Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂN I

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 510/R/2008

Ședința publică din 2 septembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Livia Mango Judecător

JUDECĂTORI: Livia Mango, Vasile Goja Monica Rodina

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin

PROCUROR -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata (), deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 august 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebată fiind de instanță, inculpata arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv din data de 21 august 2008 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatei. Când s-a înregistrat rechizitoriul la Tribunalul Cluj, inculpata nu se afla în țară, acest aspect fiind cunoscut. Inculpata avea reședința înainte de începerea urmăririi penale în Spania, fiind o reședință legal obținută, datorită perioadei de timp petrecută în Spania și contractelor de muncă avute. A invocat la Tribunalul Cluj că nu se poate reține că s-a sustras de la cercetare penală. Instanța trebuia să constate că exista obligația citării părții nu de la locul de domiciliu, ci de la reședință. Acest aspect a fost înlăturat de instanța de fond fără să se aducă argumente contra celor invocate azi. În ce privește încadrarea faptelor, arată că una din părțile vătămate este minoră, însă aceasta nu are nicio legătură cu inculpata. Niciodată aceasta nu s-a întâlnit cu inculpata, nu a discutat cu inculpata și aceasta nu a încercat să o influențeze să părăsească teritoriul țării. Inculpata a fost tratată ca și ceilalți inculpați recidiviști. Din probele administrate, această problemă a fost clarificată, în sensul că s-a dovedit că partea vătămată minoră nu are nicio legătură cu inculpata. Au fost audiate părțile vătămate care s-au prezentat la instanță, iar din declarațiile acestora a rezultat că și inculpata s-a aflat sub o presiune fizică și psihică exercitată de coinculpatul, care este autorul moral al faptei comise. Inculpata a fost bătută de acest inculpat și obligată să părăsească apartamentul închiriat pe numele ei pentru a scăpa de agresivitatea coinculpatului. Acesta este judecat în lipsă, deoarece se sustrage și a amenințat întreaga familie a inculpatei, situație care ar fi putut justifica și activitatea desfășurată de inculpata pe care o asistă, în sensul că aceasta a săvârșit fapta pentru a nu exista consecințe asupra familiei sale.

Apreciază că în momentul de față nu mai subzistă acel pericol social concret pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. f pr.pen. astfel că solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și rejudecând să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. și ped. de art. 145 și art. 1451.pr.pen.

Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Cluj din data de 21 august 2008. Prin încheierea penală atacată s-a reținut că subzistă în continuare temeiurile prev. de art. 148 lit. a, b și f pr.pen. inculpata fiind plecată din țară în timpul cercetării judecătorești, deși cunoștea că este cercetată, dovadă fiind și faptul că a avut apărător ales încă de la început, încercând totodată să influențeze martori. Gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite este deosebit de ridicat. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate rezultă din gravitatea infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă în care s-au comis, prin violență, amenințare și numărul victimelor. A obligat la practicarea prostituției mai multe persoane printre care și o minoră. A încercat racolarea de noi victime folosind inclusiv acte de violență. În libertate se va sustrage judecății, va continua activitatea infracțională desfășurată, având în vedere și faptul că în Spania nu avea nici un mijloc de subzistență. Nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului preventiv, deoarece numai în martie 2008 s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă. Atitudinea inculpatei până în prezent a fost una nesinceră, aceasta nu a colaborat pentru aflarea adevărului, apreciind că nu s-a schimbat nimic care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă. Se impune respingerea recursului declarat de inculpata ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apărătorul ales al inculpatei, având cuvântul în replică, arată că s-a susținut că inculpata a avut apărător ales și de aici rezultă că știa de proces. Nu există, însă, la dosar nici un proces-verbal din care să rezulte că apărătorului ales i s-a adus la cunoștință învinuirea adusă inculpatei sau că apărătorul ales a fost înștiințat de începerea urmăririi penale și de faptele pentru care s-a început urmărirea penală. Martorii audiați de instanța de fond nu au confirmat faptul că inculpata ar fi exercitat influențe asupra lor. Relatările martorilor îl vizează pe inculpatul, deci trebuie să se facă o distincție între cei doi inculpați. Singurul temei analizat de prima instanță este cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. și numai acesta poate fi analizat, nu și sustragerea, având în vedere că măsura arestului preventiv s-a luat deja de peste 7 luni.

Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a se sustrage de la urmărire penală. Solicită să fie cercetată în stare de libertate. Susține că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția ei.

CURTEA

Prin încheierea penală fără număr din 21 august 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.160 al.1 și 3 rap. la art.3002Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata (fostă ), fiica lui și, la data de 19.07.1975, în prezent aflată în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriile Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 26.09.2007 și 19.12.2007, au fost trimiși în judecată inculpații - arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b și cu aplicarea art. 33 lit. a pen.; (fostă ) - arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și ATILA pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/200l, cu aplic.art.37 lit.b pen și trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,2, și 3, rap.la art.12 alin.2, lit.a, din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.37 lit.b pen. și cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal.

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 10.03.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj având ca obiect sesizarea cu propunere de arestare în lipsă a inculpaților și, a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă a inculpatei, începând cu data de 08.03.2008, dată la care a fost predată autorităților române de către autoritățile franceze, unde a fost arestată provizoriu, la data de 19.02.2008, mandat emis în urma încheierii Penale nr.52/C/18.04.2007 a Tribunalului Cluj..

Ulterior măsura arestării preventive a inculpatei a fost verificată și menținută prin încheierile ședințelor publice din datele de 27.03.2008, 08.05.2008 și 12.06.2008.

Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, se constată că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpata a comis fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părților vătămate, acestea fiind audiate de către instanță, în faza cercetării judecătorești, până la aceste termen de judecată, ale coinculpatului, și acesta audiat în fața instanței de judecată, ale martorilor, R, etc. și cele ale martorilor, și, și aceștia ascultați în faza de cercetare judecătorească.

Deși apărarea a invocat că, aceste probe nu aduc elemente certe de vinovăție ale inculpatei, atâta timp cât din declarațiile date de unele părți vătămate și martori la termenele de judecată anterioare, rezultă că practic și inculpata era la rândul său victimă a inculpatului, fiind bătută de către acesta, astfel încât a comis eventual aceste fapte, prin constrângere fizică, sau morală, așa cum relevă martorul, susținând că inculpatul i-a amenințat părinții și sora, care are un handicap, apreciem că acest aspect nu este pe deplin conturat și verificat. Astfel, repetăm, fără a face o analiză de detaliu a probelor administrate în cauză, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța reține că din aceleași probe rezultă că inculpata era destul de activă și implicată în activitatea desfășurată în principal de inculpatul, dând sfaturi părților vătămate despre modul în care trebuiau să-și desfășoare activitatea pentru a realiza venituri substanțiale, venituri de care le lipsea pe părțile vătămate, sau de care profita în tot cazul, alături de inculpatul, așa cum reiese și din declarațiile părților vătămate și ale martorilor.

În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod procedură penală, în prezenta cauză există cele impuse de literele a, b și Din declarațiile martorilor, și reiese că inculpata cunoștea faptul că este cercetată în prezenta cauză, însă nu a venit în țară pentru a se sustrage de la urmărirea penală. Nu are relevanță aspectul că inculpata nu mai locuia la adresa din C-N-,.29, și că aceasta și-a stabilit reședința în Spania, localitatea, deoarece atâta timp cât inculpata ști a că este cercetată, dacă ar fi fost de bună credință ar fi putut comunica organelor de urmărire penală noua sa adresă de reședință, de unde urma să fie legal citată, ori atitudinea sa (sub aspect intențional) subiectivă este în măsură să contureze temeiul de arestare prev. de art.148 lit.a Cod Procedură Penală.

Și în privința temeiului de arestare prev. de art. 148 litb Cod procedură penală, instanța a reținut că din declarațiile martorilor mai sus amintiți, rezultă că inculpata a executat manopere de influențare a acestor martori, prin amenințări cu moartea și prin oferire de foloase materiale.

Deși la dosarul cauzei nu există date concrete din care să rezulte că inculpata a influențat depoziția martorului dată În fața instanței la termenul de judecată din data de 12.06.2008, revenirea acestui martor este surprinzătoare, și credem că în strânsă legătură cu faptul că și martorul se află încarcerat în Penitenciarul Gherla, în condițiile în care la momentul audierii sale de către organele de urmărire penală, ancheta penală se mărginea doar la cercetarea impusă de plângerea părții vătămate, celelalte acte materiale nefiind cunoscute organelor de anchetă, martorul fiind cel care a furnizat primul date despre acestea, chiar înaintea părtilor vătămate respective.

În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative prev. de art. 148 lit.f Cod Procedură penală, instanța constată că prima condiție este în mod evident îndeplinită în speța de față, câtă vreme faptele pentru care este cercetată inculpata sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și respectiv de la 7 la 18 ani.

Este prematur să discutăm despre existența sau inexistența faptei sancționată de art.13 din 678/200 1, atâta timp cât nu au fost epuizate toate probele în acuzare, iar la dosar există indiciile impuse de declarația martorei.

Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpata a desfășurat mult timp activitatea de traficare a părților vătămate, a încercat racolarea de noi victime, sunt elocvente condițiile în care inculpații racolau părțile vătămate și le obligau să se prostitueze, folosind acțiuni de intimidare a acestora, inclusiv de natură violentă, declarația părții vătămate fiind elocventă sub acest aspect Toate aceste aspecte de natură să evidențieze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpata este trimisă în judecată, nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității din care provin victimele, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

Strict juridic, temeiurile ca au stat la baza luării acestei măsuri, a arestării, subzistă în continuare, ba chiar s-au agravat prin accentuarea urmărilor pe care faptele pentru care este cercetată inculpata mai persistă încă și acum asupra psihicului părților vătămate, acestea necesitând încă consiliere psihologică, deoarece cu ocazia audierii unor părții vătămate instanța a perceput încă o anumită labilitate legată de procesul retrăirii unor evenimente la care au participat, aspect ce face ca pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatei în stare de libertate să nu se fi diminuat ci dimpotrivă, să fie mai crescut.

Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpată, măsură pe care a menținut-o în continuare, apreciind că dincolo de lipsa de antecedente penale ale inculpatei, nu există alte temeiuri pentru a revoca această măsură restrictivă de libertate, de o gravitate extremă, cu atât mai mult cu cât inculpata nu mai are domiciliul stabilit în mun. C-N, locuința pe care o deținea în acest oraș fiind vândută, cel puțin potrivit afirmațiilor acesteia, deoarece în scrisul translativ de proprietate nu a fost depus la dosarul cauzei. Acesta este și un temei pentru care măsura arestării preventive nu este înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.

A considera că inculpata are domiciliul în C-N, pentru că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Cluja dispus citarea sa în faza de urmărire penală la adresa din C N, pe strada -, în condițiile în care inculpata a susținut că a vândut acel imobil, este o afirmație lipsită de Substanță și de garanțiile juridice pe care legiuitorul le-a avut în vedere la instituirea măsurii preventive prev. de art.145 Cod Procedură Penală.

Ținând seama de complexitatea cauzei, de interesul acordat aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, faptul că inculpata este arestată în cauză din data de 19.02.2008 nu pune probleme sub aspectul termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, sub aspectul criteriilor pe fundamentul cărora se apreciază rezonabilitatea, consacrate de practica Curții Europene a drepturilor Omului.

În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin cauza" contra Austriei", că, dacă un acuzat în stare de detenție are dreptul la tratarea cu prioritate și celeritate a cazului său, aceasta nu trebuie să dăuneze eforturilor judecătorilor de a afla adevărul, de a lămuri toate aspectele de fapt și de drept, de a da posibilitatea atât apărării cât și acuzării de a-și furniza toate probele și argumentele și de a nu se pronunța decât după o matură chibzuință asupra existenței infracțiunii și a vinovăției celui deținut.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 160 al.1 și 3 rap. la art. 3002Cod Procedură Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, măsură care a fost menținută, respingând implicit cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În temeiul art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămase în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpata criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpata a arătat că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri preventive nu mai subzistă, având în vedere faptul că, în mod greșit s-a constatat că aceasta s-a sustras urmăririi penale, în condițiile în care de fapt nu a fost citată legal deși se cunoștea că este rezidentă în Spania.

Pe de altă parte, inculpata a fost la rândul său victima coinculpatului, care este judecat în lipsă, acesta sustrăgându-se cu a adevărat cercetării penale.

Mai mult decât atât, în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției acesteia, inculpata neavând nicio legătură cu traficarea minorei, iar din declarațiile părților vătămate, prezente în fața instanței de judecată rezultă că, inculpata a acționat sub presiunea fizică și psihică coinculpatului.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată că recursul este nefundat, din următoarele considerente:

Prin rechizitoriile Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 26.09.2007 și 19.12.2007, au fost trimiși în judecată inculpații - arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b și cu aplicarea art. 33 lit. a pen.; (fostă ) - arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/200l, cu aplic.art.37 lit.b pen și trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,2, și 3, rap.la art.12 alin.2, lit.a, din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.37 lit.b pen. și cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal.

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 10.03.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj având ca obiect sesizarea cu propunere de arestare în lipsă a inculpaților și, a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă a inculpatei, începând cu data de 08.03.2008, dată la care a fost predată autorităților române de către autoritățile franceze, unde a fost arestată provizoriu, la data de 19.02.2008, mandat emis în urma încheierii Penale nr.52/C/18.04.2007 a Tribunalului Cluj..

Ulterior măsura arestării preventive a inculpatei a fost verificată și menținută prin încheierile ședințelor publice din datele de 27.03.2008, 08.05.2008 și 12.06.2008.

În cauză a fost demarată cercetarea judecătorească, iar, în virtutea principiului nemijlocirii s-a trecut la administrarea probelor testimoniale, din care rezultă în continuare existența unor indicii temeinice că inculpata a comis faptele penale pentru care este trimisă în judecată, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.143

C.P.P.

După cum s-a statuat în jurisprudența în materie, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului rezidă pe de o parte din gravitatea faptei presupusă a fi comisă, din impactul social al acestei, precum și datele referitoare la persoana inculpatului.

În speță, pericolul social al faptei deduse judecății este extrem de ridicat, aceasta raportat la modul, mijloacele precum și la urmarea produsă.

Pe de altă parte, prima instanță a constatat în mod corect că, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și în continuare, ba chiar s-au agravat prin accentuarea urmărilor produse, părțile vătămate necesitând încă consiliere psihologică.

Cu privire la persoana inculpatei, simplu fapt că aceasta nu are antecedente penale nu poate conduce la punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât la dosar sunt date certe că aceasta s-a sustras urmăririi penale, aceste aspect fiind unul deosebit de importat, recunoscut și de jurisprudența CEDO, pentru dispunerea unei măsuri privative de libertate, iar apărările inculpatei referitoare la greșita s-a citare sunt lipsite de substanță și ca urmare nu pot fi luate în considerare.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.

Va obliga pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 21 august 2008 Tribunalului Cluj.

Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2.09.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

3 ex./03.09.2008

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Vasile Goja Monica Rodina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Cluj