Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 519/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Sibiu la data de 09 2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul recurent arată că a formulat recurs pentru a se dispune punerea sa în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive luate față de acesta cu consecința punerii lui în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii prin care i-a fost menținută măsura arestării preventive ca temeinică și legală.
Solicită a se constata că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 5 CEDO, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de patru ani și două luni de către o instanță competentă.
Având ultimul cuvânt, inculpatul G lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 09.09.2009 în dosarul nr- Tribunalul Sibiu - Secția penală a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului G, deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 71/10.06.2009 a Judecătoriei Avrig, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și ale art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
S-a constatat că rezonanța socială este mare, iar în cauză se impune menținerea stării de arest a inculpatului, cu atât mai mult cu cât faptele pentru care este cercetat au fost săvârșite în timpul liberării condiționate.
S-a reținut că față de dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, măsura lipsirii de libertate este legală, atunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțate de o instanță competentă, ori aceasta se fundamentează pe condamnarea pronunțată de instanța de fond.
Față de cele expuse, în temeiul art. 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul G, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar scopul prevăzut de art. 136.pr.pen. poate fi atins și printr-o măsură neprivativă de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestuia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, decurge din modalitatea comiterii faptelor, precum și din antecedentele penale ale acestuia, condamnat anterior pentru fapte similare.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul repetării unor asemenea fapte, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Mai mult, Curtea reține că menținerea măsurii este justificată și prin prisma prevederilor art. 5 par. 1 lit. a CEDO, față de inculpat fiind adoptată o hotărâre, chiar nedefinitivă, de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea.
Reținând totodată că menținerea stării de arest a inculpatului corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea constată că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat inculpatul prin intermediul apărătorului.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpat fiind nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția Penală la data de 09.09.2009 în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească suma de 180 lei, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/16.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
