Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 501
Ședința publică de la 05 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate de inculpatii, fiul lui si, născut la 12.02.1978, fiul lui și, născut la 12.02.1978 și, fiul lui si, născut la 16.06.1974 - deținuți in Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpații-recurenți și A, personal, în stare de arest, asistați, din oficiu, de avocat, și inculpatul-recurent, personal, în stare de arest, asistat, din oficiu, de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Avocat susține că inculpații pe care îi asistă nu au de formulat cereri.
Avocat susține că inculpatul înțelege să își retragă recursul formulat.
Instanța, după identificarea inculpaților-recurenți, procedează la audierea inculpatului cu privire la cererea de retragere a recursului, declarația sa aflându-se la dosar, și acordă cuvântul cu privire la cererea inculpatului de retragere a recursului.
Avocat, pentru inculpatul solicită a se lua act de voința inculpatului de a-și retrage cererea de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de cererea inculpatului de a-și retrage recursul.
Inculpatul, având cuvântul,solicită a se lua act de declarația de retragere a recursului formulat împotriva încheierii din 30 iulie 2009 Tribunalului Iași.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la recursurile formulate de inculpații și
Avocat, pentru ambii inculpați, susține că încheierea prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a celor doi inculpați este netemeinică, că cele două argumente pentru care Tribunalul Iașia menținut măsura arestării preventive, necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, argumente ce reprezintă o repetare a celor avute anterior în vedere, nu pot fi primite.
Referitor la primul argument, necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, argument considerat de prima instanță ca fiind plauzibil și pertinent, solicită a se avea în vedere că instanța face referire la procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice din 28/29 august 2008 din care se apreciază că inculpații au luat legătura cu părțile vătămate. S-au lecturat acele procese
-2-
verbale și s-a constatat că părțile vătămate și au fost cele ce au inițiat acele convorbiri, că partea vătămată nici nu se consideră parte vătămată iar partea vătămată a fost audiată, astfel că nu se poate reține că ar exista pericolul ca inculpații să influențeze părțile vătămate.
Consideră că inculpatului, doar pentru că este frate cu inculpatul A, i se rețin și fapte pentru care nu se face vinovat. Deși martora a reformulat și a dat o nouă declarație referitoare la, declarație în care arată că îi era frică de soțul său, care a plecat de mai multe ori din țară, și cu care are trei copii, și există acte la.T, referitoare la intrările și ieșirile din țară, acte din care rezultă că inculpatul nu se afla în țară, ci în Spania, la momentul la care acestuia i s-a spart casa și la care se pretinde că s-ar fi săvârșit faptele, i se rețin fapte pentru care nu se face vinovat. Există o declarația a sa, o plângere în legătură cu spargerea casei dar rândul final din această declarație nu este scris de el, el fiind plecat din țară.
Susține că martorul era în stare de ebrietate și nu se știe de ce s-a reținut că acesta ar fi fost adus cu un autoturism plătit de familia pentru că familia nu are bani să influiențeze lucrările din dosar și este în pericol de a-și pierde și casa și alte bunuri de vreme ce sechestrul asigurator,deși s-a solicitat, nu a fost ridicat.
În ceea ce privește cel de al doilea argument al primei instanțe, existența unui pericol pentru ordinea publică prin lăsare în libertate a inculpaților, avocat susține că organele de urmărire penală nu au făcut decât să-și invoce propria culpă, având în vedere că deși faptele s-au petrecut în perioada 2001-2005,2006, în condițiile în care se pretinde că existau indicii de săvârșire a faptelor, inculpații au fost arestați de abia în septembrie 2008.Dacă lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru opinia publică trebuiau arestați atunci.
Susține că, atât timp cât sunt declarații ezitante, împotriva cărora s-a formulat și plângere de denunț calomnios, cât s-a dovedit că părțile vătămate trăiesc bine și nu au fost exploatate de inculpați( martora declară că îi era frică de soț nu de inculpatul ), cât mai sunt de audiat șapte din cele zece părți vătămate dar acestea nu se află în țară, ci în străinătate unde de bună voie practică aceeași activitate, și cât timp, mai ales, s-a depășit termenul rezonabil al duratei arestului preventiv, nu se mai justifică menținerea arestării preventive a celor doi inculpați și aceștia merită să fie judecați în stare de libertate.
Pentru cele arătate, solicită admiterea recursului, lăsarea în libertate a inculpaților, cu înlocuirea măsurii arestării cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, considerând că în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării inculpaților pentru că subzistă elementele avute în vedere la luarea acestei măsuri, pentru că probele administrate duc la concluzia că inculpații se fac vinovați de faptele pentru care sunt cercetați, că au încercat să influențeze desfășurarea procesului penal și pentru că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Faptul că unele părți vătămate și-ar fi schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești nu constituie motiv de încetare a măsurii arestării.
Inculpatul solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, susținând că nu a avut nici o legătură cu părțile vătămate, că singurul motiv pentru care se află în arest este faptul că este frate cu inculpatul
Inculpatul A solicită admiterea recursului, susținând că își însușește apărarea avocatului său.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 30 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații (fost ) A și (fost ) privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, fost, fost A și, măsură ce a fost menținută conform art. 160 ind. "b" Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a reținut următoarele:
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, A și și la cererile formulate de ultimii doi de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța constată următoarele:
Cadrul procesual care reglementează măsura arestului preventiv în faza judecății îl constituie dispozițiile art. 300 ind. 2 și 160 ind. b din Codul d e procedură penală, texte cu denumirea marginală "Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății".
De asemeni, cu privire la măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpatul aflat în faza judecății, sunt incidente și dispozițiile art. 139 alin. 1 din Codul d e procedură penală, text ce reglementează înlocuirea măsurii preventive.
Din analiza textelor de procedură penală sus menționate - art. 300 ind. 2, art. 160 ind. b și art. 139 alin. 1 Cod procedură penală - rezultă că, în cursul judecății, instanța chemată să examineze și să dispună asupra măsurii arestării preventive a inculpatului trebuie să stabilească, mai întâi, care au fost temeiurile care au fost avute în vedere și care au determinat luarea măsurii preventive. Numai după ce sunt identificate respectivele temeiuri, instanța va trebui să stabilească dacă ele continuă să existe sau, dimpotrivă, dacă acestea au încetat ori, eventual, s-au modificat. In ipoteza in care constată ca temeiurile arestării inițiale exista, instanța va aprecia dacă ele mai justifica sau nu detenția preventivă și pe viitor. Totodată, instanța va trebui să constate dacă nu au apărut temeiuri noi, în raport de cele inițiale, care să justifice continuarea privării de libertate a infractorului.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpații, A și sunt cele prevăzute în art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, iar în privința inculpaților A și și temeiul înscris la art. 148 lit. b Cod procedură penală.
Ulterior momentului la care s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați (08 septembrie 2008), instanța judecătorească competentă a prelungit și respectiv a menținut, în mod succesiv, măsura preventivă, ocazii în care s-a reținut, cu argumente pertinente, că temeiurile arestării inițiale continuă să existe și să justifice privarea de libertate a inculpaților, A și. Ultima menținere a măsurii preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea din 17 iunie 2009, încheiere prin care s-a dispus respingerea cererilor formulate de inculpați de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută la art. 145 Cod procedură penală.
La acest moment, în urme unei noi examinări a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, exclusiv prin prisma legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, tribunalul constată că temeiurile arestării inițiale sunt prezente și că ele continuă să legitimeze menținerea inculpaților, A și în mediu carceral.
În sprijinul acestei aprecieri, argumentul forte are la bază rațiuni legate de scopul măsurii arestului preventiv.
Astfel, măsura arestului preventiv (ca de altfel oricare altă măsură preventivă) are ca scop buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea de sustragere a celui acuzat de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei. Desfășurarea în bune condiții a procesului penal presupune, între altele, și necesitatea înlăturării riscului ca cel pus sub acuzare să exercite presiuni asupra persoanelor care urmează să fie ascultate ca părți sau ca martori în proces și astfel, să împiedice aflarea adevărului și, implicit, realizarea scopului pe care îl are procesul penal (acela ca orice persoană vinovată să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală).
Sub acest aspect, prin hotărârea prin care a fost luată măsura arestării preventive a celor trei inculpați s-a reținut că există date certe (convorbiri telefonice interceptate autorizat și declarații de martori și părți vătămate) din care rezultă că aceștia au întreprins o serie de demersuri în scopul de a influența pe victimele traficului de persoane și pe unii dintre martori, cărora le-au cerut să-și modifice declarațiile date în fața organelor judiciare în așa fel încât asupra lor să nu poate plana bănuiala de comitere a unor fapte penale.
Examinând cauza sub acest aspect, se reține că și la acest moment al procesului penal, procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice legal interceptate (de ex. convorbirile din 28 și 29.08.2008, purtate de A cu persoana vătămată din care rezultă că acesta aflase că se efectuează acte de cercetare penală și se interesa de lucrătorii de poliție care o contactaseră, îi făcea reproșuri în acest sens, îi indica ce anume trebuie să le spună anchetatorilor și îi comunica că îi va trimite "un care are multe relații",convorbirea din 05.08.2008 dintre inc. A și partea vătămată - în care inculpatul îi cere părții vătămate "cum facem, tu, s-o rezolvăm și noi odată cu aia că vezi că am probleme" ) și declarațiile unor martori și părți vătămate (de ex. declarația persoane vătămate care a relatat că "A (referindu-se la inc. A) mi-a spus să nu dau nicio declarație la poliție împotriva lui", declarația părții vătămate care a arătat că "inculpații A și mi-au spus de mai multe ori să nu declar la organele judiciare ceea ce mi s-a întâmplat ", martorul - audiat la termenul din 28 iulie - care a arătat că "membrii familiei inc. o căutau pe fiica mea (referindu-se la partea vătămată a) pentru aod etermina să-și retragă declarația "), îndreptățesc instanța să aprecieze că există riscul ca, lăsați în libertate, inculpații să încerce să facă presiunii asupra persoanelor vătămate - victime ale traficul de persoane și de minori și asupra martorilor care nu au fost audiați nemijlocit de judecător. Că acest risc este unul actual rezultă și din depozițiile martorilor audiați la ultimele două termene de judecată. Astfel, relatările pe care le-a făcut martorul la termenul din 16 iunie și cele ale părții vătămate și ale martorului de la termenul din 28 iulie creează bănuiala că toate aceste trei persoane au fost transporte, în ziua de 16 iunie anul curent, de la domiciliul lor (din mun. B) la sediul Tribunalului Iași, de membri ai familiei inculpaților (inculpații fiind rude apropiate între ei). Or, un astfel de demers creează suspiciunea pentru organele judiciare că se urmărește, de către cei puși sub acuzare, determinarea persoanelor care urmează să fie ascultate în dosar să facă declarații neconforme cu realitatea. Aceasta suspiciunea este întărită și de afirmația martorului cum că "declarația dată în cursul urmăririi penale reflectă adevărul, însă eu doresc să-mi retrag aceasta declarați" Nu poate fi neglijată nici poziția pe care partea vătămată a exprimat-o la termenul din 28 iulie când, fără o justificare logică, a revenit asupra declarațiilor făcute în fața organelor de urmărire penală.
Tot legat de acest prim argument, se impune a arăta că datele ce rezultă din declarațiile pe care persoanele vătămate le-au dat în cursul urmăririi penale, validează opinia că inculpații, A și sunt persoane cunoscute ca având un comportament agresiv atât verbal cât și fizic, aspect ce este de natură să crească riscul de presiune asupra persoanelor ce urmează a fi ascultate în cauză.
Un astfel de risc există cu atât mai mult cu cât, în cauză urmează a mai fi audiate 7 dintre cele 10 victime ale traficului de persoane și mulți dintre martorii ce au fost audiați și în prima faza a procesului penal.
Ca o concluzie la cele sus redate, tribunalul constată că, la acest moment al procesului penal, privarea de libertate a inculpaților este necesară datorită riscului de presiune asupra persoanelor ce urmează a fi ascultate în cauza ca părți vătămate sau ca martori.
Un al doilea argument ce pledează pentru menținerea inculpaților în detenție preventivă este acela al prezervării opiniei publice. Date fiind particularitățile cauzei de față, existența bănuielii legitime de comitere a unor fapte de trafic de persoane și trafic de minori, fapte de o gravitate deosebită, împrejurarea că activitatea infracțională imputată inculpaților, A și se presupune că a fost desfășurată în afara teritoriului satului român, pe parcursul unei perioade de timp extrem de mare (de circa 6 ani), numărul relativ mare al persoanelor bănuit traficate, împrejurarea că unele dintre ele se bănuiește că au fost constrânse la prostituție prin acte de violență - fizică și morală - în cazul inc. pretinsa activitate infracțională se bănuiește că a fost comisă asupra propriei soții, îndreptățesc la a aprecia că urmare a faptelor bănuit comise de cei trei inculpați s-a produs o tulburare socială de natură să legitimeze detenția provizorie și la acest moment al procesului penal. În opinia instanței, lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că autoritățile judiciare nu au o reacție constant fermă în fața unor fapte de o gravitate sporită. De asemeni, părțile vătămate s-ar vedea lipsite de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să le-o asigure.
Cât privesc apărările pe care și le-au făcut inculpații și A, prin intermediul apărătorului ales, cu privire la măsura preventivă (lipsa de identitate între persoanele vătămate avute în vedere la luarea măsurii preventive și cele reținute prin rechizitoriu, împrejurarea că unele mijloace de probă administrate în faza cercetării judecătorești sunt favorabile apărării, încălcarea termenului rezonabil a duratei arestului preventiv), instanța remarcă că acestea sunt identice cu cele formulate la termenul anterior de judecată, cel din 16 iunie 2009.
Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2009, verificată și menținută prin decizia penală nr. 432/26.06.2009 a Curții de APEL IAȘI, tribunalul a răspuns la fiecare dintre aceste apărări, arătând argumentele pentru care nu le-a primit.
În condițiile în care, în opinia instanței de fond nu au intervenit elemente noi care să modifice punctul de vedere exprimat anterior și care să ducă la o reconsiderare a poziției tribunalului, reluarea motivelor expuse în considerentele încheierea de ședință din 17 iunie 2009, ar fi lipsite de eficiență. Însă, pentru aceleași argumente cu cele redate în considerentele încheierii din 17 iunie 2009, și la acest moment, instanța nu va primi apărările formulate de inculpații A și.
Totuși, cu privire la critica referitoare la încălcarea termenului rezonabil a duratei arestului preventiv, critică în sprijinul căreia a fost invocată practica Curții de la Strasbourg, mai exact cauza Letellier contra Franței, instanța ține să arate că în cauza invocata durata detenției provizorii a reclamantei Letellier a fost de doi ani și nouă luni (de la 08 iulie 1985 până la 10 mai 1988). Or, în prezenta cauză durata arestului inculpaților, A și este de circa 11 luni, situație în care nu se poate vorbi de o asemănare cu cauza Letellier contra Franței, cauză în care s-a constatat încălcarea disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Tribunalul, amintește că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, complexitate ce presupune administrarea unui amplu material probator, la numărul mare al persoanelor ce se impun a fi audiate - în calitate de persoane vătămate și de martori - împrejurarea că multe dintre acestea locuiesc în alte localități decât municipiul I, ceea ce îngreunează deplasarea lor la sediul instanței, împrejurarea că parte dintre victimele traficului de persoane au ales să fie citate la sediul - Centrul Regional I, considerentul fiind acela ca inculpații să nu cunoască adresa la care ele locuiesc efectiv, aspect ce a dus la amânarea cauzei la primele două termene de judecată pentru lipsă de procedură, durata de aproximativ 11 luni a arestului preventiv al inculpaților, A și, în condițiile în care în tot acest interval de timp a fost finalizată urmărire penală și s-a derulat și mare parte din cercetarea judecătorească (stadiu procesual cel mai amplu din faza judecății în primă instanță), nu a depășit termenul rezonabil la care se referă art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Pentru toate argumentele ce au fost redate mai sus, tribunalul reține că temeiurile arestării inițiale a inculpaților, A și nu au suferit modificări și că detenția preventivă a acestora se impune a fi menținută și pentru viitor.
Pe cale de consecință, vor fi respinse cererile inculpaților A și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 Cod procedură penală și se va face aplicarea dispozițiilor art. 160 ind. b al. 3 din Codul d e procedură penală.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații, (fost ) și (fost )
Inculpatul, fiind prezent în prezența avocatului desemnat din oficiu, a declarat că-și retrage recursul exercitat în cauză, aspect ce rezultă din procesul-verbal de ascultare aflat la dosar.
Prin apărător inculpații și A au invocat următoarele critici:
- referitor la argumentul instanței privind necesitatea menținerii stării de arest în scopul bunei desfășurări a procesului penal, a solicitat să se constate că referirea la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, inculpații nu au luat legătura cu părțile vătămate și iar inculpatului i se rețin fapte pe care nu le-a comis;
- referitor la existența pericolului concret pentru ordinea publică, de asemenea, s-a solicitat a se constata că faptele s-au desfășurat în perioada 2001-2005 și 2006, iar inculpații au fost arestați în luna septembrie 2008 iar lăsarea acestora în libertate nu poate influența negativ desfășurarea procesului.
Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de inculpații (fost ) și (fost ) A, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat și motivat în detaliu că arestarea preventivă se impune a fi menținută în vederea efectuării cercetării judecătorești și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probele administrate în cauză și parțial analizate de instanță rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Împrejurarea invocată de inculpatul privind nevinovăția cu referire la săvârșirea unor fapte cât și faptul că unele părți vătămate și-au schimbat sau modificat declarațiile sunt aspecte de apreciere a acestor probe și urmează a fi realizată de instanța fondului în reținerea sau nu a vinovăției acestuia.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este adevărat că acest pericol nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în apreciere trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, presupus a fi săvârșite.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public pot fi avute în vedere și date referitoare la fapte, întrucât nu de puține ori acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că cei care concură la înfăptuirea justiției nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Nu poate fi ignorat nici aspectul reținut de instanță potrivit căruia - conform declarațiilor părților vătămate - inculpații sunt cunoscuți cu un comportament agresiv iar lăsarea lor în libertate ar cerea riscul de presiune asupra celor 7 (șapte) persoane ce urmează a fi ascultate în faza cercetării judecătorești.
Cât privește termenul rezonabil, ce se apreciază de către inculpați ca fiind depășit, este de arătat că în durata de 11 luni de detenție, rezonanța socială a faptelor nu s-a estompat iar înlocuirea măsurii cu alta mai blândă nu se impune.
În plus Curtea constată că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" și prin urmare măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma jurisprudenței europene.
Așa,fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive față de inculpații-recurenți, urmând ca în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respinse recursurile declarate de inculpații și
În baza art. 385 ind. 4 alin. 2 cu referire la art. 369 Cod procedură penală se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
1) Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.06.1974, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 30.07.2009 a Tribunalului Iași.
2) Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:
- (fost ), fiul lui și, născut la 12.02.1978 și
- (fost ) A, fiul lui și, născut la 12.02.1978; aflați in Penitenciarul Iași, împotriva aceleiași încheieri pe care o menține.
Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorar apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale
Obligă inculpații și A la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
10.08.2009
2 ex.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Elena Scriminți, Dan Anton
