Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.514/
Ședința publică din data de 06 August 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 23.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.80 din 6.08.2009 emisă de Societatea Civilă de Avocați " și Asociații".
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată în recursul declarat în termen, nemotivat de inculpatul, după care;
Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat obiectul prezentei cauze.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că menține recursul declarat.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, apărătorul ales la inculpatului-recurent, critică incheierea de ședință din 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- atât cu privire la dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului cât și cu privire la cea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apreciază că instanța de fond nu și-a motivat în fapt hotărârea. Dispozițiile art.160 alin.3 Cod procedură penală obligă instanța, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate să dispună prin incheiere motivată menținerea stării de arest preventiv.
Încheierea motivată presupune atât o motivare în fapt cât și una în drept. Apreciază că instanța de fond, în mod nelegal, nu a motivat de ce se impune menținerea inculpatului în stare de arest și care sunt probele concrete care au condus la concluzia că lăsarea sa în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "probele concrete trebuie arătate în hotărârea de arestare preventivă."
Având în vedere că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, că s-au adminJ. probe, că, audiat fiind,inculpatul a recunoscut și a despăgubit partea vătămată, consideră că aceste aspecte trebuie avute în vedere la stabilirea pericolului pentru ordinea publică.
Invocă practica CEDO, respectiv o hotărâre din 31.03.2009, în cauza MIhuță României, care a constatat încălcarea art.5 paragraful 3 din Convenție, prin motivarea superficială a încheierilor de menținere și de respingere a cererilor reclamantului de punere în libertate și prin neluarea în calcul a posibilității aplicării unor măsuri alternative. Depune și concluzii scrise.
Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
În prezent cercetarea judecătorească este aproape de a fi finalizată, mai este de audiat doar un singur martor, care nu a fost ocular. De altfel, la termenul din 23.07.2009, inculpatul a declarat că iși menține declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deși infracțiunea pentru care este cercetat este una gravă, trebuind a fi avute în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, materialul probator administrat în cauză, care atestă că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări create de atitudinea părții vătămate, care l-a provocat.
Susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar perturba ordinea publică și nici nu ar afecta siguranța cetățenilor.
Inculpatul a fost arestat la data de 26.01.2009, insă fapta a fost săvârșită în data de 20.11.2008 iar procesul verbal desesizare din oficiu are o dată anterioară conflictului, astfel că timp de două luni s-a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită să fie avută în vedere atitudinea inculpatului anterior săvârșirii faptei, conduita acestuia pentru a repara paguba pricinuită părții vătămate.
Invocă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că vârsta și sănătatea persoanei față de care se ia măsura arestării preventive reprezintă unul din criteriile care determină aprecierea pericolului pentru ordinea publică.
Precizează că inculpatul are 58 ani, din actele dosarului rezultă că este suferind de diabet zaharat, a regretat fapta săvârșită, nu are antecedente penale, astfel incat lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Solicită admiterea recursului formulat, să fie casată încheierea recurată, să fie revocată măsura arestării preventive și să se dispună punerea de indată în libertate a inculpatului.
În condițiile în care instanța va respinge criticile inculpatului, solicită a fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că o astfel de cerere este admisibilă, aplicându-se limitele de pedeapsă de la tentativa la infracțiunea de omor calificat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respins recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, considerând că în mod corect s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, hotărârile anterioare privind legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive au intrat în puterea lucrului judecat.
Susține că sunt îndeplinite condițiile art.143 Cod procedură penală atât timp cat nu s-a arătat că acestea s-au schimbat și nu s-au modificat temeiurile arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, infracțiunea săvârșită de inculpat este foarte gravă, având în vedere natura și modalitatea de comitere a acesteia precum și atitudinea inculpatului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie, arată că potrivit art.1481Cod penal, este inadmisibilă o astfel de cerere, deși instanța a constatat că ar fi admisibilă, insă, față de calea de atac a inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat, neimpunându-se trimiterea spre rejudecare.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că el a fost cel bătut, prima dată, de către partea vătămată, care a venit la domiciliul său și l-a agresat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
Curtea
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2009, Tribunalul Galația menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de liberare sub control judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Galația constatat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fapta pe care se presupune că ar fi săvârșit-o acesta fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere împrejurările și modalitățile în care s-a comis fapta, starea de neliniște și nesiguranță generată în rândul comunității de săvârșirea unor astfel de fapte.
Față de cele arătate, cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive a fost apreciată ca fiind nefondată.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar tribunalul a reținut următoarele:
Pentru a se putea dispune liberare provizorie sub control judiciar trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art.160 indice 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și cererea să fie întemeiată.
Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că această cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată întrucât, avându-se în vedere împrejurările și modalitățile în care s-a comis fapta, urmările produse, starea de neliniște și nesiguranță generată în rândul comunității de săvârșirea unor astfel de fapte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acestuia un drept absolut de a fi liberat provizoriu sub control judiciar ci doar o vocație la aceasta.
La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avut în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie.
În cauză, se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică iar scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) hotărârea nu este motivată, ceea ce încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din O, instanța neindicând ce a avut în vedere când a hotărât menținerea stării de arest a inculpatului.
b) instanța nu a motivat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate în condițiile în care acesta a recunoscut fapta, a despăgubit partea vătămată iar cercetarea judecătorească se apropie de final.
c) solicită ca instanța de recurs să dispună liberarea sa sub control judiciar.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele;
a) hotărârea instanței de fond, chiar și succintă, este motivată iar din conținutul acesteia rezultă că menținerea stării de arest s-a datorat faptului că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat la acest moment procesual.
În acest context, Curtea reține următoarele:
- conform codului d e procedură penală, în cazul hotărârilor ce se atacă numai cu recurs, instanța verifică cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. În aceste condiții, instanța de recurs poate suplini motivarea instanței de fond fără a se încălca dreptul la apărare al inculpatului sau dreptul său la un proces echitabil.
Pe cale de consecință, o motivare succintă sau lipsa unei motivări nu poate constitui un motiv de casare cu trimitere a hotărârii recurate.
- conform art. 136 Cod procedură penală, alegerea măsurii preventive este atributul exclusiv al organului judiciar și printre condițiile prevăzute de lege la alegerea măsurii preventive este și aceea referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat.
Or, infracțiunea de tentativă la omor calificat săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social ce impune luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive la data de 26.01.2009 de către tribunalului Galați, hotărârea fiind definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat.
Conform art.139 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri iar când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia, ea trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Or, în cauză se constată că măsura arestării preventivă luată la 26.01.2009 a fost luată în mod legal, legalitatea fiind constată și de instanța de recurs, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, iar de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală nu s-a schimbat, menținându-se și la acest moment.
Fapta inculpatului de a lovi, în mod repetat cu un târnăcop în zona capului partea vătămată Grădina provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, activitate infracțională confirmată de probele adminJ. până în acest moment în cauză, prin natura ei prezintă în concret un pericol pentru societate și impune izolarea inculpatului care a săvârșit o faptă de o asemenea gravitate din rândul comunității din care face parte.
Nu în ultimul rând, nu este lipsit de relevanță nici faptul că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, situație care impune cu atât mai mult luarea măsurii arestării preventive față de inculpat având în vedere deci, atât gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina acestuia cât și persoana inculpatului.
Dacă inculpatul ar fi pus în libertate s-ar crea în rândul comunității locale din care acesta face parte un sentiment de neîncredere în capacitatea de ripostă a statului față de persoane care săvârșesc fapte cu un grad ridicat de pericol social cum este și fapta reținută în sarcina inculpatului.
În consecință, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat.
Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, Curtea apreciază că aceasta este inadmisibilă, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Astfel, una din condiții este ca pedeapsa pentru fapta dedusă judecății să fie de până la 18 ani închisoare iar în cazul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului pedeapsa prevăzută de lege care se ia în calcul la stabilirea condițiilor liberării sub control judiciar este mai mare de 18 ani, respectiv la infracțiunea consumată de omor calificat prev. de art.175 Cod penal pedeapsa este de până la 25 ani închisoare, fiind deci mai mare de 18 ani.
Față de aceste considerente se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP: -, fiul lui și, născut la data de 05.10.1951 în comuna - Greci, județul B, domiciliat în comuna L, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 23.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 august 2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - -
- A în O A în
Conf. art.312 alin.2 PP Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet Președinte complet
JUDECĂTOR - - JUDECĂTOR - -
- -
Grefier,
Red. /07.08.2009
Tehnored. / 2 ex./19.08.2009
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Ion Avram, Petruș
