Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 51/R/2010
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 14 ianuarie 2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev.și ped.de art.183 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă. Astfel, în cauză s-a început declanșarea cercetării judecătorești, la termenul din data de 12 ianuarie 2010 s-a ascultat inculpatul și s-au audiat martorii. Din probele administrate în cauză se poate concluziona că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră și de colaborare de care a dat dovadă inculpatul și faptul că de la data incidentului până la formularea propunerii de arestare, inculpatul a colaborat cu organele de anchetă iar de la data respingerii propunerii și până la arestarea preventivă a inculpatului, acesta s-a aflat în stare de libertate. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de prima instanță. În cauză este incident temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. iar faptul că s-a declanșat cercetarea judecătorească, acest aspect nu a adus elemente noi de schimbarea temeiurilor. Raportat la rezultatul infracțiunii, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și nu există motive de constatare că s-au schimbat temeiurile arestării. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin încheierea penală din 14 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la data de 03 iunie 1963, în localitatea, județul M, domiciliat în, nr.291, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) trimis în judecată pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
S-au respins cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpat prin apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 05 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.487/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul (CNP -, fiul lui și, născut la data de 03 iunie 1963, în localitatea, județul M, domiciliat în, nr.291, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 27 septembrie 2009 îmbrâncit puternic pe victima, context în care aceasta din urmă s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit cu capul de asfalt, suferind un traumatism cranio-cerebral urmare căruia a decedat ulterior la data de 06.2009.
Prin încheierea penală nr.525 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de parchet și s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile. Prin încheierea penală nr.135/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale nr.525 din data de 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș pe care a casat-o în întregime și rejudecând, a fost admisă propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 21 octombrie 2009 până la 18 noiembrie 2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.17/2009 din 21 octombrie 2009.
La data de 05 noiembrie 2009 fost sesizat Tribunalul Maramureș, cauza fiind înregistrată sub dosarul nr-.
La primirea dosarului, potrivit art.3001Cod procedură penală, instanța a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, prin încheierea penală din 09 noiembrie 2009, fiind menținută arestarea preventivă a acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs ce a fost respins prin decizia penală nr.722/R din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-.
De asemenea, prin încheierea penală din 08 decembrie 2009 fost menținută arestarea preventivă.
Referitor la măsura arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare.
Potrivit dispozițiilor legale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar în raport de probațiunea administrată până în această fază procesuală, rezultă că nu există date din care să reiasă că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpat continuă să fie aplicabile dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei în actul de sesizare. În acest sens se are în vedere natura presupusei infracțiuni, respectiv infracțiune comisă cu violență, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, atingerea adusă uneia din valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de aproape trei luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
În plus, începerea cercetării judecătorești în cauză li administrarea unor probe testimoniale, nu au putut duce la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării au încetat, ori au suferit modificări.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive,cu punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că a fost declanșată cercetarea judecătorească iar la termenul din 12.01.2010 a fost ascultat inculpatul și audiați martorii.
Din probele administrate în cauză se poate trage concluzia că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și a solicitat să se țină seama de atitudinea sa sinceră, de colaborarea de care a dat dovadă, de faptul că de la data incidentului și până la formularea propunerii de aretare acesta a colaborat cu organele judiciare și că de la data respingerii propunerii de arestare și până la arestarea sa acesta s-a aflat în stare de libertate, fără să prezinte pericol public pentru societate.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.525/0.10.2009 a Tribunalului Maramureșa fost respinsă propunerea de arestare preventivă și s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara cu privire la inculpat pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea penală nr.135 din 2009 Curții de Apel Clujs -a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale nr.525/9.10.2009 a Tribunalului Maramureș care a fost casată în întregime și rejudecând cauza a fost admisă propunerea de arestare preventivă, sens în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani care prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a faptei presupuse a fi comise de inculpat, de atingerea unei valori importante apărate de legea penală, respectiv viața persoanei precum și de impactul social negativ cu privire la acest gen de infracțiune.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea
Având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 14.01.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș urmează să fie respins ca nefondat.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a recunoscut comiterea infracțiunii că a colaborat cu organele judiciare și că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
De toate aceste împrejurări urmează să țină seama instanța de fond la pronunțarea hotărârii.
Potrivit art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deinculpatuldetinut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu (avocat ) ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./29.01.2010
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Vasile Goja
