Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 50/R/2010
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 27 ianuarie 1984, fiul lui G și al lui, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 10 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.700/27.01.2010 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că, în speță sunt indicii și probe certe privind comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului, iar gradul de pericol social concret al faptei impune menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt cere să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față,
Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 10 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Satu Marea înbaza art. 300 ind. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod de procedură penală, a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive și în consecință, a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, născut la data de 27.01.1984, în loc. S M, jud. S M, fiul lui G și, CNP -, de cetățenie română, fără studii, fără ocupație, recidivist, domiciliat în loc. S M,-, jud. S M, fără forme legale în loc.S M,-, jud.S M, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr.33/09.10 2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalului Satu Mare,în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.15/10.09.2009.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Faza de cercetare judecătorească încă nu a fost finalizată, dat fiind natura gravă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, care a fost trimis în judecată prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. de art. 197 alin. 1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f raportat la art. 143 Cod de procedură penală, considerente pentru care a dispus menținerea stării de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, întrucât judecarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.2 și art. 160 indice b din Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a dispus menținerea acesteia.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea nr.10din 18 ianuarie 2010 este legală și temeinică.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu a încetat și ele impun în continuare privarea de libertate: pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai M de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptei comise, respectiv infracțiunea de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. de art. 197 alin. 1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, constând in aceea că, în noaptea de 08/09.09.2009, în jurul orelor 20,30, profitând de imposibilitatea de a se apăra a victimei, în vârstă de 6 ani - nepoata acestuia, a întreținut un act sexual fără penetrare cu aceasta.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Față de aceste considerente, curtea, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 10 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 și art.189 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 27.01.1984, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 10 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - E/01.02.2010.
Judecător fond -
/01.02.2010
3 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
