Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 516/
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii din data de 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă art. 20 rap la art.208 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației depuse la fondul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Recurenul inculpat, fiind întrebat, arată că își menține recursul declarat și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea, nu există probe certe că lăsat în libertate inculpatul ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitate, având în vedere aceleași motive, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care de la data punerii în libertate - 17.04.2009, nu a mai săvârșit alte fapte, are soția bolnavă psihic și copii minori în îngrijire.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât există presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei, raportat la probele administrate în cauză, și subzistă temeiurile care au determinat arestarea, față de natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală:
Arată că de la data la care a fost pus în libertate, respectiv din 17.04.2009, acesta nu a respectat graficul de supraveghere, a părăsit localitatea de domiciliu, nu a beneficiat de clemența instanței, s-a dovedit a nu fi un părinte responsabil și nu se ocupă de îngrijirea copiilor.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită cercetarea în stare de libertate.
Arată că pe data de 10.08.2009 a fost găsit de poliție în localitatea natală, unde s-a deplasat pentru a-și lua buletinul de la poliție; totodată, precizează că se îngrijește de copii, întrucât soția lui este bolnavă, iar fapta de furt a comis-o tocmai pentru a avea posibilitatea de a-și hrăni copiii. Precizează că nu îl angajează nimeni întrucât a fost în penitenciar, iar în cazul de față nu s-a dus să fure, ci să-și ia fierul din garaj, fără să aibă vreun cuțit la el. Cu privire la recur, lasă la aprecierea instanței.
Instanța ia cauza în pronunțare.
E A:
Cu privire la recursul penal de față;
Prin încheierea din data de 16.09.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca neîntemeiată, cererea inculpatului formulată prin avocat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300 ind. 2 în ref. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod pr. penală;
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În baza art.189 Cod pr. penală;
S-a dispus avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile către Baroul Constanța, în favoarea av..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând, în apel, în temeiul art.300 ind.2 alin.2 C.P.P. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului tribunalul apreciază că măsura preventivă a fost luată (prin înlocuirea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara) cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că această măsură este și temeinică, impunându-se în continuare, privarea de libertate a inculpatului, întrucât subzistă motivele avute în vedere la momentul arestării acestuia.
Astfel, mijloacele de probă aflate la dosar evidențiază incidența în cauză a dispozițiilor art.143 și C.P.P. în raport cu actualul stadiu procesual.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă într-adevăr, din natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit și pentru care a fost condamnat în primă instanță, din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului care, astfel cu rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost condamnat, nu are un loc de muncă sau o ocupație care să-i permită obținerea licită de venituri, și, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești nu este un părinte responsabil, nepreocupându-se de întreținerea, creșterea și educarea copiilor săi minori.
Încălcarea de către inculpat cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara, a măsurilor de supraveghere, incidența în cauză a temeiului prev.de art.148 alin.1 lit.a precum C.P.P. și interesul judiciar al privării acestuia de libertate în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal, se rețin de către tribunal în baza următoarelor argumente:
Prezent fiind la termenul de judecată din data de 7.04.2009, inculpatul a luat la cunoștință de următorul termen acordat de instanță - la 28.04.2009, termen la care inculpatul nu s-a prezentat deși prin hotărârea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara i se impusese să se prezinte la toate chemările instanței.
Deși în declarațiile sale inculpatul a învederat că locuiește fără forme legale în Cumpăna,-, după punerea sa în libertate acesta și-a schimbat adresa, aspect evidențiat de faptul că dovada de comunicare a hotărârii de înlocuire a măsurii arestării și a obligațiilor ce i-au fost impuse, rămânând însă pe raza localității Cumpăna, conform susținerilor făcute chiar de inculpat în fața instanței de apel.
Faptul că inculpatul s-a mutat de la adresa indicată organelor judiciare în prezenta cauză și s-a sustras măsurilor de supraveghere și totodată procesului penal (neprezentându-se nici la termenele de judecată din 21.05.2009, 18.06.2009 fiind prezent abia la termenul din 13.08.2009, când a fost adus cu mandat de aducere) rezultă din adresa Poliției Com. Cumpăna, în care se arată că inculpatul s-a prezentat conform graficului de supraveghere până la data de 17.04.2009, dată după care a absentat, nemaifiind găsit la adresa din Cumpăna,-.
Din adresa Poliției B rezultă că inculpatul nu a locuit după data punerii sale în libertate până la 14.08.2009 în B și nici nu a respectat programul de supraveghere.
Susținerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut că are interdicția de a părăsi țara este infirmată chiar de adresa Poliției Cumpăna, precum și de propria sa depoziție din 20.08.2009.
În considerarea celor expuse, măsura arestării preventive dispusă prin sentința penală nr.350/2009 a Judecătoriei Constanța apare ca fiind legală, temeinică, fiind oportună menținerea acesteia.
In termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul greșitei mențineri va arestării preventive, c ca efect al faptului că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea.
Verificând hotărârea recurată potrivit art. 3856alin. 3 cod pr. penală, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
În mod legal prima instanță a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat, ținând seama de atitudinea sa, de a nu se supune programului de supraveghere stabilit a poliția comunală Cumpăna, încălcând obligațiile dispuse de instanță, prin decizia penală nr. 350/2009 a Tribunalului Constanța.
Atitudinea sa impune privarea în continuare de libertate în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste motive, recursul de față va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 al. 2 cod pr. penală și art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat, de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii din data de 16.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă art. 20 rap la art.208 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 189 cod pr. penală;
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu, în sumă de 100 lei.
În temeiul art. 192 al. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.09.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
I
Red.fond.
Red.dec.-
Dact.
2 ex./28.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
