Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.50
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina
JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
-
GREFIER:
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J-T- BIROUL TERITORIAL BACĂU - este reprezentat legal prin procuror-
Pe rol fiind judecarea recursului penale declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta-inculpată asistată de apărător ales av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebat fiind av. arată că nu poate prezenta dovada lipsei de la ședința din 23.01.2009 -la termenul de astăzi, însă o va depune după dezbateri.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul pentru recurenta-inculpată arată că hotărârea Tribunalului Bacău nu are temei legal, fiind invocate aceleași motive de reținere a măsurii arestării preventive ce au fost arătate prin rechizitoriu.
Invocă de asemenea, o hotărâre judecată la Strasboug ce a fost casată pe considerentul că a fost prelungită măsura arestării de 5 ori cu aceeași formulare de reținere potrivit dispozițiilor art. 5 din; măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că a comis o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal; în cauză nu există decât o singură parte vătămată care a depus plângere împotriva acesteia.
De asemenea arată că recurenta-inculpat este arestată de 1 an și 1 lună și nu poate prezenta pericol social pentru ordinea publică, nu a organizat și nici nu a coordonat activitatea așa-zisului zi grup organizat, iar parte din inculpații reținuți în această cauză sunt puși în libertate.
Solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și punerea în libertate a recurentei inculpate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită potrivit dispozițiilor art.38515al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, arată că are un copil de 1 an și 2 luni și solicită a fi judecată în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art.3002cu referire la art.160 din Cod pr.penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, G, și, aflați în Penitenciarul Bacău.
S-a dispune plata din fondul special al a onorariilor avocaților desemnați din oficiu, constatându-se că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că inculpații, și G au fost trimiși în judecată alături de alte persoane, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bacău, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, constituirea unui grup infracțional organizat și altele.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost menținută succesiv prin încheierile Tribunalului Bacău din 24.iulie, 19.septembrie, 12.noiembrie, 13. noiembrie, 4 decembrie 2008. S-a considerat că se impune o nouă menținere a stării de arest a inculpaților, deși soluționarea în fond a cauzei este în continuare suspendată pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
Termenul rezonabil al prevenției nu a fost depășit având în vedere complexitatea cauzei și comportarea inculpaților care au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru tergiversarea soluționării cauzei.
Dacă excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată de instanță ori de către părțile vătămate, cererea inculpaților de a fi puși în libertate ar fi fost cât de cât justificată însă în speță, inculpații fiind cei care au invocat excepția, punerea lor în libertate pentru motivul că și așa soluționarea cauzei a fost suspendată nu este cu putință întrucât nu acesta trebuie să fie urmarea unui asemenea demers procedural.
Temeiurile avute în vedere la arestarea inițială a inculpaților sunt în continuare valabile. Așa după cum s-a arătat și prin încheierile anterioare, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt cu mult peste 4 ani închisoare. Nu au intervenit între timp modificări legislative prin care să fi fost micșorate pedepsele.
Pericolul pentru ordinea publică a fost definit în doctrină, drept temerea că, odată pus în libertate inculpatul ar comite alte fapte penale, ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, ar tulbura ordinea juridică, ar crea o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. Pericolul pentru ordinea publică, că și periculozitatea reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. Aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune o analiză procedural penală, cât și o analiză criminologică. In cadrul examinării ambelor aspecte trebuie avute în vedere: natura și modalitatea concretă de săvârșire infracțiunii, gravitatea acesteia
Având în vedere considerațiile teoretice de mai sus, prima instanță a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând cu toamna anului 2007, anterior identificându-se cu intermitențe, și alte asemenea conexiuni infracționale, a aderat la grupul infracțional organizat condus de inculpatul, a cărui membri erau inculpații, și în conexiune infracțională directă cu inculpatul G, care a sprijinit acest anturaj ilicit, s-a implicat în activități concrete de traficare și exploatare sexuală, asigurând prin atribuțiile sale concrete plasarea, cazarea și gestionarea directă a victimelor, realizând în acest mod produsul infracțional, pe care îl punea în principal la dispoziția a liderului grupării, rezultând date că aceleași acte ilicite a desfășurat și cu privire la alte părți vătămate majore, identificate intruziv.
Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane este considerat o formă de sclavie. de ființe umane este una din cele mai grave forme de violare a drepturilor persoanelor, a demnității ori integrității acestora.
Față de această situație, autorii unor fapte atât de grave prezintă într-adevăr pericol pentru ordinea publică.
Pe plan european, Consiliul Europei a adoptat Convenția pentru lupta împotriva traficului de ființe umane, ratificată de țara noastră prin Legea nr.300/2006 și publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr.622/19.07.2006, încheiată la Varșovia la 16.mai 2005 și care în art.28 a consacrat protecția victimelor, martorilor și persoanelor care colaborează cu autoritățile judiciare, fiecare țară a Uniunii Europene fiind obligată să adopte măsurile legislative și alte măsuri necesare pentru asigurarea unei protecții efective și adecvate față de posibilele represalii și intermediari în ceea ce privește victimele sau atunci când este necesar, pentru persoanele care furnizează informații privind infracțiunile respective sau care colaborează într-un alt mod cu autoritățile însărcinate cu investigarea și urmărirea, precum și pentru martorii care depun mărturie în dosar având ca obiect infracțiunile de trafic de ființe umane.
O atenție specială s-a acordat minorilor (alin.3 al art.28 din Convenția susmenționată) care prevede: "Orice copil victimă va beneficia de măsurile de protecția specială, ținând cont de interesul superior al acestuia".
In speță, printre victime sunt și minore.
In plus, art.30 consacrat procedurilor judiciare prevede:
"In conformitate cu Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale, în special art.6, fiecare parte va adopta acele măsuri legislative sau măsuri necesare pentru a garanta în cursul procedurilor judiciare:
a)protecția vieții private a victimelor și dacă este cazul a identității acestora;
b) siguranța victimelor și protecția împotriva intimidării, în conformitate cu condițiile prevăzute de dreptul intern și, în cazul victimelor copii, printr-o grijă specială acordată nevoilor copiilor și prin asigurarea dreptului lor la măsuri speciale de protecție.
Nu se poate pierde din vedere faptul că două dintre victimele traficului de persoane au cerut să li se asigure protecție (fila 401, 402 dosar urmă).
Pentru a fi exclusă posibilitatea intimidării victimelor se impune menținerea inculpaților în arest.
Punerea inculpaților în libertate nu este cu putință, nu numai pentru că victimele ar rămâne fără protecție dar și pentru a nu lăsa a se înțelege în rândul opiniei publice că justiția nu-și apără cetățenii vulnerabili care au nevoie de protecție, în condițiile în care potrivit Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special prin art.6, țării noastre îi revine obligația ca în cazul procedurii în fața instanței să asigure siguranța victimelor și protecție față de intimidare. Mai mult decât atât, potrivit art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția europeană este justificată privarea de libertate a unei persoane atunci când există pericolul de fugă, pentru a se sustrage judecății.
Prin urmare, constatându-se că există un risc semnificativ cu privire la obstrucționarea cursului firesc al înfăptuirii justiției s-a considerat că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.
În ceea ce o privește pe inculpata, aceasta fiind trimisă în judecată pentru trafic de persoane și aderarea la un grup infracțional organizat prezintă același pericol pentru ordinea publică, ca și în cazul celorlalți inculpați, diferențele care există între ei interesând fondul cauzei. Caracterizările favorabile inculpaților depuse la dosar interesează tot partea finală a procesului penal, respectiv individualizarea pedepselor nicidecum această fază a procesului penal.
Argumentul egalității de tratament cu a inculpatului - trimis în judecată într-un alt dosar penal nu este justificat pentru că aceasta din urmă persoană a fost trimisă în judecată pentru o altă infracțiune și în cursul procesului a avut o bună comportare, încă de la început, în timp ce inculpații din prezentul dosar au avut o comportare civilizată doar la ultimele termene de judecată.
Tribunalul a constatat că este îndeplinită cerința proporționalității care derivă din echilibrul care există între dreptul inculpaților la libertate individuală pe de o parte și necesitatea protecției ordinii publice împotriva pericolului pe care-l prezintă lăsarea lor în libertate, pe de altă parte.
Având în vedere cele de mai sus precum și pct.3 (1) și 7 din Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (2006), prima instanță a constatat caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor prevăzute de art.136 alin.1 Cod pr.penală,și a dispus menținerea arestării preventive.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații, G și.
Deoarece la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2009, apărătorul ales al inculpatei nu s-a putut prezenta fiind plecat la altă instanță, pentru garantarea dreptului la apărare al acesteia, Curtea a dispus disjungerea judecării recursului acesteia pentru data de 26 ianuarie 2009, ora 10.
Recurenta, și. în motivarea recursului declarat a invocat egalitatea de tratament cu inculpații puși în libertate și trecerea termenului rezonabil de când stă arestată.
Recursul declarat este nefondat
Scopul masurilor preventive este de a se asigura normala desfășurare a procesului penal, executarea pedepselor aplicate și repararea pagubei cauzate prin infracțiune. Pe de altă parte, prin aplicarea lor se previne săvârșirea de către inculpați de noi infracțiuni.
În cauza de față, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Recurenta inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni sancționate cu pedepse de până la 15 ani închisoare, de o gravitate aparte, care conduce la concluzia că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol public.
Din actele dosarului rezultă că în cauză există o bănuială legitimă, fundamentată în principal pe transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiile victimelor, depozițiile martorilor și procesele verbale privind perchezițiile domiciliare.
La dosarul cauzei există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata împreună cu ceilalți inculpați trimiși în judecată sunt autorii infracțiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală, și rezultă, din aceleași acte ale dosarului, existența unor dovezi concrete că lăsarea în libertate a acestora ar conduce la posibilitatea de încurajare altor persoane de comite fapte asemănătoare, de influențare mersului anchetei, de crea în sânul opiniei publice, în rândul colectivității, un sentiment de insecuritate, ceea ce impune justificat luarea măsurii arestării preventive, înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsii localitatea sau țara fiind inoportună și inadecvată în acest stadiu, mai ales că judecarea cauzei este suspendată din inițiativa recurenților.
În ceea ce privește pretinsa egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați din dosar care au fost puși în libertate, Curtea consideră ca nefondat acest argument în condițiile în care se analizează separat temeiurile care au impus arestarea preventivă a acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art.38515al.1 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Se va lua act că recurenta a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. se vor obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515al.1 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Ia act că recurenta a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. obligă recurenta la câte 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26 ianuarie 2009, în prezența recurentei.
Președinte, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
- - - - -
-
Grefier,
red.
red.
tehnored. - ex.2
27.01.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
