Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 50/2009
Ședința ne publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL ALBA și inculpata HG, împotriva încheierii penale din data de 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: doamna procuror pentru - recurent - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL ALBA,
- intimat Inculpat - personal și asistat de avocat ales și
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apărătoarea aleasă a inculpaților recurenți a depus la dosar raportul de evaluare psiho - socială.
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, raportat la infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și la calitatea victimelor minore.
Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba arată că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de minori și raportat la prevederile art. 24 din Legea 678/2004 se impune ca ședința să se desfășoare nepublic, însă având în vedere că recursul este declarat împotriva unei măsuri preventive, lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
Apărătoarea aleasă a inculpaților, avocat, lasă la aprecierea instanței raportat la publicitatea ședinței, însă arată că în sala de judecată se află numai membrii familiei.
Deliberând, instanța în baza dispozițiilor art. 24 din Legea 678/2001 declară ședința nepublică, raportat la infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și la calitatea victimelor minore și constată că sunt îndeplinite aceste condiții.
În conformitate cu art. 322 cod pr. penală, instanța a pus în vedere inculpaților că au dreptul de a fi ascultați, atrăgându-li-se totodată atenția asupra dispozițiilor acestui articol.
Inculpații nu au consimțit să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba,cu privire la inculpatul în raport cu dispozițiile art. 139 și 145 cod pr. penală instanța a făcut aplicarea art. 145/1 ind.1 și art. 145 al.1 ind.2 lit. c cod pr. penală în sensul stabilirii obligațiilor inculpatului.
Arată că art. 139 cod pr. penală se referă la înlocuirea sau la revocarea măsurii arestării preventive, iar art. 300/2 cod pr. penală se referă cu privire la arestarea inculpatului în cursul judecății, iar în baza dispozițiilor ar. 160/ b cod pr. penală instanța este obligată să verifice arestarea preventivă periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, dar nu mai târziu de 60 de zile, iar art. 160/b pct. 2 cod pr. penală se referă la faptul că dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Susține că inculpatul nu se află în nici unul din prevederile acestor articole, întrucât arestarea nu este ilegală, temeiurile nu au încetat și nu există temeiuri noi pentru care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
La termenul de judecată din data de 16 martie 2009 instanța de fond a menținut măsurii arestării preventive cu motivarea că există pericol concret pentru ordinea publică, urmată de rezonanța negativă în rândul societății întrucât o persoană care a fost reținută pentru asemenea fapte a fost pusă în libertate.
Chiar și cu privire la motivul de ordin medical, instanța a apreciat că nu se impune punerea acestuia în stare de libertate, întrucât există prevederile art. 139/1 cod pr. penală care dă posibilitatea tratamentul sub pază.
La termenul de judecată din data de 19 martie 2009, s-a depus la dosar acel act medico legal la filele 266 - 267 volumul I, prin care se precizează că bolile de care suferă inculpatul pot fi tratate în regim de penitenciar, dar se mai precizează tot în acel act medico legal că dacă afecțiunile de care suferă inculpatul s-ar agrava, acestea ar putea fi tratate într-o unitate spitalicească din subordinea Ministerului Sănătății, însă nu există la dosar nimic din care să rezulte această împrejurare, motiv pentru care sub acest aspect nu se impune revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat. Referitor la persoana inculpatului, cum că acesta ar fi singurul întreținător de familie, că are o situație materială grea, acestea nu sunt argumente pentru admiterea recursului.
Apreciază că din punct de vedere legal, examinând cauza, nu se poate reține că în prezent temeiurile s-au schimbat, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba ca întemeiat și menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocatsolicită respingerea recursului declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacată, apreciind că majoritatea argumentelor invocate de sunt numai cu privire la starea de sănătate a inculpatului, dar instanța nu a avut în vedere numai aceste aspecte, astfel că din motivarea aflată la fila 6 al.2 din dosarul de fond rezultă că soluția a fost pronunțată prin prisma dosarului și al persoanei inculpatului și mai trebuie să se țină seama de scopul măsurii luate, dacă măsura oferă aceste garanții. Apreciază că inculpatul a avut o contribuție diminuată la săvârșirea infracțiunii, acesta fiind om de ordine raportat la clienții localului, iar martorul nu face referire de om rău cu privire la acesta, spunând că este sportiv onest. În prezent au apărut probei noi, fiind depuse la dosar caracterizări cu privire la persoana inculpatului și acte medicale din care rezultă că bolile de care suferă inculpatul pot fi tratate în regim de penitenciar.
Mai arată că inculpatul nu este o persoană care să ordinea și liniștea publică, că are un copil student, că este întreținător de familie, iar dacă acesta ar fi liber ar avea posibilitatea să-și trateze toate problemele medicale, astfel că măsura prevăzută de art. 145 cod pr. penală este suficientă pentru reeducarea lui și asigură buna desfășurare a procesului, întrucât martorii care urmează a fi audiați sunt cu identitate atribuită. Pentru egalitate de tratament inculpatul trebuie pus în libertate, întrucât un alt inculpat din acest dosar este liber. Pentru toate aceste motive susține că trebuie menținută măsura dispusă de Tribunalul Alba cu privire la acest inculpat.
Cu privire la recursul declarat de inculpata, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de această inculpată și punerea ei în stare de libertate, sau în subsidiar a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Arată că instanța de fond a făcut trimitere la probele dosarului și la faptul că pedeapsa aplicată pentru fapta reținută în sarcina acesteia este mai mare de 4 ani, la pericolul public al faptei, însă apreciază că acesta s-a diminuat plecând de împrejurarea că această faptă poate fi săvârșită în mai multe maniere, însă în dosar sunt probe care-i sunt favorabile inculpatei, astfel s-a dovedit faptul că imobilul achiziționat cu titlu de "întreținere" a fost achiziționat de la părinți, înainte de săvârșirea faptei, înlăturând astfel suspiciunea cu privire la obținerea de venituri ilicite din exploatarea fetelor, acestea spunând că inculpata nu le-a luat nici un, că aveau contract de muncă. Există o fată minoră, dar din declarația surorii acesteia, numita, rezultă faptul că inculpata se ocupa de această minoră.
Referitor la circumstanțele personale, arată că trebuie avute în vedere interceptările aflate la fila 82 din dosar, astfel din declarațiile numitelor și rezultă că minora se roagă de inculpată să primească înapoi. Mai susține că odată cu trecerea timpului și față de decizia CEDO, aspecte care trebuie privire în favoarea inculpatei, pericolul social se estompează. Din raportul de evaluare psiho - socială rezultă că inculpatul are doi copii, mama este în stare de detenție, soțul nu mai lucrează și minorii locuiesc împreună cu tatăl în chirie în A
Pentru toate aceste motive, se impune admiterea recursului declarat de această inculpată.
Procuror pentru Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Alba, cu privire recursul declarat de inculpata HG solicită respingerea lui ca nefondat și menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică.
Arată că s-a făcut referire de către apărare la declarația martorului, însă apreciază că este neimportant faptul că vorbește în termeni frumoși despre inculpat, iar probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, în cauză urmează să se realizeze procedura audierii de martori și trebuie avute în vedere toate probele care se vor administra, astfel că apreciază că și prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și că în continuare există pericolul concret pentru ordinea publică, nu s-a schimbat nimic din care să rezulte că acesta s-a estompat, martorii făcând referire la inculpatul în principal.
Cu privire la raportul de evaluare psiho - socială, arată că acesta este o probă extrajudiciară, care nu a fost discutată în contradictoriu, astfel că nu poate fi avută în vedere de către instanță.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpata și cu privire la cererea subsidiară de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate întrucât nu va face rău la nimeni, situația copiilor săi este critică, dorește să aibă grijă de ei, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită a i se mai da o șansă.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate, întrucât a fost un simplu angajat, are un copil la școală și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin Încheierea penală pronunțată la 4 mai 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în ds. nr- s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, fiica lui G și al lui, născută la data de 2 februarie 1972 în loc. N, jud. B, CNP -, aflată în prezent în Penitenciarul Aiud, conf. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
S-a mai dispus în baza disp. art. 139 rap. la art. 145 cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 03.12.1963 în loc. Vidra, jud. A, CNP -, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud, cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu, respectiv loc. A I, Jud. A, fără încuviințarea instanței de judecată.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza disp. art. 145 alin. 1 ind.1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care va dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.
În baza disp. art. 145 alin. 1ind. 2 lit. c) Cod procedură penală a obligat pe numitul inculpat să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiilor acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală s-a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice inculpatului, Poliției mun. A I, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de fond că prin rechizitoriul nr.18D/P/2008 înregistrat la instanță la data de 23.09.2008, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 al.1,2 lit a,cu aplicarea art.41,42 Cod penal și art.13 al. 1, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și art.33 lit. a și 34 Cod penal, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, precum și inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art. 12 al.1,2 lit. a,cu aplicarea art.41,42 Cod penal și art.26 rap. la art. 13 al. 1,3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 Cod penal și art.33 lit. a și 34 Cod penal, respectiv complicitate la trafic de persoane și trafic de minori, constând în aceea că pe parcursul anilor 2007-2008 inculpații au desfășurat activități de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă a două părți vătămate minore și respectiv trei părți vătămate majore în scopul obținerii pentru sine a unor avantaje materiale, fiind obținută din trafic suma de aproximativ 90.000 lei, părțile declarând că în această perioadă familia a obținut venituri substanțiale, achiziționând autoturisme și un imobil.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr.7/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, pe o durată de 29 zile, măsură prelungită și menținută ulterior în condițiile legii.
Cu privire la inculpata HG tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, neexistând date din care să rezulte că aceste temeiuri s-au schimbat.
Până la acest moment procesual nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, nici sub aspectul indicilor temeinicie și nici sub aspectul pericolului social concret pe care îl prezintă inculpata, probe aflate la dosar evidențiază presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată.
În raport de complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al inculpaților, Tribunalul apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive definit în practica CEDO.
Față de cele arătate anterior, s-a reținut că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate pentru asigurarea desfășurării normale a procesului și evitarea influențării martorilor ori a victimelor ce urmează a fi audiate, urmând ca cererea de revocare și înlocuire să fie respinsă, conform art. 139 Cod procedură penală.
Referitor la situația juridică a inculpatului, tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu mai subzistă, respectiv argumentele care au întărit necesitatea privării de liberate a inculaptului s-au estompat în timp impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal și evitarea sustragerii de la judecată înlocuirea măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu, respectiv, loc. A I, Jud. A, fără încuviințarea instanței de judecată.
S-a mai reținut că în raport de contribuția inculpatului la comiterea faptelor prin comparație cu ceilalți coinculpați, de starea deteriorată de sănătate a acestuia, precum și de lipsa antecedentelor penale și de perioada de timp petrecută în detenție preventivă, sunt elemente care au format convingerea instanței de fond că temeiurile care au determinat arestarea nu mai subzistă, ele fiind schimbate și atrag înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate.
Astfel, tribunalul în raport de elementele enumerate anterior și de durata rezonabilă a detenției preventive a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu, respectiv loc. A I, Jud. A, fără încuviințarea instanței de judecată, cu punerea de îndată în libertate a acestuia, la data rămâneri definitive a hotărârii, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, motivat în scris Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Alba, precum și inculpata HG, fără a arăta în scris motivele de recurs.
In motivele scrise de recurs și susținute oral, reprezentantul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Albaa criticat hotârărea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie numai în ce privește soluția pronunțată referitor la inculpatul, susținându-se că în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 și art. 160/b alin. 2 Cod procedură penală, în mod greșit instanța de fond a constatat că nu se mai mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, probele dosarului converg către faptul că arestarea acestuia este în continuare legală.
Se mai arată că inculpatul nu se află în nici unul din cazurile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală, întrucât arestarea nu este ilegală, temeiurile nu au încetat și nu există temeiuri noi pentru care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive iar motivele reținute de judecătorul de fond care au stat la baza pronunțării soluției nu pot justifica punere în libertate a inculpatului.
Se solicită astfel, admiterea recursului, casarea hotărâri atacate și, în fond, menținerea arestări preventive a inculpatului.
În drept, se invocă dis. art. 141 Cod procedură penală.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpata recurentă, personal și prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și modificarea în parte a încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de această inculpată și punerea ei în stare de libertate, sau în subsidiar a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Arată, în esență, că instanța de fond a făcut trimitere la probele dosarului și la faptul că pedeapsa aplicată pentru fapta reținută în sarcina acesteia este mai mare de 4 ani, la pericolul public al faptei, însă apreciază că acesta s-a diminuat în timp raportat la data comiteri faptelor, că odată cu trecerea timpului și față de practica CEDO, aspecte care trebuie privire în favoarea inculpatei, pericolul social se estompează.
În susținerea recursului inculpata a depus la dosar prin apărătorul ales un raport de evaluare psiho - socială întocmit de Compartimentul Protecția Copilului din cadrul Consiliului Local A
Analizându-se legalitatea și temeinicia hotărâri instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, prin prisma dispozițiilor art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la disp. art. 136 alin. 1, 143 alin. 3, 148 lit. f ) Cod procedură penală și la dispozițiile art. 139 din Codul d e procedură penală și art. 5 și 6 din Convenția (europeană ) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea de Apel apreciază că în cauză se impune reformarea în parte a hotărârii criticate în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1.În ce privește recursul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Alba:
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 cod procedură penală dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în dispozițiile art. 148 al.1 cod procedură penală.
În cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arestare preventivă, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma disp. art.160/b Cod procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse în cauza respectivă față de unul sau mai mulți inculpați.
Potrivit art.160/b alin.2 Cod procedură penală dacă instanța constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată - revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod proc. pen. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
socială a faptelor prezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
În cazul estompării acestuia, odată cu trecerea timpului, se poate pune problema înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă se impune cu atât mai mult cu cât a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că susținerile parchetului sunt neîntemeiate, aspectele reținute de judecătorul de fond în încheierea penală pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că privarea de libertate a acestuia nu se mai justifică, sunt însușite de către Curtea de Apel deoarece ele au fundamentare faptică în dosarului cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia înlocuirii stării de arest preventiv.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, alături de alți coinculpați, prin rechizitoriul nr.18D/P/2008 înregistrat la instanță la data de 23.09.2008, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv complicitate la trafic de persoane și trafic de minori, în stare de arest preventiv, dosarul aflându-se încă în faza cercetării judecătorești la judecătorul de fond.
Susnumitul inculpatul a fost arestat preventiv la data de 3 iulie 2008 prin încheierea penală nr. 7/3 iulie 2008 Tribunalului Alba, reținându-se drept temei al arestări cazul prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Cea de a doua garanție instituită de art. 5 paragraful 3 din Convenția (europeană ) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare CEDO) pentru persoana arestată sau deținută este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii. Punerea ei în libertate poate fi subordonată unei garanții, care să asigure prezentarea persoanei în cauză în faza de judecată a cauzei de către judecătorul competent.
În aceeași ordine de idei, în materie penală, art. 6 paragraf 1 din CEDO recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Textul are în vedere ca această persoană să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o astfel de acuzație (, 19 februarie 2001, Monzoni c/a Italiei, Seria A nr. 195 - B, 19 februarie 1991 Alimeta c/a Italiei, seria A nr. 195 -D).
Curtea de Apel reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, fără îndoială unul din factorii pertinenți spre a fi menținută o detenție preventivă, dar numai o bănuială legitimă de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave chiar dacă rămâne un factor pertinent nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție preventivă, așa cum este cazul în speță.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( denumită în continuare C) a statuat că durata rațională a detenției se apreciază de la caz la caz în funcție printre altele de complexitatea procesului și de comportamentul inculpaților însă, tot într-o practică constantă Curtea a statuat că menținerea detenției preventive a acuzatului nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula libertăți individuale fixată de Convenție, ceea ce nu este cazul în speță (, 13 iulie 1995, der Tang c/, Serie A nr. 321, 26 ianuarie 1993, c/, Serie A nr. 254- A).
Tot astfel, este adevărat, că împotriva inculpatului planează o puternică, bănuială de participare la comiterea faptelor de care este cauzat prin actul de inculpare și pentru care a fost trimis în judecată, cum corect se susține în motivele de recurs. Însă, se apreciază că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție provizorie în contextul în care la dosar nu au fost adusă nicio probă din care să rezulte că eliberarea inculpatului ar constitui în mod real un pericol pentru ordinea publică sau că odată eliberat procesul penal nu s-ar putea desfășura în bune condiții. Dimpotrivă, actele dosarului dovedesc că inculpatul este căsătorit, are o familie organizată și domiciliază în A I, nu are antecedente penale, circumstanțe care în concepția Curții conduc la a se decide că detenția provizorie nu se mai justifică, astfel cum corect a decis și judecătorul de fond.
Se constată că până la acest moment al judecății măsura arestului preventiv a fost justificată nu numai față de împrejurarea că faptele de care este acuzat inculpatul sunt grave iar pedepsele prevăzute de lege sunt mari, ci și față de complexitatea cauzei și a numărului mare de persoane care trebuiau audiate de către instanța de fond. De asemenea, temeiurile arestării preventive reținute pentru inculpat au impus menținerea arestului preventiv.
Față de actualul stadiu al judecății, în care probațiunea este în mare parte administrată se consideră că măsura arestării preventive nu mai este oportună.
Astfel, Curtea consideră că în prezent pericolul social concret prezentat de către inculpatul s-a diminuat în timp.
În actualul stadiu al judecării procesului, Curtea consideră că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea asigură buna desfășurare în continuare a judecății în fond a faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpat.
Nu este de neglijat a se preciza că înlocuirea măsurii preventive a arestării a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin drastică nu are relevanță asupra existenței sau inexistenței vinovăției inculpatului, aceasta urmând a fi stabilită de către instanța de fond în urma administrării întregului probatoriu în cauză.
Față de aceste considerente, recursul parchetului se privește ca nefondat urmând a fi respins, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
2.În ce privește recursul inculpatei:
Curtea de Apel precizează dintr-un început că argumentele de drept, precum și considerentele referitoare la practica Curții Europene a Drepturilor Omului expuse cu ocazia analizării recursului parchetului fundamentează și soluția pronunțată de instanța de recurs asupra recursului inculpatei recurente, recurs care se constată ca fiind fondat.
Curtea consideră că este necesar a se arăta și următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că în raport cu dispozițiile legale prin care este reglementată luarea și menținerea arestului preventiv, prima instanță nu mai avea temeiuri pentru a ajunge la concluzia că arestarea preventivă a inculpatei se impune în continuare.
Sub acest aspect este de observat că inculpata a fost trimis în judecată, alături de alți coinculpați, prin rechizitoriul nr.18D/P/2008 înregistrat la instanță la data de 23.09.2008, pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv, trafic de persoane și trafic de minori, în stare de arest preventiv, dosarul aflându-se încă în faza cercetării judecătorești la judecătorul de fond.
Inculpata recurentă a fost arestată preventiv la data de 3 iulie 2008 prin Încheierea penală nr. 7/3 iulie 2008 Tribunalului Alba, reținându-se drept temei al arestări cazul prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Rezultând astfel că temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei este cel prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, urmează a se examina dacă în raport cu cerințele înscrise în acest text de lege se mai impune menținerea arestului preventiv în acest moment procesual.
Instanța de fond a reținut în încheierea de ședință pronunțată că în actualul stadiu procesual inculpata recurentă continuă să prezinte un pericol pentru ordinea publică raportat la acuzele grave ce i se aduc și la împrejurarea că rezonanța socială negativă a faptelor ce i se impută prin actul de inculpare nu s-a estompat la acest moment procesual.
Aceste susțineri nu pot fi însușite de Curtea de Apel, întrucât ele contravin exigentelor dispoziții legale prin care este reglementată luarea și menținerea arestului preventiv, cât și dispozițiilor art.5 CEDO.
În concret, cazul prev. de art.148 lit.f )Cod procedură penală a cărui invocare s-a justificat în momentul luării măsurii arestului preventiv față de inculpată în cursul efectuării urmăririi penale precum și în faza inițială a cercetării judecătorești, în actualul moment procesual, după ascultarea inculpaților, a părților vătămate și a unora dintre martorii propuși, nu se mai poate considera că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în accepțiunea reglementării din acel text de lege.
Așa fiind, jucătorul de fond avea obligația de examina dacă se mai impune menținerea măsurii arestării preventive sau era cazul ca aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă. Această apreciere se impunea în raport atât de stadiul cercetării judecătorești, cât și în raport de împrejurarea că inculpata recurentă este arestată preventiv de circa 10 luni, nu are antecedente penale, locuiește împreună cu soțul și cei doi copii în A
Nu este de neglijat a se reamintii că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie unul din factorii pertinenți pentru luarea și menținerea arestului preventiv. Însă, Curtea apreciază că, în speță, chiar dacă acest factor rămâne pertinent nu legitimează, prin el însuși o lungă detenție provizorie, căci continuarea ei ar putea "să anticipeze" cu privire la o pedeapsă privativă de libertate ceea ce semnifică încălcarea dispozițiilor art.5 paragraf 3 din CEDO.
În ce privește criticile recurentei inculpate referitoare la nevinovăția sa, Curtea de apel nu are ce le analiza întrucât ele exced cauzei de față, aceste aspecte urmând a fi invocate în fața judecătorului investit cu soluționarea fondului cauzei, singurul îndrituit a decide asupra temeiniciei sau netemeiniciei acuzațiilor care i se aduc prin actul de inculpare.
Față de considerentele dezvoltate anterior, Curtea de Apel apreciind că în această etapă a judecării cauzei în primă instanță nu se mai impunea menținerea inculpatei în stare de arest, urmează analiza dacă nu este cazul înlocuirii acestei măsuri cu o altă măsură.
În atare situație, în raport de disp. art.136 Cod procedură penală referitoare la scopul și categoriile măsurilor preventive, precum și cu cele ale art.145 Cod procedură penală, referitoare la măsura preventivă constând în "obligarea de a nu părăsi localitatea", Curtea de apel apreciază că această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată în continuare față de recurenta inculpată, menținerea măsurii arestării preventive a acesteia nemaifiind necesară.
Ca urmare, neînlocuind măsura arestării preventive a inculpatei cu o altă măsură preventivă, prima instanță nu a făcut o justă aplicare a prevederilor art.300/2 cu referire la art.160/b și la art.136 Cod procedură penală, astfel că recursul inculpatei este fondat.
Așa fiind, Curtea de Apel, conf. art.385/15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală va admite recursul inculpatei și se va casa încheierea penală atacată numai cu numai în ce-o privește pe inculpata și rejudecând cauza în aceste limite, în baza disp. art.139 rap. la art. 145 Cod procedură penală se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea A I, Jud. A, fără încuviințarea instanței de judecată.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.12 /3 iulie 2008 emis de Tribunalul Alba - Secția penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza disp. art. 145 alin. 1 ind.1 Cod procedură penală va fi obligată inculpata ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea să respecte următoarele obligații:
e) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată;
f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care va dispus măsura;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.
În baza disp. art. 145 alin. 1ind. 2 lit. c) Cod procedură penală va obliga pe inculpată să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiilor acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea- credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală prezenta hotărâre se va comunica inculpatei, Poliției mun. A I, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Se va desemna Poliția mun. A I cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatei prin HG prezenta decizie.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva Încheierii penale pronunțată la 4 mai 2009 de Tribunalul Alba - Secția penală în ds. nr- și în consecință:
Casează în parte hotărârea atacată numai în ce-o privește pe inculpata și rejudecând cauza în aceste limite,
În baza disp. art.139 rap. la art. 145 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatei HG, fostă fiica lui G și al lui, născută la data de 2 februarie 1972 în loc. N, jud. B, CNP -, aflată în prezent în Penitenciarul Aiud, cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea A I, Jud. A, fără încuviințarea instanței de judecată.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.12 /3 iulie 2008 emis de Tribunalul Alba - Secția penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza disp. art. 145 alin. 1 ind.1 Cod procedură penală obligă pe inculpata ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsii localitatea să respecte următoarele obligații:
i) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată;
j) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
k) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care va dispus măsura;
l) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.
În baza disp. art. 145 alin. 1ind. 2 lit. c) Cod procedură penală obligă pe inculpată să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiilor acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea- credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală prezenta hotărâre se va comunica inculpatei, Poliției mun. A I, Jandarmeriei, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Desemnează Poliția mun. A I cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatei prin HG prezenta decizie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Alba împotriva aceleiași încheieri penale.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. / 2 ex./
Jud. fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
