Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 51/2008
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de HG- procuror general adjunct
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații și împotriva încheierii penale din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat din oficiu
- intimat Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat din oficiu
- intimat Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat din oficiu
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M - D și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Inculpații având pe rând cuvântul declară că sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din oficiu.
S-au audiat pe rând și declarațiile acestora fiind consemnate separat la dosar.
În susținerea orală a motivelor de recurs apărătoarea din oficiu a inculpatului recurent, avocat solicită punerea inculpatului în stare de libertate arătând că acesta este minor, că nu a săvârșit fapta care i se reține în sarcină, că a avut atitudine sinceră și a colaborând cu organele de cercetare penală.
În susținerea orală a motivelor de recurs apărătorul din oficiu a inculpatului recurent, avocat solicită punerea inculpatului în stare de libertate pentru a putea contribui la aflarea adevărului și pentru că nu prezintă pericol social.
Reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și solicită admiterea acestuia în sensul casării în parte a încheierii atacate cu consecința menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților și ținând seama: de perseverența în activitatea infracțională, dovedindu-se faptul că aceștia au comis 10 și respectiv 6 acte materiale de furt; că în cauză există o hotărâre de condamnare; că au avut un comportament total necorespunzător în timpul judecății în fața primei instanței la termenele de judecată din data de 1.11.1007 și 20.09.2007 chiar fiind în stare de arest preventiv, și că lăsarea lor în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul din oficiu a inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate cu privire la acest inculpat ca legală și temeinică, având în vedere: cuantumul mic al pedeapsa care i-a fost aplicată de 1 an și 6 luni închisoare, că până în prezent inculpatul a executat 11 luni; că starea de libertate este regula, arestul fiind o excepție, astfel că se impune lăsarea în libertate.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în stare de libertate.
Susține că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, a se avea în vedere faptul că acesta este minor, că a colaborat cu organele de cercetate penală și a avut o atitudine sinceră și că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că se impune punerea acestuia în stare de libertate, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului pentru respectarea dreptului la apărare și raportat la principiul unui proces echitabil, susținând că dacă acesta ar fi liber ar fi mai ușor să-și facă apărarea și să propună martorii în vederea audierii.
Reprezentantul parchetului cu privire la recursurile declarate de inculpații și le apreciază ca fiind nefondate, solicitând respingerea lor și menținerea stării de arest a inculpaților ca legală și temeinică având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, faptul că există deja o hotărâre de condamnare, că inculpatul recurent este recidivist și având în vedere atitudinea nesinceră a inculpaților chiar și astăzi în fața instanței de recurs, că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că se impune menținerea stării de arest.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Inculpatul intimat având ultimul cuvânt solicită lăsarea sa în stare de libertate.
Inculpatul intimat având ultimul cuvânt solicită punerea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin Încheierea penală din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații și iar în baza art. 160/b și art. 300/2 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, și .
Prin aceeași încheiere penală s-a dispus în baza art. 139.C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, cu punerea în libertate a acestor inculpați de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Hunedoara sub nr. 7/15.07.2007 și, respectiv, nr. 8/ 15.02.2007, dacă nu sunt arestați în altă cauză și s-au pus vedere celor doi inculpați disp. art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 1/1 lit. a) - d) Cod procedură penală.
În motivarea încheierii, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în ce-i privește pe inculpații, și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat și, mai mult decât atât, în ce-i privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost confirmate prin pronunțarea unor soluții de condamnare în primă instanță și că în cauză există necesitatea de a păstra inculpații la dispoziția instanței raportat la complexitatea cauzei.
Pentru aceleași considerente s-a dispus respingerea cererii inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În ce-i privește pe inculpații și, Tribunalul a constatat că baza factuală avută în vedere la luarea măsurii preventive s-a schimbat prin faptul că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și s-a depășit durata rezonabilă a detenției provizorii raportat la data arestării preventive a celor doi inculpați; nu se mai impune menținerea măsurii preventive, aceasta echivalând cu o executare anticipată a pedepsei, împrejurare inacceptabilă în lumina interpretării art. 5 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații și .
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa solicitat casarea încheierii penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
În motivarea recursului Parchetul a arătat că în mod greșit Tribunalul a dispus revocarea arestării preventive cu privire la cei doi inculpați atâta timp cât motivele de fapt și de drept pentru care s-a luat această măsură, subzistă.
Astfel, în speță, subzistă temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. d) și f) referitor C.P.P. la săvârșirea în timpul urmăririi penale a unor noi fapte penale, probate și pentru care inculpații au și fost condamnați în primă instanță iar în timpul procesului, la termenul din 01.11.2007, inculpatul împreună cu ceilalți inculpați, printre care și inculpații și au dat dovadă de un comportament violent, perturbând activitatea instanței prin inițierea unui scandal pe holurile instanței. Se concluzionează că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la violența de care a dat dovadă în timpul procesului și că nu s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive a celor doi inculpați cum greșit a reținut instanța de apel.
Recurenții inculpații și, personal și prin apărătorii desemnați din oficiu au solicitat admiterea recursurilor pe care le-au declarat, și în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) rap. la art. 385/6 al. 3.C.P.P. casarea încheierii atacate și punerea lor de îndată în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursurilor se arată că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpații nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, beneficiază de prezumția de nevinovăție, ei considerând că de fapt sunt nevinovați și dorind să dovedească aceasta, scop în care inculpatul dorind să-și angajeze un apărător. Inculpații recurenți consideră abuzivă măsura arestului preventiv și doresc să fie judecați în stare de libertate, stare firească.
Analizând legalitate și temeinicia încheierii penale atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați și de către Parchet, precum și din oficiu conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 141 din același cod Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul parchetului:
Prin sentința penală nr. 330/2007,pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a hotărât printre altele, condamnarea inculpaților minori și la pedeapsă de câte 1 an și 6 luni închisoare, fiind dovedită vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1), 209 alin. 1) lit. a), g), și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2) și art. 99 și urm. Cod penal.
Sentința instanței de fond a fost apelată atât de parchet, cât și de cei doi numiți inculpați.
În conformitate cu dispozițiile art. 300/2 Cod proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitate și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b din același cod.
Totodată, art. 160/b Cod proc. pen. stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifica privarea de liobertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod proc. pen. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Curtea de apel apreciază că în mod corect instanța de apel a înlocuit măsura arestării preventive în cei privește pe inculpații și cu măsura obligării de a nu părăsii țara.
Criticile parchetului, în sensul că încheierea prin care instanța de apel a dispus aceasta este nelegală întrucât nu s-a depășit durata rezonabilă a detenției provizorii, sunt nefondate.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual inculpații nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materie.
Este adevărat că arestarea preventivă a inculpaților minori și s-a întemeiat pe cazul prevăzut de art. 148 lit.d ) și f) Cod pr. penală, însă se apreciază că dacă la momentul luării măsurii arestării preventive gravitatea acuzelor ce planează asupra inculpaților minori și prin reacția publicului față de săvârșirea lor s-a produs o anumită "tulburare socială" de natură a justifica o detenție provizoriepe o anumită perioadă de timp, în prezent, din actele dosarului, nu se mai poate considera că eliberarea inculpaților ar constitui în mod real o tulburare a opiniei publice în accepțiunea reglementării din acest text de lege. Cu alte cuvinte, detenția provizorie nu este legitimă decât dacă opinia publică rămâne realmente amenințată, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Curtea are a preciza că în cauză nu se poate omite împrejurarea că împotriva celor doi inculpați minori s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus condamnarea acestora la o pedeapsă privată de libertate, însă continuarea detenției inculpaților, chiar în contextul în care parchetul a formulat apel sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestora, solicitând majorarea lor, nu mai corespunde exigențelor art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția (europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) prin raportarea la actele dosarului din care rezultă că inculpații sunt arestați de aproximativ 11 luni iar pedeapsa aplicată de judecătorul de fond este de 1 an și 6 luni închisoare ( 18 luni închisoare).
Curtea nu poate împărtășii susținerea parchetului că în cauză de la ultima menținere a detenției provizorii a celor doi inculpați nu au intervenit elemente de noutate care să impună înlocuirea arestării preventive cu interdicția de a părăsii țara. Elementul de noutate este tocmai prelungirea procedurii în fața instanței de apel cu consecința prelungirii stării de arest preventiv cu durată de 34 de zile.
Curtea de Apel subliniază că acuzele ce planează asupra inculpaților că au comis o infracțiune de furt calificat pot justifica deținerea lor in detenție provizorie pentru a-i împiedeca să comită noi infracțiuni, la care au a fi adăugate, în circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitate celor doi inculpați, însă simpla temere de recidivă nu este suficientă pentru refuzul punerii lor în libertate.
Susținerile parchetului referitoare la atitudinea pe care au avut-o cei doi inculpați minori și în fața instanței de fond prin alăturarea lor unei manifestări violente generată de un coinculpat, nu mai au nicio relevanță în contextul în care Curtea constată că judecătorii instanței de control judiciar au apreciat corect că durata arestării preventive a celor doi inculpați minori a depășit un termen rezonabil raportat la exigențele art.5 din Convenție.
Față de aceste considerente, în baza dis. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod proc. pen. se va respinge recursul declarat de parchet, ca nefondat.
În ce privește recursurile inculpaților și:
Contrar celor susținute de recurenții inculpați, prin apărătorii lor și personal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143, art. 146 și art. 148 Cod procedură penală, precum și exigențele art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenție, Tribunalul apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest preventiv a recurenților.
În speță, recurenții inculpați ( minor la data comiterii faptelor) și au fost arestați preventiv la data de 15 iulie 2007, iar prin sentința penală nr. 330 din 29.11.2007 au fost condamnați de Judecătoria Hunedoara la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat și, respectiv, infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. c) și alin. 2/1 lit. a Cod penal și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g) și i), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, menținându-se starea de arest preventiv.
Raportat la multitudinea faptelor pentru care au fost condamnați în primă instanță și soluția de condamnare pronunțată de către instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților este justificată și în mod corect tribunalul a menținut-
În speță, subzistă temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților iar susținerile acestora referitor la nevinovăția lor nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest preventiv, pe parcursul judecății urmând ca inculpații să-și probeze această stare de fapt dacă ea există.
În concluzie, având în vedere și disp. art. 5 CEDO, menținerea stării de arest a inculpaților și nu este abuzivă, este justificată iar recursul inculpaților urmează a fi respins.
Pentru aceleași considerente, se va respinge și cererea numiților inculpați de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr.p. se va respinge ca nefondat recursul inculpaților și . În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.p. inculpații și vor fi obligați la plata sumei de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru numiții recurenți inculpați se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații și împotriva încheierii penale din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./11.06.2008
Jud. fond,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALĂ Nr. 51/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații și împotriva încheierii penale din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
SS - - SS - - SS - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
