Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 508/ Dosar nr-

Ședința publică de la 29 Iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Popa

JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean

Grefier: - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public

- procuror general în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistați de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C -.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.

Avocat C -, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Brașov prin care s- dispus menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.

Precizează că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv au fost cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

În cauză Judecătoria Brașov, instanța de fond, a pronunțat o hotărâre de condamnare față de inculpat,deși inculpatul în declarațiile date a susținut că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, în acest sens având doi martori care să ateste acest lucru, martori care însă nu au fost audiații de către instanța de fond. Chiar și în condițiile aceste inculpatul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, considerând că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2009 Tribunalului Brașov prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Apreciază că principiu nevinovăției nu este absolut și pe măsura avansării cercetării judecătorești importanța sau efectele acestui principiu se estompează, atâta timp cât s-a dovedit contrar, prin probele administrate în faza urmării penale cât și în faza cercetării judecătoreștii, având în vedere că instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 și 6 luni închisoare și i-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a unei pedepse de 3 ani aplicată anterior, inculpatul executând o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

Apreciază că măsura arestării preventive se i-a în condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Potrivit art. 143 alin.1 Cod procedură penală, trebuie să există indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală sau probe pentru a se lua o măsură preventivă. În cazul de față, nu numai că există indicii, ci și probe care sunt de natură a demonstra că inculpatul săvârșit infracțiunea de furt calificat în formă continuată și consideră că nu s-au schimbat cu nimic temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și ulterior a menținerii acestei măsurii în faza judecății.

Ca atare, solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului ca nefondat.

În cazul în care se va respinge recursul formulat, solicită ca în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea recursului, cheltuieli avansate de stat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa și solicită judecarea sa în stare de libertate. De asemenea, solicită a se avea în vedere că are un copil de 1 an și 4 luni în întreținere.

urtea

Deliberând asupra recursului penal de față:

Constată că prin încheierea de ședință din data de 22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost menținută în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31/4.03.2009 emis de Judecătoria Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel, verificând la înregistrarea dosarului în apel starea de arest preventiv a inculpatului a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Astfel, s- reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în mod legal de către Judecătoria Brașov în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză, măsura fiind ulterior verificată periodic și menținută în mod succesiv de către prima instanță de judecată.

Prin sentința penală nr. 1081/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul - s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al -209 al 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal (3 acte materiale); această pedeapsă a fost ulterior cumulată cu cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1059/8.08.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, devenită executabilă urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86/4 alin 1 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, astfel încât s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare; în temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută prin aceeași sentință starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din circumstanțele reale ale comiteri faptelor (pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, prin efracție) forma continuată a infracțiunii, numărul actelor materiale și valoarea prejudiciului, numărul făptuitorilor precum și din circumstanțele personale ale inculpatului care a comis fapta în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre penală definitivă, înțelegând să persevereze pe calea infracționalității.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate.

În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care este judecat sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea sa în libertate ar aduce atingere ordinii publice sau că prin aceasta s-ar zădărnici aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât, instanța de fond, a pronunțat o hotărâre de condamnare față de inculpat, deși inculpatul în declarațiile date a susținut că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, în acest sens având doi martori care să ateste acest lucru, martori care însă nu au fost audiații de către instanța de fond. Chiar și în condițiile aceste inculpatul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, considerând că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 4.03.2009 a Judecătoriei Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (3 acte materiale) Cod penal constând în esență în aceea că în noaptea de 20/21.02.2009 împreună cu inculpatul a pătruns prin efracție în trei boxe din imobilul situat pe str. - din B, aparținând părților vătămate și din care au sustras mai multe bunuri.

Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Prin sentința penală nr. 1081/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul - s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al -209 al 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal (3 acte materiale); această pedeapsă a fost ulterior cumulată cu cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1059/8.08.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, devenită executabilă urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86/4 alin 1 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, astfel încât s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare; în temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută prin aceeași sentință starea de arest preventiv a inculpatului.

Analizând subzistența temeiului arestării preventive la momentul înregistrării cauzei în apel, în mod corect a apreciat instanța de apel că în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, chiar dacă inculpatul a negat implicarea sa în activitatea infracțională.

În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și instanța de apel din circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, numărul actelor materiale, natura și gravitatea acestora.

Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunii comise, numărul actelor materiale și prejudiciul cauzat, circumstanțele în care se reține că inculpatul ar fi comis faptele, circumstanțele personale ale inculpatului, perseverența acestuia pe calea infracțională, conturată atât prin forma continuată a infracțiunii comise cât și prin comiterea acestei infracțiuni în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1059/8.08.2008 a Judecătoriei Brașov, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă astfel încât se impunea menținerea de către instanța de apel a stării de arest preventiv a acestuia.

În raport de aceste considerente, văzând că inculpatul se găsește în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală și ținând seama de împrejurarea că durata arestării preventive a acestuia are un caracter rezonabil, iar cauza se află în prezent în faza de soluționare a apelului (deci există deja o hotărâre de condamnare, chiar dacă ea nu este definitivă) în mod corect a procedat instanța de apel menținând măsura arestării preventive a acestuia, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută.

În baza art.189, 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive

În numele Legii

DECIDE

Respinge recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 20.10.1990, deținut actualmente in Penitenciarul Codlea impotriva incheierii de sedinta din 22.07.2009 pronuntata de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr -, pe care o mentine.

În baza art 189 Cod procedura penala se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertatilor si se plăteste Baroului B suma de 100 lei reprezentand onorariu avocațial.

În baza art 192 alin 2 Cod procedură penală obliga inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Pt. - -

aflată în concediu

semnează

Grefier șef Secție

Red. NH/18.08.2009

Dact MB/18.08.2009

- 3 exemplare-

Jud fond - -

Președinte:Laura Popa
Judecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Brasov