Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 503/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- - Biroul Teritorial Covasna
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea )asista de apărător desemnat din oficiu, avocat C - și recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se permite apărătorilor inculpaților să i-a legătura cu inculpații arestați, ocazie cu care aceștia depun la dosar memorii din partea acestora pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului Covasna și pe cale de consecință să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă prevăzută de art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere acele schimbării produse de la data arestării preventive, în sensul schimbări motivelor care au justificat arestarea preventivă din data de 13 februarie 2009 în ceea ce privește pe inculpatul și până în prezent s-au produs anumite schimbării în sens pozitiv. Respectiv că inculpatul a contribuit esențial la finalizarea cercetărilor penale prin declarația de recunoaștere sinceră a faptei săvârșită, apreciind că în această fază nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive considerând că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă,cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv de nu părăsi localitatea își va atinge scopul.
Solicită a fi analizată această cerere și sub aspectul prevederilor art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv măsura arestării preventive se poate lua dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și există probe concrete că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În opinia instanței de fond, se apreciază că ar exista acel pericol pentru ordinea publică în cauzul lăsării în libertate a inculpatului, însă, în opinia sa, nu există nici o probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și pentru securitatea operațiunilor bancare. În prezenta cauză este vorba despre o infracțiune informatică, iar pericolul concret pentru ordinea publică ar reprezenta în cazul în care ar fi fost arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra vieții sau contra integrități corporale, ori asemenea infracțiuni nu sunt reținute în sarcina inculpatului, astfel că nu vede nici un impediment în lăsarea în libertate a inculpatului. De asemenea, arată că nu mai poate să influențeze depozițiile martorilor care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. Distrugerea mijloacelor de probă, în opinia instanței de fond, reprezintă un alt motiv pentru care lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol, apreciind că toate probele posibile pe linia informatici au fost administrate și conservate în cadrul urmării penale, astfel consideră că nu are nici o posibilitate să distrugă vreo probă care să-l dezincrimineze. Arată că inculpatul a recunoscut și a regretat sincer faptele săvârșite.
În prezenta cauză există 5 inculpați, dintre care un inculpat nu a fost aresta deloc, iar celălalt a fost lăsat în libertate prin încheierea recurată, respectiv inculpatul care în opinia instanței de fond a avut o contribuție mică la constituirea grupului și la săvârșirea infracțiuni.
În opinia sa, chiar dacă nu a beneficiat de o sumă enormă în urma săvârșirii infracțiuni, inculpatul a acordat un sprijin substanțial prin deschiderea unui cont prin care inculpatul a putut să transfere acestă sumă de bani. Totuși, instanța de fond a apreciat că lăsarea acestuia în stare de libertate nu prezintă nici fel de pericol pentru ordinea publică și a fost pus în libertate.
Având în vedere că cercetarea penală s-a finalizat, apreciază că nici unul dintre cei trei inculpații arestați nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică,astfel,solicită admiterea recursului, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat C -, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2009 Tribunalului Covasna prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Precizează că temeiurile care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv au fost cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere atitudinea pe care a avut-o inculpatul de-a lungul procesului penal, o atitudine de colaborare cu organele de anchetă, care prin depozițiile sale a facilitat identificarea și tragerea la răspundere a inculpatul, faptul că acesta a arăta cu lux de amănunt modalitatea de săvârșire a infracțiuni, faptul că este o persoană deosebit de tânără care și a dat seama de greșeala pe care a făcut-o și a depus tot efortul pentru a-și îndrepta această greșeală, ca drept dovadă colaborarea activă cu organele de cercetare penală în cursul urmării penale.
Consideră că, nu există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică,de asemenea a se observa că acesta este aresta din data de 13 februarie 2009, că au trecut 5 luni de când se află în stare de arest preventiv, că rezonanța infracțiuni s-a estompat, că probatoriul a fost în totalitate administrat.
În acest moment procesual, apreciază că lăsarea în libertate acestui inculpat nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere dispozițiile art. 148 Cod procedură penală, această măsură arestării preventive este una facultativă, râmând la atitudinea instanței de judecată dacă i-a sau nu această măsură preventivă.
Consideră că, față de această împrejurare, respectiv că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter de excepție, în situația inculpatului, instanța de judecată nu ar avea motive temeinice să mențină în continuare această măsură a arestului preventiv.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și să se dispună punerea în libertate de îndată a inculpatului.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Arată că va argumenta care sunt susținerile în favoarea tezei că înlocuirea măsurii arestării preventive, acest lucru fiind solicitat în fața instanței de fond, cu obligarea de a nu părăsi țara sunt viabile.
Precizează că, cerința legii este să subziste temeiurile care au fost avute în vedere de către instanța de judecată la luarea măsurii arestării preventive sau să fi apărut temeiuri noi. Apreciază că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive. Astfel că supune analizei doar existența sau neexistența temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum și la menținerea acesteia. În prezenta cauză totul s- stabilit doar prin recunoașterea inculpaților.
Se reține în sarcina inculpatului că este complice la faptă, că prin sistemul online a transmis din contul societății SC SA în contul inculpatului, aceea sumă de bani.
Precizează că principiul fundamental al arestării inculpatului este că sau găsit un telefon cu care ține a legătura cu inculpatul și un alt telefon cu care ținea legătura cu inculpatul, apreciindu-se că sunt suficiente indicii ca să se i-a măsura arestării preventive.
Inculpatul este " cureaua " de legătură între inculpații și. Întrucât inculpatul era într-o situație delicată materială la rugat pe inculpatul să-i găsească o posibilitate să vireze niște bani. Inculpatul a recunoscut că a săvârșit o faptă penală, știe că a greșit, că este complice doar la fapta de a crea prejudiciul acelei persoane juridice prin transferul online și constituirea grupului.
Arată că încheierea Tribunalului Covasna se face vorbire despre pericolul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care trimite la sintagma pericolului concret pentru ordinea publică. Este fără dubiu că prin atitudinea pe care a demonstrat-o, prin contribuția fundamentală pe care a avut-o la aflarea adevărului, având în vedere și natura infracțiuni apreciază că inculpatul poate fi judecat în continuare in stare de libertate.
Apreciază că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt fapte cu un anumit grad de pericol social, dar nu trebuie să punem acesta gen de fapte cu faptele de violență care ar face dificilă o discuție de punere în libertate.
De asemenea, a făcut vorbire în fața instanței de fond,despre termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, statuat de art. 5 paragraful 3 CEDO, având în vedere că inculpații în decursul anchetei au contribuit esențial la aflarea adevărului, că sunt la primul contact cu legea penală, față de toate aceste elemente apreciază ca nefiind exagerat ca inculpații să fie judecați în stare de libertate, cu interdicția de a nu părăsi țara.
Apreciază că inculpatul, într-o gradație, are o participație mai redusă, acesta nu a fost "creierul" acțiuni penale și nu a știut suma reală care va fi transferată.
cu solicitarea de a se avea în vedere că inculpatul a aut o atitudine constantă pe perioada procesului penal, iar în ceea ce privește insecuritatea sistemului bancar, apreciază că nu poate fi valabil și pentru inculpatul acesta nu a accesat nici un sistem bancar. Astfel, argumentele primei instanțe cum că un sistem bancar ar fi pus în pericol dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, nu-l poate privi și pe inculpatul, acesta neavând nici o contribuție fiind doar complice la infracțiunea informatică, nefăcând altceva decât să găsească un cont, în care apoi să fie transferați bani.
Solicită admiterea recursului și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea din 20 iulie 2009 Tribunalul Covasnaa menținut măsura arestării preventive față de cei trei inculpații, potrivit dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală. Din expozeurile care s-au făcut de către apărătorii inculpaților, nu a identificat acele elemente pertinente care să conducă la o reformare a încheierii pe care inculpații au atacat-o, încheiere pe care o apreciază temeinică și legală, față de care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârea primei instanțe.
Precizează că este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, dar, în prezenta cauză, apreciază că se justifică luarea acestei măsurii. Apreciază că în cele 15 volume de urmărire penală, procurorii au reușit să strângă suficient material probator care a i-a ajutat să trimită în fața justiției inculpații și prin consecință acele elemente ce se constituie în bănuieli rezonabile că inculpații au săvârșit acele infracțiuni,în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală.
Vizavi de prevederile art. 148 Cod procedură penală, susține că și la acest moment procesual subzistă temeiul arestării preventive. Arată că maniera, modalitate concretă de săvârșirea faptei suspusă judecății, numărul de inculpații, misiunile concrete pe care fiecare dintre aceștia le-a avut, prejudiciul consistent ce s-a cauzat și celelalte elemente converg, constituie în date certe ce denotă că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Apreciază că prima instanță a aplicat și a menținut cea mai severă măsură preventivă, respingând, pe cale de consecință, cererile pe care inculpații le-au format în sensul înlocuiri acestei măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara, respectiv localitatea.
Arată că, se vorbește despre atitudinea inculpaților, este adevărat că inculpații au ajuta foarte mult să desțelenească toate elementele și să cristalizeze o stare de fapt care să fie expusă în rechizitoriu, dar de la a se vorbi despre acest aspect al atitudinii care se poate reflecta într-o eventuală individualizare a pedepsei, pentru că nădăjduiește într-o soluție de condamnare, de la acest aspect și până a transpune elementele speței prin prisma acestui aspect al menținerii arestări preventive,este totuși cale lungă.
Se vorbește de durata rezonabilă a arestării, apreciază că raportat la datele concrete al speței, din februarie și până în prezent, se circumscrie unei durate rezonabile ale măsurii arestării preventive,mai mult decât atât cercetarea judecătorească nici nu s-a declanșat.
Se face vorbire că trebuie arestați numai criminalii și tâlharii, apreciază că criminalitatea informatică, fraudele săvârșite prin conturile bancare sunt foarte grave și organele judiciare trebuie să aibă o reacție fermă.
Solicită menținerea încheierii Tribunalului Covasna, apreciind-o ca fiind o soluție justă de menținere măsurii arestării preventive, fiind legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursurilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și este conștient că trebuie să răspundă în fața legii pentru fapta săvârșită. Achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecare sa în stare de libertate, având în vedere că nu lucrează în domeniu informatic, de asemenea arată că a dat o declarație amănunțită și nu mai are cum să influențeze ancheta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
urtea
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2009, Tribunalul Covasna a menținut arestarea preventiva a inculpaților, și apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unor fapte prevăzute de lege penale de către inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată ca recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 2 din data de 13 februarie 2009, Tribunalul Covasnaa dispus arestarea preventivă a inculpaților recurenți:
- pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau comunicații prev. de art. 7 alin.1,3 din legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit.b pct. 18 din legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin.1, 3 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, deținere fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin.1, 3 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prev. la art. 42-45, prev. de art. 46 alin.2 din legea nr. 161/2003, ștergerea de date informatice, fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, prev. de art. 48 din legea nr. 161/2003, fapta de a cauza un prejudiciul patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 49 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (doua acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal;
- pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, prev. de art. 7 alin.1,3 din legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit.b pct. 18 din legea nr. 39/2003; complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 49 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal (2 acte materiale); înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal (7 acte materiale)
- pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, prev. de art. 7 alin.1, 3 din legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit.b pct. 18 din legea nr. 39/2003; complicitate la fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 49 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cpp, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost menținută succesiv de către instanțele de judecată.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cpp sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136. pr.pen. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139.pr.pen. și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143. pr.pen. astfel cum corect a analizat instanța de fond (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs), existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (de către mai multe persoane, în urma unei hotărâri prealabile, cu organizarea activității, folosirea de cunoștințe informatice și introducerea de date informatice în sistem în vederea producerii de prejudicii patrimoniale, folosirea de identități false, încălcarea măsurilor de securitate ale sistemului informatic), modul de operare și mijloacele folosite, numărul de persoane implicate, consecințele însemnate produse prin acțiunile ilicite (950.000 lei), precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor și starea de temere instalată în rândul comunității, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136. pr.pen. probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
Faptul că inculpații au avut o atitudine cooperantă sau că au recunoscut faptele urmează a fi valorificate cu ocazia soluționării cauzei pe fond, aceste circumstanțe personale nu reprezintă elemente ce pot conduce la concluzia ca inculpații nu prezintă un real pericol pentru ordinea publică, la alegerea măsurii preventive trebuind a fi avute în vedere și circumstanțele reale ale faptelor, care, în cazul de față, sunt de o anvergură deosebită. Totodată, faptul că alți inculpați din același dosar sunt cercetați în libertate nu constituie un temei pentru aplicarea art. 139. pr.pen. măsura preventivă fiind individualizată în funcție de contribuția specifică pe care fiecare inculpat a avut-o la comiterea infracțiunii, de situația fiecărui inculpat în parte și de caracteristicile acesteia, astfel că nu se justifică în niciun fel revocarea sau înlocuirea măsurii datorită acestui considerent invocat de inculpați.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligând pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin. 2. pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 20 iulie 2009 în dos. pen. nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți și să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul să plătească suma de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
aflată în concediu semnează grefier șef secție
.
Red. LP/18.08.2009
Dact.BD/24.08.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
