Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 517/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 iulie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror general - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 24 iulie 2009, iar în cadrul rejudecării, revocarea măsurii arestării preventive.
În susținerea recursului, arată în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu mai subzistă la acest moment, câtă vreme acesta este arestat de o lungă perioadă de timp, se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, iar scopul procesului penal poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului. Raportat și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, prejudiciul creat, situația materială precară cu care se confruntă familia acestuia, se poate dispune judecarea sa în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că încheierea atacată se află la adăpost de orice critică. Astfel, este de observat că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii că inculpatul a săvârșit o faptă de natură penală (a fost pronunțată o hotărâre de condamnare), de asemenea, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol pentru ordinea publică, raportat la natura și împrejurările comiterii faptelor, persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare, fiind totodată cercetat și într-un alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a fi în măsură să-și ajute familia, având în vedere că soția sa a născut recent, iar casa în care locuiește nu are acoperiș.
Curtea
Constată că prin încheierea din data de 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- în baza art. 300 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 indice b alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, iar temeiul arestării preventive, respectiv art. 148 alin.1 lit. f din Cod procedură penală subzistă și nu s-a schimbat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă la acest moment, câtă vreme este arestat de o lungă perioadă de timp, se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, iar scopul procesului penal poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat, nici nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Singura observație ce se impune în acest moment este că temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a fost înlăturat prin încheierea din data de 2.03.2009.
În cauză există indicii temeinice (în sensul art. 681Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală) că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, indicii ce au fost valorificate de prima instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare. Desigur, prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, temeinicia probelor urmează a fi analizată pe parcursul judecării cauzei, administrându-se, dacă va fi cazul, orice alte mijloace de probă.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave (furt calificat în formă continuată). În această situație, lăsarea în libertate a acestuia ar putea produce în cadrul colectivității un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii, în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. Pericolul pentru ordinea publică, în sensul dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu s-a diminuat până în prezent.
Măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar la alegerea ei au fost avute în vedere criteriile menționate de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Durata arestării preventive a inculpatului (aproape șase luni) nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
GREFIER
Pt
aflată în concediu de odihnă
semnează
Grefier Secție
Red. AȘ/19.08.2009
Tehnored MB/19.08.2009
- 3 exemplare -
Jud fond -
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean
