Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.52/MP
Ședința lipsită de publicitate din data de 18 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații:
- - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
-G- deținută în Penitenciarul Poarta Albă;
- - deținută în Penitenciarul Poarta Albă;
- - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 05.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința lipsită de publicitate, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurenta inculpată G - în stare de arest și asistată de avocat ales - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurenta inculpată - în stare de arest și asistată de apărător din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.3294/2008, emisă de Baroul de Avocați C;
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocați aleși - și în substituirea apărătorului - în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.8/2008, emisă de Baroul de avocați
Curtea, dispune ca ședința să fie lipsită de publicitate conform disp.art.24 din Legea nr.678/2001 iar persoanele care nu au calitate procesuală în cauză, să părăsească sala de ședință.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au probe noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală.
Avocat -, apărător ales al recurenților inculpați, G, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se constate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, motiv pentru care impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se observa că față de inculpați s-a început urmărirea penală în februarie 2007, dată la care s-a început întreaga cercetare, până la momentul mai 2008, când se ia măsura arestării preventive față de aceștia, înainte cu o lună ca instanța să fie investită cu soluționarea pe fond a cauzei.
Deci, timp de 1 an de zile acești inculpați nu au prezentat nici un pericol pentru ordinea publică, iar argumentul pe care îl aduce judecătorul la momentul luării măsurii, este pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru administrarea probatoriului.
Precizează că atâta timp cât asupra inculpaților s-au făcut cercetări 1 an de zile, nici unul nu a prezentat un pericol pentru ordinea publică, iar mai mult decât atât, nici unul nu a luat legătura cu vreuna din părțile vătămate pentru a încerca să le influențeze.
Arată că timp de 1 an de zile cât inculpatul, a fost în libertate, au fost audiate părțile vătămate și nu s-a întreprins nimic pentru influențarea lor, ca dintr-o dată, pentru că nu existau dovezi pentru ca să susțină arestarea, pe temeiul disp.art.148 lit."e" Cod procedură penală.
Consideră că orice susținere și orice afirmație, trebuie să fie dovedită, să existe acte la dosarul cauzei, care să susțină aceste afirmații și aceste argumente aduse de judecător.
De asemenea, solicită a se observa că singurul temei prevăzut de disp.art.140 lit."e" Cod procedură penală, temei care a fost reținut in inițial prin încheierea din 30 aprilie 2008 când s-a luat măsura arestării preventive, prin încheierea din 27 mai 2008, judecătorul reține că disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, pentru că a conștientizat că nu mai subzistă acele temei, că a fost doar un simplu proces verbal, ca la prelungirea măsurii arestării preventive să se "părăsească" acest temei, ca ulterior, judecătorul să vină acum și să spună, pe aceleași probe, că mai subzistă și temeiul prevăzut la lit."e" al art.148 Cod procedură penală.
Consideră că, pe baza acestui temei, instanța va trebui să analizeze dacă mai prezintă pericol pentru ordinea publică inculpații întrucât acesta este temeiul care stă la baza luării măsurii arestării preventive.
Solicită a se observa că ne aflăm în situația când judecătorul este obligat să demonstreze că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât aceasta nu este o chestiune generică prezentată de judecător, condiție în care avem încadrări diferite pentru toți inculpații, activitate diferită pentru fiecare.
Potrivit art.17 Cod penal, pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoane. Nu se poate vorbi că inculpații, prin punerea lor în libertate, vor influența ordinea publică pentru că există o activitate infracțională desfășurată în urmă cu 3 ani.
Precizează că inculpații sunt acuzați că au desfășurat o activitate infracțională în perioada 2004 - 2005, ultimul act material fiind în anul 2005.
Pe cale de consecință, timp de 3 ani de zile, chiar dacă aceste fapte au avut un anumit impact, o gravitate deosebită, consideră că cu trecerea timpului, acest pericol pentru ordinea publică s-a diminuat.
Arată că alin.8 al art.136 Cod procedură penală, stabilește o ordine în care poate fi luată măsura arestării preventive și anumite criterii care vizează antecedentele penale, raportate la persoana inculpatului.
Solicită a se observa că nici unul dintre inculpați nu are antecedente penale, și că nu există nici o probă care să demonstreze că aceștia vor îngreuna în vreun fel, buna desfășurare a procesului penal, astfel că, având în vedere faptul că există și două inculpate, cărora li s-a reținut ca temei al arestării art.7 din Legea nr.39.
Organul de urmărire penală a încercat să spună că există un grup infracțional organizat, motiv pentru care apreciază că nu se poate vorbi despre acest aspect întrucât inculpații nu au avut roluri bine stabilite, fiind o acțiune spontană.
Solicită a se observa că nici în momentul de față, judecarea în stare de libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la inculpatul, solicită a se observa că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că nu se pot reține ca temeiuri motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Avocat, apărător din oficiu al recurentei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate.
Precizează că în această fază procesuală, s-au administrat suficiente probe, iar judecarea în stare de libertate a inculpatei nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă și nu sunt probe suficiente care să demonstreze existența unui grup criminal.
Consideră că motivele instanței de fond, cum că inculpata ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sunt lapidare.
Procurorul, având cuvântul, solicită a se observa că nu s-au administrat suficiente probe care să determine instanța să nu mai mențină măsura arestării preventive a inculpaților.
Consideră că măsura arestării preventive se impune întrucât gravitatea faptelor nu poate fi înlăturată prin trecerea unui anumit interval de timp.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Recurenta inculpată G, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Tribunalul Constanța, județul C, prin încheierea de ședință din 5.08.2008 a dispus:
În baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și.
În baza art. 139 Cod procedură penală, au fost respinse cererile privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Măsura s-a comunicat locului de deținere.
În termen, s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință de către inculpați.
Apărătorii inculpaților au susținut oral nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de a menține măsura arestării preventive a inculpaților, deoarece temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar altele noi nu au fost demonstrate că ar exista.
Probele administrate nu confirmă o activitate infracțională desfășurată în comun de cei patru inculpați, numele din procesul-verbal fiind rude sau concubini ai inculpaților, activitate pe care situează între anii 2004-2006.
În timpul scurs de la acea dată, părțile vătămate și-au schimbat domiciliile, așa încât nu se poate susține că inculpații ar putea influența sau exercita presiuni asupra acestora sau a martorilor ce urmează a fi audiați în cauză.
Mai mult, datele ce-i caracterizează pe inculpați, nu sunt de natură să confirme că lăsarea lor în libertate, ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, inculpații au solicitat a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele din dosarul cauzei, motivele de recurs formulate de inculpați, constată:
Prin rechizitoriul nr. 79 D/P/2007, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. "a", cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 Cod penal.
S-a reținut că inculpații în anul 2004 au racolat persoane de sex feminin din diferite zone ale țării, cu un potențial economic scăzut, promițându-le găsirea unui loc de muncă în străinătate (Spania, Turcia). Victimele erau primite în străinătate de inculpatele și, care le găzduiau, după care erau exploatate sexual, în sensul că erau în diferite baruri, iar banii obținuți erau încasați de traficanți.
De la data înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Constanța, instanța de fond a verificat legalitatea luării și menținerii arestării preventive a inculpaților, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și la momentul examinării cauzei, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 681Cod de procedură penală, dar și a prevederilor art. 148 lit. "f" și "e" Cod procedură penală.
Se susține că impactul social și rezonanța puternic negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni, amploarea acestui fenomen infracțional, elemente ce se coroborează cu datele ce caracterizează pe inculpați, conduc la concluzia că sunt realizate cumulativ cerințele art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere că la momentul verificării legalității și temeiniciei arestarea preventivă în ce-i privește pe cei patru inculpați, înainte de faza de cercetare judecătorească, care a întârziat din cauze obiective, a constatat că nu sunt elemente noi care să justifice punerea de îndată în libertate a acestora, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 160 Cod procedură penală.
Față de faptul că organele de urmărire penală au administrat probe prin care susțin presupunerea rezonabilă de existența unor infracțiuni, de o periculozitate deosebit de gravă, pedepsite cu pedepse mai mari de 4 ani, constată că nu se poate susține că inculpații prin lăsarea în stare de libertate nu ar constitui un pericol pentru ordinea publică, dar și pentru o bună înfăptuire a actului de justiție.
Din oficiu, nu se constituie motive de recurs care să fie invocate în favoarea inculpaților, motiv pentru care urmează a respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpații, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, G, deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul C și, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 5.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 40 lei, onorariu pentru avocat se va plăti, potrivit art. 189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 20.08.2008.
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Costea Grigorescu
