Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măs. arestării preventive -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 52
Ședința publică din 05 februarie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Maierean
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, a răspuns afirmativ, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, a pus concluzii de admitere a recursului, revocarea măsurii preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, având în vedere că este la primul contact cu legea penală, este în vârstă și a săvârșit fapta pe fondul consumului excesiv de alcool. În subsidiar a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și condițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite. A mai arătat că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt a arătat că dorește să fie pus în libertate întrucât este nevinovat.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în temeiul art. 3001al. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 3001al. 3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 773/P/2008 din 02.02.2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal, constând în aceea că, la data de 21/22 decembrie 2008, în locuința sa din comuna, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență asupra victimei, care au condus la decesul acesteia.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 773/P/2008 din data de 16 ianuarie 1009, ora 11,13, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de la data de 16.01.2009, ora 11,13, până la data de 17.01.2009, ora 11,13, iar prin referatul cu același număr, din aceeași dată, s-a propus arestarea preventivă a acestuia, pe o perioadă de 29 de zile.
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 3 A din data de 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16.01.2009 și până la 13.02.2009, inclusiv, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, art. 143, 146 și 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv că sunt indicii temeinice că acesta a comis fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, această faptă este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin încheierea nr. 13 R din 19.01.2009 a Curții de APEL SUCEAVA, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Potrivit disp. art. 148 al. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală - existența unor probe sau indicii temeinice, astfel cum sunt ele definite în art. 681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - și numai dacă este dat vreunul din cazurile prev. de art. 148 al. 1 lit. a-f Cod procedură penală.
În cauză s-a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art. 143, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat, dar și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe (directe) și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal, pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă, relevante fiind în acest sens: declarațiile martorilor, și, coroborate cu certificatul medical constatator al decesului, raportul de necropsie nr. 598/C/23.12.2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală S, planșele aferente acestuia, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, procesul-verbal de examinare criminalistică, planșa fotografică aferentă acestuia și cu declarațiile inculpatului, de recunoaștere și regret a faptei comise.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal, este închisoarea mai mare de 4 ani (mai exact închisoarea de la 10 la 20 de ani) și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu se identifică cu pericolul social al faptei penale, având un sens mai larg, și presupune o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, reacție care produce perturbații la nivelul disciplinei publice.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Ori, tribunalul a reținut că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, fapta săvârșită având o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice și determinând o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar putea fi judecate în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate. În motivarea recursului, acesta a arătat că nu a comis fapta pentru care este cercetat. Este un om în vârstă, iar evenimentele s-au petrecut pe fondul consumului de alcool sub a cărei influență era, motiv pentru care se justifică înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, aceasta este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei pentru care a fost dispusă/prelungită.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau există temeiuri noi care să o justifice, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În speță, măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr. 3A din data de 16.01.2009 a Tribunalului Suceava, reținându-se ca fiind date condițiile prev. de art.136, art.143, 146 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, și pe larg expuse de către prima instanță în considerentele încheierii atacate, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Forța probantă a acestor indicii nu trebuie să fie aceeași cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, ci trebuie să fie de natură a crea instanței bănuiala verosimilă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, cerință îndeplinită în speță.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, acesta este relevat atât de natura faptei, de o deosebită gravitate, modalitatea de comitere a acesteia, respectiv prin exercitarea unor acte de violentă asupra victimei (concubina sa) precum și rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn.
S-a creat astfel în rândul membrilor colectivității din care inculpatul recurent face parte, un sentiment de insecuritate, de tulburare și indignare, care, dată fiind durata scurtă de timp scursă de la comiterea faptei, se menține și în prezent și reclamă luarea unor măsuri urgente și adecvate de restabilire a ordinii de drept încălcate. Așadar, cerința existenței, la acest moment, a unui pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate este dată în cauză.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite, infracțiunea pentru care acesta este trimis în judecată fiind pedepsită de lege cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Aspectul că inculpatul este o persoană relativ în vârstă și anterior comiterii faptei a avut un bun comportament în societate nu poate, exclusiv prin el însuși, să constituie temei de revocare a măsurii arestării sale preventive.
Pentru aceleași motive nu se justifică nici înlocuirea acestei măsuri cu cea restrictivă de drepturi, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, respectiv cea de a nu părăsi localitatea.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit. b coroborat cu art.160/a alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 august 1952, împotriva încheierii din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex.
05.02.2009
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Maierean
