpatului nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, pentru că înainte de a se discuta verificarea legalității și temeiniciei măsurii de arest preventiv luată față de inculpat și oportunitatea menținerii acestei măsuri, a fost pusă în discuție o cerere a inculpatului prin care solicita să i se acorde 2 termene de arhivă pentru a studia dosarul cauzei. Instanța a admis cererea inculpatului, stabilind 2 termene de arhivă la data de 20 și respectiv 27 august. În încheiere nu reieșeau motivele inculpatului, că în acel moment s-a dispus emiterea adresei la Penitenciarul Vaslui pentru a fi condus inculpatul la cele 2 termene de arhivă. Trecând peste susținerile inculpatului și ale apărătorului pe care acesta îl avea la instanța de fond, prin faptul că se prefigurează o antepronunțare și că există posibilitatea ca inculpatul să fie liber la expirarea mandatului - la 24.08.2008 -, apărătorul a susținut că nu este nevoie să se emită adresa la Penitenciarul Vaslui.
În cuprinsul încheierii nu s-a menționat aceasta, motiv pentru care a solicitat o copie de pe notele grefierului de ședință, care, însă, datorită prescurtărilor folosite, a fost nerelevantă, context în care a solicitat și transcrierea ședinței din 13.08.2008.
În acest sens, solicită a fi avut în vedere conținutul filei 7 transcrierii ședinței de judecată din data de 13.08.2008, căruia îi dă citire, arătând că, în continuare, instanța de fond a pus în discuție măsura de arest preventiv luată față de inculpat și a rămas în pronunțare cu privire la acest aspect.
Pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică, judecătorul, fără să țină cont de concluziile procurorului și ale inculpatului, a motivat doar că subzistă temeiurile inițiale ale arestării - frază cu care apărătorii, deja sunt obișnuiți -, că aceste temeiuri nu s-au schimbat și că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la temeiurile inițiale ale arestării, în condițiile în care declarațiile martorilor au fost enumerate ca fiind cele ce constituie indicii avute în vedere la arestarea inițială, solicită a se avea în vedere că în cauză au fost audiați de către instanța de fond 20 de martori care au declarat că nu ei au scris declarația, că nu li s-a citit declarația și că nu cunosc nimic din cele consemnate în declarație. Cu toate că cercetarea judecătorească în cauză a început de mult, că un număr de 20 de martori au declarat că nu cunosc nimic și că declarațiile de la urmărirea penală nu le-au fost citite, "se merge pe faptul că în cauză subzistă temeiurile inițiale".
Instanța de fond nu s-a pronunțat în ședință publică. Transcrierea înregistrării ședinței de judecată are 14 file, și se poate constata că a fost admisă cererea inculpatului, s-au stabilit cele 2 termene de arhivă, după care s-a dispus a se emite adresă la Penitenciar pentru a fi condus inculpatul la termenele de arhivă stabilite, și abia ulterior s-a pus în discuție starea de arest preventiv și s-a dispus cu privire la această măsură, ceea ce reprezintă o antepronunțare a președintelui completului de judecată, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 47 ind. 2 și 385 ind. 9 al. 3 Cod procedură penală.
Față de toate acestea, având în vedere că nu s-a respectat dreptul inculpatului la un proces echitabil, solicită a admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 13.08.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare de către o instanță competentă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că încheierea instanței de fond din data de 13.08.2008 este legală și temeinică, Tribunalul Vasluis -a pronunțat în cunoștință de cauză, dosarul fiind de mult timp pe rolul instanței, iar judecătorul l-a studiat și îl cunoaște. Apreciază că în continuare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136,146 și 148 lit. f Cod procedură penală, recursul inculpatului nefiind fondat, motiv pentru care solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Prin încheierea de ședință din 13 august 2008 Tribunalului Vaslui, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul prin încheierea nr. 31/U din 03 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui, mandat de arestare preventivă nr. 36/U/03 noiembrie 2007, este legală și temeinică.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și (fostă ), născut la 04 octombrie 1961 în Bârlad,aflat în Penitenciarul Vaslui, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane,trafic de minori, pornografie infantilă, corupție sexuală, act sexual cu minori, prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1,2 din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003, art. 202 alin. 1 Cod penal, art. 198 alin. 3 Cod penal fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut:
Verificând din oficiu, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive ce a fost luată față de inculpatul, tribunalul constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv cele prevăzute de art. 143, 148 lit. "b și f" Cod procedură penală (inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unui martor, pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a încercat să-l influențeze în declarațiile sale pe martorul -, cu prilejul vizitei pe care i-a făcut-o în penitenciar, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. "b" Cod procedură penală.
Cu privire la condiția prevăzută de lit. "f" a art. 148 Cod procedură penală, instanța apreciază că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială. Ordinea publică poate fi atinsă direct, fizic, dar și indirect prin intermediul unei stări psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivații colective pentru acte contrare ordinii publice, stare de nemulțumire publică.
In cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în mod cert din probele administrate și din pericolul social concret al infracțiunilor, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, modalitatea comiterii lor, din forma continuată de săvârșire, numărul mare de părți vătămate și vârsta acestora, sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Nu a intervenit nici un element care să conducă la concluzia nelegalității sau netemeiniciei acestei măsuri, așa încât se va menține măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul, măsură ce va fi verificată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. b Cod procedură penală;
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Este nelegală întrucât judecătorul care a dispus menținerea măsurii de arest este incompatibil în temeiul art. 47 alin. 2 Cod procedură penală întrucât s-a pronunțat cu privire la soluția ce se va da în cauză. Înainte de a se discuta măsura arestării preventive, judecătorul s-a pronunțat în sensul că a acordat inculpatului două termene la arhiva instanței pentru studiul dosarului, la datele de 20 și respectiv 27 august și s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Vaslui.
Ulterior s-a pus în discuție măsura arestării preventive a inculpatului, instanța rămânând în pronunțare.
În ce privesc temeiurile inițiale de arestare în condițiile în care martorii au declarat în fața instanței că nu li s-au citit declarațiile și nu cunosc nimic din cele consemnate în declarațiile de la urmărirea penală, încetează să mai existe indicii temeinice de arestare. Inculpatului nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil.
Recursul este nefondat.
Pronunțarea judecătorului cauzei asupra acordării termenului de arhivă pentru studierea dosarului nu echivalează cu pronunțarea anticipată asupra măsurii preventive a arestării întrucât motivele de analizat într-o cerere și în alta sunt total diferite. În concluzie judecătorul care s-a pronunțat pe măsura arestării preventive nu s-a aflat în nicio situație de incompatibilitate prevăzută de Codul d e procedură penală.
Măsura menținerii arestării preventive a inculpatului s-a dispus analizându-se actualitatea temeiurilor inițiale de arestare, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. "b și f" Cod procedură penală, constatându-se că nu au încetat și nu s-au modificat, așa încât continuă să justifice privarea de libertate.
S-a constatat incidența în continuare a dispozițiilor art. 160 ind. b Cod procedură penală și faptul că temeiurile de arestare subzistă și în prezent și pentru buna desfășurare a procesului penal, inculpatul încercând să interfereze cu probele cauzei prin încercarea de influențare a unui martor, privarea în continuare de libertate a inculpatului este o măsură legală și temeinică.
Analiza instanței de fond este legală și temeinică, măsura dispusă este legală și temeinică iar criticile formulate sunt nefondate.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat și va menține încheierea penală atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 13.08.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.08.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
18.09.2008
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 22.09.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL VASLUI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 50. din 29.08.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 04 Octombrie 1961), pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 29.08.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL VASLUI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 50. din 29.08.2008 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 04 Octombrie 1961), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Dublea Aurel, Juverdeanu Tatiana
