Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 502
Ședința publică de la 07 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana
JUDECĂTOR 3: Ioana Vorniceasa președinte secție
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR - -A
La ordine a venit soluționarea recursurilor formulate de inculpații HG, G și împotriva încheierii din data de 4.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați HG, G și - în stare de arest preventiv, asistați de avocați aleși și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat a precizat că este împuternicită să asigure asistență juridică tuturor inculpaților, aceștia neavând interese contrare în cauză. Avocat a făcut aceeași precizare. A depus împuternicirea avocațială emisă pe numele av.. A precizat că av. a solicitat amânarea judecății pentru se prezenta la instanță. A solicitat admiterea cererii.
Recurenții-inculpați, pe rând, au solicitat amânarea cauzei pentru lipsa apărătorului ales - av..
Avocat a arătat că este de acord cu amânarea cauzei.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că în practica judiciară, în astfel de situații în care inculpații au avut mai mulți apărători angajați, nu s-a amânat judecata, dar a lăsat cererea la aprecierea instanței precizând totodată că nu are obiecțiuni cu privire la acordarea unui termen de judecată.
Instanța, având în vedere faptul că în cauză toți apărătorii sunt angajați să reprezinte interesele celor 3 inculpați, a respins cererea de amânare.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați HG, G și a solicitat admiterea recursurilor declarate de aceștia, casarea încheierii recurate și punerea de îndată în libertate a inculpaților. A susținut că în rechizitoriu se menționează că inculpații au fost arestați în anul 2005, ceea ce nu corespunde realității, iar ulterior nu s-a intervenit prin corectarea acestei erori, astfel încât prima măsură este nulă. A insistat asupra faptului că rechizitoriul cuprinde elemente de natură a provoca suspiciuni cu privire la datele menționate. De asemenea a susținut că aproximativ J din actele aflate la dosarul de urmărire penală nu sunt traduse de un traducător autorizat, apreciind că este vorba tocmai de acele acte care sunt importante în dovedirea nevinovăției inculpaților. Pe de altă parte, a mai susținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută prin încheierea din 13.01.2009. La termenul din 10.02.2009 cauza fost dezbătută în fond fără ca instanța să pună în discuția părților starea de arest preventiv, ce a fost menținută prin sentința penală nr. 67/17.02.2009 a Tribunalului Bacău. Prin decizia pronunțată de Curtea de APEL BACĂU asupra fondului cauzei, a fost desființată sentința primei instanțe, mai puțin dispozițiile referitoare la menținerea stării de arest, menținându-se astfel o stare de arest ilegală din data de 17.02.2009. A mai arătat că "adresele de prelungire" a stării de arest nu indică de la ce dată și până la ce dată s-a prelungit măsura arestării preventive și că motivațiile parchetului cu privire la prelungirea măsurii sunt formale. A conchis că singura soluție în atare situație este punerea de îndată în libertate a inculpaților, neexistând temei pentru menținerea acestei măsuri.
Avocat, având de asemenea cuvântul pentru recurenții-inculpați HG, G și, a criticat hotărârea recurată, susținând că judecătorul a preluat, ca fiind adevărate, cele menționate în rechizitoriu, fără a studia probatoriul făcut în fața instanței. A apreciat că inculpatul este nevinovat și că "a fost băgat artificial pentru a se întruni numărul de 3 persoane". A solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul "a fost achitat" pentru una din părțile vătămate, iar cealaltă parte vătămată - respectiv - a dat declarații contradictorii, nesincere, în cauză existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului, dubii ce profită acestuia. Apărătorul a susținut că tribunalul nu a avut în vedere faptul că indiciile care au justificat inițial măsura s-au schimbat. A solicitat a se avea în vedere de asemenea lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta a fost reținut fiind ridicat de acasă - astfel că în mod greșit parchetul a susținut că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală - că nu există probe din care să rezulte că ar fi încercat influențarea părților vătămate, precum și faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A subliniat faptul că există cauze mai complicate în care inculpații au fost puși în libertate, cu toate că numărul părților vătămate este mult mai mare. Referitor la acest aspect, a solicitat aplicarea unitară a legii. Cu privire la ceilalți doi inculpați, apărătorul a susținut că aceștia au fost în Spania, unde au fost reținuți iar ulterior puși în libertate, perioadă de timp în care nu au săvârșit fapte penale și nu s-au sustras de la cercetarea penală. A mai susținut că inculpații au stat deja 1 an și 4 luni în stare de arest, depășindu-se termenul rezonabil al arestării, și a solicitat a se avea în vedere faptul că procesul va mai probabil 1 an de zile. A solicitat în final admiterea recursurilor și punerea de îndată în libertate a inculpatului HG, iar pentru ceilalți doi inculpați - G și - înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea; a susținut că inculpații au interes să se prezinte la cercetarea judecătorească, pentru a-și lămuri situația.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că arestarea preventivă a fost dispusă și menținută conform prevederilor legale, respectându-se regulile procedurale. A arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut. A solicitat a se avea în vedere gradul de pericol concret al speței. A apreciat că apelul a fost declarat în termen și este suspensiv de executare. A solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat HG, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, precizând că până la vârsta de 34 de ani "nu a deranjat de nimeni"; nu a încercat să ia legătura cu părțile vătămate și nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, a susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală; este adevărat că au fost arestați în aeroport, dar până la acel moment nu au fost înștiințați că sunt cercetați, că este necesar să dea vreo declarație sau vreo lămurire cu privire la cauză. A mai susținut că pe perioada urmăririi penale nu a reieșit că ar fi încercat comiterea vreunei infracțiuni. A precizat că au fost arestați în Spania 10 zile, iar după liberare au respectat condițiile ce li s-au pus în vedere. A mai arătat că are 39 de ani, nu a săvârșit nicio infracțiune, a lucrat, este căsătorit și are 1 copil minor. A invocat faptul că alți inculpați - indicând pe inculpații și - sunt judecați în stare de libertate. A solicitat în final admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că are familie, 1 copil și că dorește să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat G, a solicitat a se avea în vedere și hotărârea prin care s-a casat sentința penală pronunțată de tribunal.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 4.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații HG, G și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 pr.pen. asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților HG, și G, s-au constată următoarele:
Analizând măsura arestării preventive, astfel cum a fost luată inițial, prelungită și menținută ulterior, precum și actele și lucrările din dosarul de urmărire penală și cel al instanței, efectuate până în prezent, tribunalul reține că cei trei inculpați HG, și G au fost trimiși în judecată, toți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și a "infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 al. 1,3 Legea 39/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat( peste 10 la număr) au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, un număr de peste 20 de persoane de sex feminin (din care au fost audiate de procuror 4 asemenea persoane:, și ), realizând importante sume de bani - circa 235.000 euro..
Se reține că: 1. în luna august 2006, partea vătămată a fost racolată și transportată în orașul susmenționat, de către învinuita și inc., unde a fost exploatată sexual de către inculpații G și.
HGAstfel, se reține că prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, înv. și inc., au determinat-o pe să meargă în Spania pentru a lucra într-un bar, unde se câștiga foarte bine. În realitate, partea vătămată fost racolată și transportată în Spania pentru practicarea prostituției.
Activitățile de racolare au fost realizate de înv., care locuia în gazdă la părinții lui a discutat inițial cu această partea vătămată și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește să meargă în Spania să muncească, pentru că se câștigă bine și că are ea cunoștințe, în acest sens, în orașul Palma de. Partea vătămată având o situație materială modestă, a acceptat acest lucru, primind asigurări, de la, că toate cheltuielile legate de procurarea actelor de transport, hrană, etc. până în Spania, vor fi suportate de către aceasta din urmă, iar cu banii primiți de la persoanele la care va lucra în Palma de va restitui aceste cheltuieli.
În acest sens, partea vătămată l-a cunoscut, prin intermediul lui, pe inc., toți trei deplasându-se la B, unde s-a obținut pașaportul pentru, cheltuielile fiind suportate de înv. și inc. .
După aceea, la puțin timp, partea vătămată, împreună cu și au plecat cu un autocar, din B, până în localitatea A din România, unde au dormit o noapte, la o persoană necunoscută ( este vorba de o cunoștință ale inc. ). De aici, partea vătămată a fost dusă în Spania de inc., până în unde au fost așteptați de inc. G, zis "". Din acest oraș, partea vătămată împreună cu inculpații, s-au deplasat cu vaporul până în orașul Palma de, la o adresă unde locuia inc. Aici partea vătămată a fost informată cu privire la scopul real pentru care s-a deplasat în Spania - practicarea prostituției. Deși inițial a refuzat acest lucru, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, atât ea cât și familia sa, motiv pentru care, începând cu a doua seară de la sosire a practicat prostituția, circa două luni și J, în folosul inc. G și.HG Cu privire la acesta din urmă ( ), partea vătămată arată că l-a văzut în preajma fratelui său G, că banii rezultați din practicarea prostituției erau luați de inc. G și HG, acesta din urmă deplasându-se des în România, ducând în țară importante sume de bani, așa cum s-a arătat mai sus și în descrierile anterioare din prezentul rechizitoriu.
În perioada cât a practicat prostituția partea vătămată arată că a realizat în jur de 35.000 euro, sumă din care nu i-a revenit nici un.
În legătură cu această parte vătămată se impune a se mai preciza, că pe parcursul activităților de racolare și transport, a mai intervenit și apariția unei alte părți vătămate, respectiv, care a fost dusă în Spania, în același oraș, o dată cu.
2. În aceeași lună, august 2006, în aceleași condiții a fost racolată și transportată în Spania, orașul Palma de și partea vătămată .
În cazul acestei părți vătămate, se reține că l-a cunoscut pe inc. prin intermediul numitei (prietenă de-a sa), după care, s-a ocupat de procurarea actelor (pașaport) și transport până în Spania, cu același mijloc de transport și în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate (urmând să restituie acele cheltuieli din primul salariu).
Trebuie precizat în cazul acestei părți vătămate, că s-a întâlnit prima dată cu la un din zona com., jud. B, unde au fost cazate o noapte de inc. și de unde, a doua zi, au plecat spre A și în continuare spre Spania.
Și această parte vătămată a fost racolată, transportată și exploatată sexual în Spania, tot prin înșelăciune, inculpatul (inițial) și (pe parcurs îndeosebi pe perioada transportului până la A) spunându-i că merge în Spania să lucreze într-un bar unde se câștigă foarte bine, în realitate, la fața locului aflând că a fost adusă pentru practicarea prostituției. Cu toate că și această parte vătămată inițial s-a opus, datorită constrângerii și amenințărilor, a practicat prostituția circa 2 luni de zile, iar sumele de bani realizate - circa 20.000 EURO, au fost însușite și folosite de inculpații G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.
3. În toamna anului 2007, partea vătămată, prin intermediul unei persoane cu numele de o cunoștință de cartier și prieten al unei vecine a susnumitei pe nume, a fost convinsă, prin înșelăciune, de inc. G și de acesta, mai mult prin telefon, să se deplaseze în Spania - oraș Palma de, să lucreze acolo fără însă a i se preciza ce muncă va presta, pentru că se câștigă foarte bine. Totodată i s-a promis că toate cheltuielile privind procurarea de acte, transport și hrană, vor fi suportate de către, persoanele unde va lucra (în speță de G și ) și că va restitui aceste cheltuieli din primul salariu.
Fiind indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților și s-a deplasat în orașul susmenționat, cu avionul din B, unde a fost transportată tot de cunoștințe ale inculpaților. La destinație, partea vătămată constatat că de fapt a venit în Spania nu pentru a lucra în bar ci pentru a practica prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată nu putut preciza cine este persoana care a transportat-o în să practice prostituția în folosul inculpaților, partea vătămată a fost amenințată de inculpații G și de HG, motiv pentru care, constrânsă, a practicat prostituția, o perioadă de circa 3 luni de zile, realizând după estimările sale sume de 80.000 de EURO, din care i-au fost remise de inculpați doar sume derizorii.
4. În luna august 2005, partea vătămată, arată că inculpatul HG, l-a cunoscut ca fiind din aceeași comună cu ea, acesta a venit la domiciliu, a căutat-o și a discutat cu ea, s-a hotărât să meargă în Spania - oraș Palma de, pentru a lucra într-un bar al unor cunoștințe de-ale sale unde lucrează și fratele său
Inculpatul i HG- mai spus că toate cheltuielile privind transportul, cazarea și hrana vor fi suportate de către el și că la primul salariu realizat în Spania, va restitui acele cheltuieli.
Partea vătămată s-a deplasat în Spania, oraș Palma de, fiind transferată de inc. HG, împreună cu niște cunoștințe ale acestuia, unde a fost așteptată de inculpatul G și condusă la locația unde acesta își desfășura activitatea infracțională. Aici a aflat că de fapt a venit pentru a practica prostituția în folosul inculpaților, i s-a luat pașaportul turistic și a fost cazată împreună cu mai multe fete. După o anumită perioadă de timp, având în vedere condițiile stricte în care era exploatată sexual de către membrii grupării, faptul că era obligată să practice prostituția și în zilele în care se simțea foarte rău, iar în unele zile întreținea relații sexuale cu foarte mulți bărbați - 40 pe zi, nu primea bani din sumele realizate efectiv și nu avea dreptul să-și păstreze pașaportul asupra sa, partea vătămată și-a exprimat dorința de a se reîntoarce în țară, moment în care a fost amenințată atât ea cât și familia sa, de către inc..
HGSumele de bani realizate de acesta prin practicarea prostituției în folosul inculpaților (circa 100.000 EURO) au fost însușite și folosite de inculpații G și HG, pentru a se întreține cât și pentru achiziționarea de autoturisme de lux și imobile.
Mai rezultă că în Spania, a plecat cu un autoturism procurat de, împreună cu și - acesta primind spre păstrare pașaportul părții vătămate, de la care HG îl procurase din
Din datele de anchetă a rezultat că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară pentru a îngreuna aflarea adevărului și descoperirea faptelor ce li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate autorizat și de imagini interceptate, rezultând că primii doi inculpați intenționau să părăsească România, la data de 03.05.2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion pentru Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă.
Toți inculpații au fost arestați de Tribunalul Bacău, prin încheierea de ședință din 04.05.2008, considerând că în cauză sunt întrunite prevederile art.148 lit.a,c,e,f, Cod pr.penală. Astfel, pentru fiecare inculpat, în parte, s-au avut în vedere împrejurările descrise în art. 148 lit. a, c, e și f pr.pen. respectiv că "a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei"; " c) există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; " e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta" și "f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Măsura a fost prelungită de tribunal, la termenele de judecată din 29.05.2008 și respectiv, 25.06.2008, necesitând administrarea de noi probe,pe parcursul urmăriri penale.
Prin rechizitoriul nr. 42/D/P/11.06.2008 a Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău. instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea acestui dosar, la data de 15.07.2008.
În baza dispozițiilor art. 300 indice 1.pr.pen. la primirea dosarului, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate împotriva inculpaților până la acel moment, dispunându-se, la data de 16.07.2008, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheierea care, însă, a fost recurată, de către parchet, astfel că la 18.07.2008, instanța de control judiciar, Curtea de APEL BACĂU, admite recursul promovat, dispunând menținerea stării de arest a celor trei inculpați.
Cronologic, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării, la termenele de judecată din 09.09.2008, 14.10.2008, 06.12.2008, 17.02.2009, aceasta din urmă odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare nr.67/17.02.2009 a Trib. După declararea apelului de către inculpați și reprezentatul parchetului, măsura a fost și ea verificată periodic, în baza acelorași dispoziții legale, de către Curtea de APEL BACĂU, la termenele de judecată din 31.03.209, 28.04.2009, 26.05.2009 și la 30.06.2009, odată cu pronunțarea deciziei nr.87/30.06.2009.
Potrivit acesteia, în temeiul art.379 pct.2 lit.b p Cod Penal, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și apelurile declarate de apelanții-inculpați G, și HG împotriva sentinței penale nr.67/D din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
S-a desființat sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.
În baza art.383 alin.3 C.P.P. s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09.09.2008, respectiv depozițiile părților vătămate și.
În temeiul art.383 alin.1/1 C.P.P. cu art.350 C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a celor trei inculpați.
S-a constatat că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.
Împotriva tuturor încheierilor pronunțate de tribunal, și prin care le-a fost menținută starea de arest preventiv, inculpații și-au exercitat calea de atac a recursului, fiind respinse de fiecare dată și, în consecință, menținută starea de arest preventiv a acestora.
De asemenea, inculpații au formulat, de-a lungul timpului și cerere de revocare a arestului preventiv și de liberare sub control judiciar, ambele fiind respinse, la termenele de judecată din 22.07.2008 și 13.01.2009, cu menținerea stării de arest preventiv de către Curtea de APEL BACĂU, urmare a declarării recursurilor - și a respingerii acestora - de către inculpați împotriva celor două încheieri, arătate anterior.
După pronunțarea deciziei penale nr.87/30.06.2009 de către Curtea de APEL BACĂU, cauza a fot înregistrată la Tribunalul Bacău, în vederea rejudecării fondului, la 21.07.2009, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 20.08.2009. Potrivit art.300 indice 2.pr.pen. tribunalul este dator să verifice, până la expirarea celor 60 de zile impuse de normele procedurale, arătate mai sus, legalitatea și temeinicia măsurii, lucru ce s-a realizat la termenul de judecată din 22.07.2009. Urmare a recursurilor promovate de inculpați, instanța ierarhic superioară a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare - asupra măsurii arestării.
S-a stabilit un al doilea termen, astfel că, la data de 29.-, se dispune, în baza art.300 indice 2.pr.pen. menținerea stării de arest. Și de această dată, cauza este trimisă spre rejudecare primei instanțe, casată încheierea recurată, tribunalului revenindu-i obligația de a reexamina legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Astfel, la acest termen de judecată (04.08.2009) s-a pus în discuție starea de arest pentru inculpații, și G,
De fiecare dată, la fiecare termen de judecată, instanța verifică dacă sunt sau nu întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.143, 148 Cod pr.penală.
Apărătorul ales al inculpaților a solicitat punerea deîndată în libertate a acestora, întrucât, din punctul său de vedere, nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, ele practic fiind estompate de faptul că "nu mai există mandat de arestare, deoarece hotărârea primei instanței, din 17.02.2009 nu face nici o referire la menținerea stării de arest a inculpaților, ceea ce în mod obligatoriu trebuia să facă, odată cu pronunțare pe fond a cauzei". S-a susținut că, de la data de 10.02.2009, măsura arestării acestor inculpați nu a mai fost pusă în discuție, nici de către tribunal, nici de către Curtea de apel, decât prin decizia penală nr.67/30.06.2009, care desființează sentința penală apelată, mai puțin dispoziția privind menținerea stării de arest a inculpaților, lucru pe care, în opinia apărătorului inculpaților, nu este legal și chiar imposibil de aplicat, deoarece măsura arestării preventive expirase deja, iar Curtea de Apel nu avea cum să mențină o stare de arest care, așa cum s-a arătat, expirase cu mult timp în urmă.
Se arată, de către apărare, că a fost depăși cu mult termenul rezonabil impus de CEDO și s-a încălcat accesul liber la justiție, deoarece inculpații au fost reținuți 24 de ore în cursul anului 2005, iar în prezent, la 04.08.2009, dosarul se află în faza de judecată, în rejudecare, fiind desființată sentința penală de condamnare - acest lucru nedatorându-se inculpaților.
Se solicită, în principal să se constate nulitatea menținerii arestării până la acest moment cu consecința punerii de îndată în liberate a inculpaților, acestora expirându-li-se termenul de 60 de zile, iar în subsidiar, s-a arătat că s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inițială. Faptul că au fost găsiți la aeroport inculpații, nu justifică reținerea împrejurării că doreau să se sustragă de la urmărirea penală, întrucât până la acel moment nu le fuseseră aduse la cunoștință învinuirile. Prin luarea acestei măsuri, inculpaților le-a fost îngrădită libera circulație în țările aparținând spațiului U:E:, că nu există probe că ar influența martorii, și că, în concluzie, nu există nici un fel de pericol ca inculpații să fie cercetați în stare de libertate, fiecare dintre ei are familie, copii minori, nu au antecedente penale.
În ultimul cuvânt inculpatul G susține că nu a intenționat să fugă din țară, că se afla, într-adevăr la aeroport, dorind însă să plece în Spania, acolo unde are reședința. A fost, cu adevărat arestat de autoritățile spaniole și că după eliberarea s-a a respectat cu strictețe obligațiile impuse de judecător, timp de un an și trei luni. Apreciază că nu există probe că ar încerca să influențeze părțile vătămate deoarece, nu a făcut acest lucru în decursul perioadei de un an și trei luni în Spania. când nici măcar nu a salutat părțile vătămate, în dorința de a respecta întocmai obligațiile ce-i fuseseră impuse. A arătat că nu se poate pretinde că prin intermediul mamei sale, o femeie învârstă de 60 de ani, ar putea influența părțile vătămate din dosar, și că singura care a depus declarații mincinoase este partea vătămată, care ar trebui, în opinia sa, să suporte rigorile legii în privind mărturiei mincinoase. Apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, deoarece este căsătorit, are un copil minor în întreținere, a depus la dosar înscrisuri favorabile prin are dovedește buna comportate a sa în societate (caracterizări de la școala și de la din sat, nu a mai avut conflict cu legea penală și că nu poate fi reținut acel grup infracțional organizat, atâta timp cât este vorba de fratele său și verișorul său.
Inculpatul apreciază HG, în ultimul cuvânt, că nu prezintă pericol public, deoarece nu a mai fost niciodată sancționat, nici contravențional, nici penal, apreciind că poate fi cercetat în stare de liberate, după un an și cinci luni petrecuți în penitenciar.
Și inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în libertate, deoarece în perioada anilor 2000-2006 fost plecat din țară, astfel că nu i se poate reține participarea la grupul infracțional organizat.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații, și G, au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză, există date și indicii temeinice cum că inculpații probabil au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel, împreună cu alte persoane, constituite în grupul infracțional menționat, ar fi comis fapte, astfel că, la sfârșitul anului 2007, autoritățile judiciare din Spania au reușit să descopere o parte din infracțiunile și activitățile de acest gen comise în localitatea Palma de, dispunând reținerea și arestarea unor făptuitori ce au făcut parte din rețeaua respectivă.
După luarea acestor măsuri de către autoritățile spaniole, inculpații au reușit să fugă și s-au întors în România, la domiciliile lor, dar au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale, așa cum rezultă din probele administrate, în special, din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate:, și alții.
Din activitățile infracționale desfășurate de inculpați rezultă că aceștia au realizat importante venituri materiale, peste 1 milion de euro, precum și dobândirea unor bunuri de valoare și de lux, autoturisme, apartamente și altele, acestea fiind trecute pe rolul părinților sau rudelor apropiate. Este relevant în acest sens, declarațiile date de martorii și, care precizează, la data de 20.06.2008, că inculpatul se HG ocupă în țară de identificarea și apoi recrutarea victimelor, cu ajutorul lui M și apoi transportarea lor în Spania, personal sau prin intermediul lui și. De asemenea, aceiași martori mai arată că toate cheltuielile de transport, procurare acte și altele erau suportate de către HG, care primea sume mari din Spania, prin bănci sau sau se deplasa periodic la circa 2 luni, personal, în Palma de și de întorcea în țară cu genți diplomat pline de bani, unde îi investea în vile, mașini de lux, plătea persoanele ce făceau parte din rețea, organiza aniversări și petreceri, la care se cheltuiau sume imense de bani.
La cele de mai sus, se adaugă faptul că inculpații duc un mod de viață ce depășește cu mult posibilitățile de câștig ale acestora, respectiv, achiziționarea de produse de uz curent, de valori mari și deosebit de scumpe, organizarea unor petreceri aniversate sau de altă natură, și-au construit vile în localitățile de domiciliu, și-au cumpărat mașini de lux și în Palma de, unde au închiriate locații în care își desfășoară activitățile infracționale.
Din interceptările telefonice rezultă cu prisosință acest lucru, în sensul că inc. G îi spune la telefon fratelui său să HG-i trimită fete tinere și frumoase, dar să nu fie minore, pentru a fi exploatate sexual și a se obține importante sume de bani. Același lucru era discutat telefonic atât de cât și de HG, și cu inc. sau cu alți traficanți, încă neaudiați și pentru care cauza a fost disjunsă (aflându-se în prezent pe rolul Serviciului Teritorial Bacău al B - dosar nr. 22D/P/2008).
De altfel, partea vătămată, în declarația dată la urmărirea penală atașată la dosarul cauzei (42D/P/2007, fl.16-27), precizează în mod clar, fără nici un dubiu, că suma de bani pe care a realizat-o din practicarea prostituției, circa 20.000 euro, a fost însușită și folosită de ambii inculpați, respectiv și HG G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.
În aceeași declarație partea vătămată arată că a fost sunată la telefon de mai multe ori de către "" ( ), că acesta i-a supus să nu declare adevărul sau să își retragă declarațiile pe care le-a dat până la acea dată. Este vorba evident de declarațiile date de către, atât în Spania cu ocazia prinderii inc. G și, precum și a celorlalți traficanți (, etc.), cât și cele date în fața autorităților române (a se vedea în acest sens chiar declarația scrisă personal, cu mâna sa de și atașată la fl. nr. 23-27 dosar urmărire penală).
Este evident că toate cheltuielile făcute pentru obținerea actelor de călătorie, cazări, hrană, transport, etc. cu, au avut la bază sume de bani trimise de inc. G din Spania, fratelui său HG, iar acesta la rândul lui i-a dat lui pentru cele arătate mai sus (acest lucru rezultă cu prisosință din interceptările convorbirilor telefonice, atașate în vol. II anexele 1-5 atașate la dosar 42D/P/2007 al Serviciului Teritorial Bacău - B și respectiv la dosarul instanței nr-);
Un alt argument care conduce la ideea că inc. zis HG "", știa exact de existența părții vătămate, este acela că această parte vătămată, a fost racolată, cazată și transportată în Spania - în aceleași condiții ca și. Acest lucru rezultă din declarația celor două părți vătămate care sunt asemănătoare în conținut.
Astfel, ambele arată că au obținut actele de călătorie în aceleași condiții, că sumele de bani au fost suportate de frații și, că ambele au fost cazate la un lângă B în seara precedentă plecării, că au mers cu trenul, microbuzul și cu bacul până în Palma de, împreună. În sfârșit, ambele părți vătămate arată că în acel oraș din Spania, au aflat că de fapt nu au venit la muncă ci pentru a practica prostituția în favoarea celor 3 inculpați, lucru care s-a și întâmplat. Elocventă în acest sens este declarația care arată că: " la un moment dat "" "ne-a spus să ne odihnim", deoarece din seara aceleiași zile urmează "să trecem la ". Fiind nedumeriră, am întrebat despre ce este vorba, la care "" a spus că am fost aduse pentru a practica prostituția și că nu mai avem altă scăpare. Neavând altă scăpare, atât eu cât și, din seara următoare, am început să avem raporturi sexuale cu diferiți clienți" (citat din declarația de la fl. nr. 10 dosar urmărire penală dată de ). Și mai convingătoare, în sprijinul opiniei pe care o susținem, cu privire la, este aceeași declarație a aceleiași părți vătămate - - în care arată că "personal primeam partea mea care se ridica la suma de 250 - 300 euro . și noi fetele ( inclusiv ) eram luate cu taxiurile de, sau și care ne luau banii, nu ne dădeau nimic, spunând că-i strâng ei, din două motive: unul că ni-i va da la plecare . și altul că trebuie să ne plătim datoriile și serviciile făcute de aceștia" (citat din declarația lui ).
În continuare, aceiași parte vătămată a arătat că după arestarea lui "" și a celorlalți, "" ( ) a reușit să fugă înțară, moment din care " a fost mutată la un centru de protecție".
În sfârșit, în aceeași declarație, mai arată că pe traseu, "" vorbea la telefon cu frații, primind indicații și sarcini referitoare la cele două părți vătămate că " trimitea bani în țară, la fel ca și . la rudele sale din țară și că odată a mers cu care a depus 1000 euro" (citat din declarația de la fl. 12 dosar ).
Din cele de mai sus, pe cale de interpretare, rezultă în mod clar că a HG desfășurat aceleași activități în Spania cu privire la, la fel ca și față de (este vorba de supravegherea acestora, transportarea cu taxiurile la locațiile unor clienți, strângerea banilor și folosirea lor în interes personal).
Un alt argument care vine în sprijinul opiniei că inc. s HG-ar face vinovat de infracțiunea de trafic de persoane și cu privire la, rezultă din comisia rogatorie primită de la autoritățile spaniole și atașată la dosarul instanței - volum conținând 114 file - pag. nr. 8 al.5, 13 al ultim.
Se arată în acea comisie rogatorie că apare HG ca participant, coautor la toate faptele de traficare a tuturor părților vătămate (inclusiv ) alături de G, și ale persoane,că în momentul în care "a intervenit poliția și au fost arestați toți, un frate a lui a trimis bani și toate femeile au fost trimise în România . pentru ca să nu declare la poliție și să nu aibă mai multe probleme. În acest caz se referă în mod clar la figura numitului " (citat din comisia rogatorie întocmită de autoritățile spaniole, trimisă organelor de parchet anchetatoare, din România, fl.13 al. ultim).
De altfel, părțile vătămate, în declarațiile date la urmărirea penală, arată că inculpații acționau în comun, se sunau la telefoane, împărțeau banii și când au fost prinși de organele de poliție din Spania, au recunoscut acest lucru.
Așadar, cu privire la prima condiție, cea arătată de art. 143.pr.pen. tribunalul reține că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există " indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală, respectiv cea de trafic de persoane, prev. de dispozițiile art. 12 din Legea 67/2001.
Având în vedere faptul că toți inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea 39/2003, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros organizat pentru comiterea de infracțiuni, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, îi plasează pe inculpați la locul săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Un alt temei al arestării preventive reținut față de toți inculpații a fost cel prev. de art.148 lit.f proc.pen. respectiv, sancționarea faptelor presupus a fi comise, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, (trafic de persoane comise în grup organizat constând în recrutarea a 20 persoane de sex feminin prin înșelăciune), situație din care se poată trage concluzia existenței unui astfel de pericol.
Sub aspectul temeiniciei, instanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. constată că, așa cum se arăta mai sus, arestarea preventivă a intimaților-inculpați s-a dispus prin încheierea din data de 04.05.2008 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.a, c, e și Cod procedură penală, respectiv:
"a)inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
c)există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;.
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
f)inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză, există date și indicii temeinice, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel, împreună cu alte persoane constituite în grupul infracțional menționat continuă aceste activități și în prezent, deși la sfârșitul anului 2006, autoritățile judiciare din Spania au reușit să descopere o parte din infracțiunile și activitățile de acest gen comise în localitatea Palma de, dispunând reținerea și arestarea unor făptuitori care au făcut parte din rețeaua respectivă.
După luarea acestor măsuri de către autoritățile spaniole, inculpații au reușit să fugă și s-au întors în România la domiciliilor lor, dar au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale, așa cum rezultă din probele administrate în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate: ,
Din activitățile infracționale desfășurate de inculpați rezultă că aceștia au realizat importante venituri materiale, peste 1 milion de euro, precum și dobândirea unor bunuri de valoare și de lux, autoturisme, apartamente și altele, acestea fiind trecute pe rolul părinților sau rudelor apropiate. Este relevant în acest sens, declarațiile date de martorii și, care precizează la data la 20.06.2008 că inculpatul se HG ocupa în țară de identificarea și apoi recrutarea victimelor cu ajutorul lui și apoi transportarea lor în Spania, personal, sau prin intermediul lui și . De asemenea, aceiași martori, mai arată că toate cheltuielile de transport, procurare acte și altele erau suportate de către HG, care primea sume mari de bani din Spania, prin bănci sau sau se deplasa periodic la circa 2 luni, personal, în Palma de și se întorcea în țară cu genți diplomat pline de bani unde îi investea în vile, mașini de lux, plătea persoanele ce făceau parte din rețea, organiza aniversări și petreceri la care se cheltuiau sume imense de bani.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimații-inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, pentru părăsirea României și deplasarea într-o altă țară, pentru a îngreuna aflarea adevărului și verificarea faptelor care li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate autorizat rezultă că primii doi inculpați intenționau să părăsească România la data de 03.05.2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion către Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă).
După arestarea intimaților-inculpați, din dorința de scăpa de răspundere penală, prin mama inculpaților G și HG- și, respectiv prin soția intimatului-inculpat G și prin concubina intimatului-inculpat HG-, au încercat să determine părțile vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile, mai întâi prin oferirea unor sume de bani, apoi prin amenințarea acestora-fl.20, 201, 250-251, 297, 298, etc.
Așa cum rezultă din probele administrate, în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate audiate:, upă întoarcerea din Spania în România, inculpații au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, continuând activitățile infracționale de trafic de persoane.
Apoi, față de cei trei inculpați se efectuează cercetări cu privire la săvârșirea altor infracțiuni de natură informatică, respectiv art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 și art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.39/2003 și de asemenea, se continuă cercetările față de cei trei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 în legătură cu alte părți vătămate rămase neidentificate. Inculpații sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută și pedepsită de art.23 pct.l lit.a, b și c din Legea nr.656/2002.
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauza pendinte.
Prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Ori, în cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată intimații-inculpați sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea intimaților-inculpați în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.
Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen și de necesitatea unei prevenții generale, precum și de poziția intimaților-inculpați pe parcursul procesului penal.
Argumentele expuse de apărătorul ales al inculpaților care pledează, în opinia sa pentru constatarea nulității absolute a menținerii în continuarea arestării preventive a inculpaților, deoarece aceasta a depășit termenul procedural de 60 de zile, nemaifiind pusă în discuție această măsură de la data de 10.02.2008,urmează a fi respinsă deoarece la fila 13 a sentinței penale nr.67/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul. B, la alin. doi se precizează ""În baza art.350 cod procedură penală, menține starea de arest a inculpaților"iar prin încheierile de ședință de 31.03.2009, 28.04.2009, 26.05.2009 și 30.06.2009, Curtea de Apel a aplicat dispozițiile art.300 indice 2.pr.pe. rap. la art.160 indice b pr.pen. pronunțându-se periodic asupra stării de arest a acestor inculpați.
Apărările inculpaților legate de faptul că nu au avut la cunoștință de învinuirile ce li se aduc și că prin urmare nu au avut intenția de a se sustrage de la urmărirea penală, aflându-se la aeroport, nu poate fi reținută de vreme de chiar inculpatul G recunoaște că a fost arest și pus în libertate de autoritățile spaniole, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, și că a respectat cu strictețe obligațiile impuse de judecătorii spanioli, evitând să ia legătura cu vreuna dintre părțile vătămate din prezentul dosar, timp de un an și trei luni -înainte de procurarea biletului de avion în data de 16.04.2008-.
părților vătămate se prezumă că s-a efectuat de către acest inculpat, nu numai prin intermediul mamei sale ci și a concubinei lui HG, prin numita, așa cum rezultă din actele dosarului.
Partea vătămată nu poate fi subiect activ al infracțiunii de "mărturie mincinoasă", așa cum solicită inculpatul să se ia împotriva sa măsurile cuvenite, ea are calitatea de parte vătămată în acest dosar privind traficul de persoane, și își formulează plângerea și apărarea potrivit convingerii sale, revenind atât ei cât și organelor de anchete, instanței obligația de a stabili adevărul.
Lipsa antecedentelor penale fiecăruia dintre inculpați nu este o împrejurare suficientă pentru a formula convingerea instanței că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a invocat de către fiecare inculpat în parte, așa după cum existența antecedentelor penale, a unui cazier judiciar, mai mult sau mai puțin bogat în activități infracționale nu mai constituie un singular temei pentru a se justifica pericolul social al unei persoane și în consecință arestarea sa preventivă, exclusiv pe acest temei (după ultimele modificări ale normelor procedural penale intervenite în materie, prin legea 356/2006)
Susțin inculpații, în apărare, că nu poate fi vorba de un grup infracțional organizat, atâta timp cât ei sunt rude, frate și verișor, însă instanța are în vedere faptul că prin rechizitoriul cauzei s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpații HG, G și, pentru faptele prevăzute și pedepsite de art.12 al.1, 2 lit.a Legea nr.678/2001, art.7 al.1, 3 Legea nr.38/2003 și art.27 al.1 din Legea 365/2002 și art.7 al.1, 3 Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și continuarea cercetărilor; Disjungerea cauzei față de aceiași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art.23 al.1, lit.a, b, c din Legea nr.656/2002 și continuarea cercetărilor; Disjungerea cauzei față de învinuita din com. Livezi, sat, jud. B, zis "", din com., jud. B, din com., jud. B, din com. Livezi, jud. B, din B,-, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.12 al.1, 2 lit.a din Legea nr678/2001, art.7 al.1, 3 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. De unde rezultă presupusa contribuție a mai multor persoane la comiterea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar, sau a dosarelor aflate în lucru la alte organe de cercetare penală.
În privința termenului rezonabil, care se apreciază a fost demult depăși, inculpații fiind reținuți și arestați din 2005 până în prezent, potrivit susținerii apărătorului ales, instanța are în vedere că inculpații au fost arestați preventiv de către Tribunalul. la data de 04.05.2008 și că până în prezent acest termen nu a fost depăși raportat la aceleași criterii expuse de doctrina și practica CEDO, precum complexitatea cauzei, numărul inculpaților, părților vătămate, martorilor ce trebuie audiați, aria infracțională deosebit de vastă implicând elemente de extraneitate, - parte din colaboratorii inculpaților se presupune că au comis împreună cu aceștia activități infracționale de același gen și similare pe teritoriile din Spania și, necesitatea întocmirii de comisii rogatorii, atitudinea inculpaților, care nu recunosc comiterea infracțiunile - drept pentru care s-au întocmit acte de interceptare a convorbirilor telefonice, de supraveghere și prin sistemul audio-video, toate acestea converg către ideea că organele judiciare române au depus toate demersurile astfel că termenul rezonabil nu considerăm a fi fost încălcat în această cauză.
Pentru toate argumentele expuse mai sus, apreciem că temeiurile care au dus la luare, prelungire și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat în apărarea formulată, drept pentru care, menținerea stării de arest a inculpaților este necesară pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiție în cazul acestor infracțiuni deosebit de grave, care au dobândit valențe de fenomen infracțional generalizat la nivelul întregului glob.
Ori, sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesele inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate, deoarece, securitatea părților vătămate ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități europene devine actual.
Pe de altă parte potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariția a inculpaților sau pericolul de a fii tulburată ordinea publică.
În același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prin nr. R(80) 11 care la punctul 3 prevede că detenția provizorie nu poate fii ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului Justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că dacă existența nici unuia dintre pericolele anunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional în anumite cazuri în care se comite o infracțiune gravă. Cum în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile mai sus arătate prevăzute de legislația națională prin dispozițiile codului d e procedură penală și de dispozițiile CEDO și R-80 CM al Consiliului Europei având în vedere complexitatea și particularitățile cauzei este evident că limitele unei arestări preventive rezonabile nu au fost depășite în speță și în acest context nu poate dispune judecarea în libertate a inculpaților.
Inițial, prin încheierea din 29.07.2009 a Tribunalului Bacăus -a menținut starea de arest a inculpaților, însă încheierea a fost casată de către Curtea de APEL BACĂU prin decizia nr. 498/ 31.07.2009 cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, Tribunalul Bacăua menținut starea de arest a inculpaților prin încheierea din 4.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr -, care face obiectul cauzei de față.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații
Oral, în fața instanței de recurs inculpații, prin apărători aleși, au invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând se susține că starea de arest este nelegală întrucât în rechizitoriu este trecut ca dată a arestării inculpaților anul 2005, împrejurarea care nu a mai fost corectată până în prezent.
Sub un alt aspect, starea de arest a inculpaților a fost menținută prin încheierea din 13.01.2009 iar la termenul din 10.02.2009 cauza fost dezbătută în fond fără ca instanța să mai pună în discuția părților starea de arest care a fost astfel menținută prin nr. 67/ 17.02.2009 a Tribunalului Bacău. În aceste condiții decizia din apel, asupra fondului cauzei, prin care a fost desființată sentința primei instanțe mai puțin dispozițiile referitoare la menținerea stării de arest a menținut o stare de arest ilegală din data de 17.02.2009. S-a invocat de asemenea depășirea termenului rezonabil al stării de arest preventiv.
Referitor la netemeinicia stării de arest preventiv s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii s-au schimbat, atâta vreme cât inculpații au fost achitați față de faptele presupus a fi fost săvârșite față de două părți vătămate, solicitând astfel înlocuirea măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a mai arătat că nu sunt suficiente probe care să susțină vinovăția inculpaților, înscrisurile din limba spaniolă nu au fost traduse precum și faptul că prima instanță în motivarea încheierii s-a rezumat la a copia susținerile din rechizitoriu fără a motiva în fapt și în drept împrejurările care justifică menținerea în continuare a stării de arest.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp, instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Sub primul motiv de recurs, acela că starea de arest este nelegală întrucât în rechizitoriu este trecut ca dată a arestării inculpaților anul 2005, aceasta reprezintă doar o eroare materială și faptul neîndreptării acesteia până la aceste moment procesual nu justifică nelegalitatea stării de arest, atâta vreme cât starea de arest a fost luată prin încheierea din data de 4.05.2008 a Tribunalului Bacău, când s-au întocmit și mandatele de arestare preventivă nr.30,31,32, din 4.05.2008 neexistând nici o îndoială sub aspectul datei de la care a început să curgă privarea de libertate a inculpaților.
C de-al doilea motiv de recurs cel privind împrejurarea că instanța de fond statuând prin nr. 67/ 17.02.2009 asupra stării de arest a inculpaților în sensul menținerii acesteia fără aop une în discuția părților este nefondat din două considerente. Mai întâi Curtea, investită în cauza de față cu recursul declarat împotriva încheierii din 4.08.2009 a Tribunalului Bacău nu poate analiza retroactiv măsura dispusă de prima instanță pe fondul cauzei si care a făcut obiectul verificării în apel, la rândul ei instanța de apel menținând această măsură. Deși aveau posibilitatea atacării cu recurs separat, în temeiul art.141 Cpp doar a dispozițiilor privind starea de arest cuprinse în sentință, în măsura în care le considerau nelegale, inculpații nu au procedat în acest mod.
Pe de altă parte potrivitART. 350Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra luării, menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ori țara, motivând soluția pronunțată. În condițiile în care instanța statuând asupra fondului acuzației penale ajunge, pe bază de probe și nu doar de indicii temeinice, la concluzia vinovăției inculpatului analiza materialului probator acoperind ca și garanție de legalitate și temeinicie și referirea asupra stării de arest.
motiv de recurs, cum că decizia din apel, asupra fondului cauzei, prin care a fost desființată sentința primei instanțe mai puțin dispozițiile referitoare la menținerea stării de arest a menținut o stare de arest nelegală de la data pronunțării primei instanțe, este de asemenea nefondat. Potrivit art. 382 alin 3 Cpp când prima instanță a dispus arestarea inculpatului, instanța de apel poate menține măsura arestării în caz de desființare a hotărârii. Instanța de apel desființând hotărârea primei instanțe pentru alte motive decât cele ce priveau fondul cauzei menținut dispoziția primei instanțe cu privire la starea de arest, neputând să desființeze retroactiv atâta vreme cât fusese ulterior verificată și menținută la rândul ei de instanța de apel.
Sub aspectul depășirii termenului rezonabil, Curtea reține că acesta nu a fost depășit.
Conform jurisprudenței CEDO detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală -și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile - indiferent că ea se va computa sau nu din pedeapsă (cazul Wemhoff c/ Germania, hotărârea din 27 iunie 1968 ). Intervalul de timp prev de art 5 pct 3 din Convenție cere o diligență sporită și se deosebește de intervalul prev de art 6 din Convenție (cauza Stogmuller c/ Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969 )
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării cauzei în stare de libertate (cazul Labila c/ Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000). În analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că liberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică. În afară de acestea, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată; continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate ( cazul Letellier contra Franței).
Inculpații de află arestați de aproximativ un an și trei luni. În aprecierea caracterului rezonabil al duratei privării de liberate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a identificat o serie de criterii cum ar fi complexitatea cauzei, numărul persoanelor implicate, comportamentul acuzatului și cel al autorităților judiciare. În cauza de față, având ca obiect traficul de persoane, față de complexitatea care o presupune și de faptul că deși s-a reîntors în primul ciclu procesual la prima instanță, au fost menținute majoritatea actelor procedurale, o detenție de un an de zile se încadrează în limitele rezonabile cerute atât de legislația națională cât și de cea europeană.
Sub aspectul temeiniciei, așa cum bine a reținut prima instanță, menținerea inculpaților în stare de arest este justificată, în temeiul art 148 lit f Cpp, în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
După cum în mod temeinic a reținut și prima instanță menținerea inculpaților în stare de arest preventiv se justifică atât față de pericolul ca aceștia să fugă, cât și față de încercările de a determina schimbarea declarațiilor de părțile vătămate.
Susținerile inculpaților cum că temeiurile care au stat la baza luării măsurii s-au schimbat, atâta vreme cât inculpații au fost achitați față de faptele presupus fi fost săvârșite față de două părți vătămate, nu sunt fondate, inculpații fiind în continuare acuzați de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art 12 alin 1, 2 din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287 / 2005 - inculpatul privind pe partea vătămată iar inculpatul pentru partea vătămată și atâta vreme cât temeiurile sus-amintite nu au dispărut în totalitate. Menținerea stării de arest este justificată și prin prisma art 5 paragraful 1 lit a CEDO, inculpații fiind condamnați chiar nedefinitiv de o instanță de judecată independentă și imparțială.
Referirile la insuficiența probelor în sprijinul acuzării urmează a fi lămurite pe parcursul desfășurării în fond a cauzei și nu pot face obiectul recursului de față.
Nici argumentele referitoare la nemotivarea încheierii recurate nu subzistă. Prima instanță a răspuns motivat, cu trimitere la probatoriul de la dosar tuturor susținerilor inculpaților referitoare la lipsa antecedentelor penale, a faptului că nu au avut intenția să se sustragă de la urmărirea penală, că nu pot constitui un grup infracțional organizat precum și la depășirea termenului rezonabil al detenției preventive.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385/9 al 3 Cpp Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art 385/15 pct 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați HG, G și, împotriva încheierii din data de 4.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpații au fost arestați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.08.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
Red.înch.fond -
Red.dec. recurs -
Tehnored. - 2 ex.
7.08.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana, Ioana Vorniceasa
