Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3099/2/2009
752/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 509
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-inculpați, G și împotriva Încheierii de ședință din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, G și, personal, în stare de arest și asistați de avocat din oficiu în baza delegației nr. -/07.04.2009.
de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurenții-inculpați solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate împotriva Încheierii de ședință din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a penală în dosarul nr-, casarea încheierii de ședință și punerea în libertate a inculpaților.
Pentru inculpatul solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră și de recunoaștere a faptei, împrejurarea că a colaborat cu organele de poliție și de asemenea nu mai există temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest a inculpatului. - se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care are o mamă bolnavă. Solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul arată că a avut o atitudine constantă de recunoaștere a vinovăției iar la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică sau că inculpatul ar impieta în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Pentru inculpatul solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, nu există probe certe de vinovăție sau care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor inculpaților ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului București, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea stării de arest.
- se aibă în vedere declarațiile inculpaților, a părții-vătămate și a martorilor, de asemenea inculpatul inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei. Față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților care sunt recidiviști, în mod corect instanța de apel a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Recurentul-inculpat, arată că este nevinovat și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recurentul-inculpat G arată că este de acord cu apărătorul din oficiu și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat arată că a recunoscut săvârșirea faptei pe care a săvârșit-o singur.
CURTEA
Deliberând constată că prin încheierea din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, ȘI
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și susținând că pot fi judecați în stare de libertate, precum și faptul că nu mai subzistă temeiurile care au dus la arestarea preventivă.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, se constată că recursul nu este fondat.
In conformitate cu disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților sau că există temeiuri noi care justifică privarea lor de libertate,prin încheierea motivată,menține arestarea preventivă.
In speță, recurenții-inculpați au fost condamnați prin sentința penală nr.114/13.02.2009 de Judecătoria Sectorului 6 B, menținându-se starea de arest a acestora,Tribunalul constatând că este îndeplinită condiția prev.de art.143 Cod procedură penală privind existența în cauză a probelor și a indiciilor temeiniciei din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor.
Totodată Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile art.148 lit. Cod procedură penală și anume infracțiunea comisă este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere atât datele privind persoana inculpatului, cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit, respectiv pericolul social al acesteia,faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Modul și împrejurările în care au fost comise faptele de care au fost învinuiți inculpații,gradul de pericol social concret al acesteia imprimă faptei un ridicat grad de pericol și implicit o periculozitate deosebită a recurenților inculpați care,dacă ar fi puși în libertate, ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele ce preced și având în vedere că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților,recursul declarat de aceștia se privește ca nefondat și se va respinge ca atare,în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii de ședință din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
G
Red.-ac.IE/2 ex./8.05.2009
2
G
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
