Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 520/
Ședința publică din 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT
- Serviciul Teritorial Galați -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții - inculpați și în stare de arest asistați de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 27/24.08.2009 pentru inculpatul și împuternicirea de substituire a doamnei avocat, pentru inculpatul .
. fiind inculpații și precizează că își însușesc recursurile declarate de apărători și le mențin.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatînvederează că împotriva încheierii din 12 august 2009, prin care Tribunalul Galația socotit că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică și în consecință a menținut-o, ambii inculpați au declarat recurs, considerând că această încheiere este nelegală și netemeinică.
Din conținutul încheierii rezultă că instanța a apreciat că nu s-ar fi schimbat temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați acum peste 10 luni de zile, că faptele imputate acestora sunt foarte grave, că ele proliferează și că o eventuală lăsare în libertate inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că în acest moment temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în împrejurările și în amplitudinea care au existat în momentul în care s-a luat această măsură a arestării. Cum bine se știe atunci când se discută chestiunea arestării preventive și chiar a prelungiri duratei arestării se au în vedere dispozițiile referitoare la scopul măsurilor preventive prev. de art. 136.C.P.P., dispoziții referitoare la existența unor indicii sau probe temeinice care să presupună săvârșirea unei infracțiuni, existența vreunuia din cazurile prev. de art.148
C.P.P.Referitor la prima situație, la scopul măsurilor este convins că acum 10 luni de zile măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților a avut drept scop necesitatea de a se asigura desfășurarea normală a urmăririi penale împotriva inculpaților, de a se preveni eventuala dispariție sau sustragere de la urmărire a acestor inculpați sau de a se împiedica realizarea unor activități care ar pune în pericol desfășurarea normală a urmăririi penale. Urmărirea penală s-a terminat de mult, este pe cale de a se finaliza și faza cercetării judecătorești și atunci spune că scopurile pentru care acum 10 luni de zile s-a luat măsura arestării preventive au dispărut. Pentru că nu crede că parchetul când a propus pe 13 octombrie 2008 luarea măsurii arestării s-a gândit să asigure prezenta inculpaților sau desfășurarea normală judecății, când încă nici nu se terminase, abia începuse faza urmăririi penale. Sub acest aspect nu poate spune că nu s-a modificat sau că nu a dispărut ceva din temeiurile, respectiv temeiurile de fapt care au impus luarea măsurii arestării preventive.
Cât privește indiciile ține să releve cu deplină responsabilitate că în acest dosar o să existe surprize în ce privește reținerea faptelor imputate inculpaților. C mai grav aspect reținut în sarcina dumnealor este cel din 13 octombrie, când se spune că ar fi ascuns într-un anume loc o cu 40 gr cocaină, care a fost găsită și că în acest fel s-a realizat un flagrant. este nul, așa cum va demonstra cu ocazia judecății în fond, din mai multe puncte de vedere și dacă acest act este nul, ceea ce rămâne în sarcina inculpaților, respectiv vânzarea a câte unui gram de droguri, nu prezintă o gravitate deosebită încât să confirme menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Cât privește cazul din art. 148.C.P.P. s-a reținut lit. f. E adevărat că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani, dar nu e suficient acest lucru și trebuie să se demonstreze în concret, întemeiat pe dispozițiile legale. Nu e suficient să arătăm și să spunem că dacă vor fi lăsați liberi cei doi inculpați, orașul G va suferi sub aspectul pericolului pentru ordinea publică. Nu este demonstrat acest pericol. E adevărat că faptele care sunt încriminat în Legea 143/2000 prezintă o gravitate pe care nu o contestă. E adevărat că și proliferează, dar inculpații nu pot răspunde decât pentru ceea ce li s-a reținut în măsura în care se va dovedi. Pe de altă parte nu se poate spune că în cazul infracțiunilor arătate în Legea 143 este absolut necesară, este obligatorie cercetarea sau judecarea celor care săvârșesc aceste fapte în stare de libertate. În acest moment nu ne mai aflăm în situația de acum 10 luni. Așa cum rezultă din încheierile de la Tribunalul Galați, în cauză de câteva termene nu s-a mai făcut nimic și aceasta nu din vina inculpaților. Nu s-a făcut nimic în dosar pentru că pe de o parte Serviciul DIICOT G nu a răspuns unor relații solicitate de instanță la cererea apărării inculpaților, pe de altă parte același Serviciu teritorial DIICOT
n-a asigurat prezenta la instanță a colaboratorului sub acoperire și investigatorului sub acoperire sub diverse pretexte - că nu-i de găsit, că ar fi arestat. Inculpații în afara faptului că au fost aduși la termene nu au făcut nimic altceva. Este exact situația celui care este condamnat definitiv și execută o pedeapsă. Or, arestarea în cursul urmării și al judecății presupune că cel arestat este supus cercetării, urmăririi penale, respectiv judecății, dar dacă nu se face nimic de mai mult timp și nu din vina dumnealor, crede că menținerea în continuare în această stare de arest echivalează de fapt cu executarea unei pedepse, anticipat, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra vinovăției și asupra eventualei pedepsei pe care urmează să o execute inculpații.
Apreciază că această situație va dăinui, nu din vina inculpaților și atunci nu vede de ce trebuie să pătimească inculpații fiind menținuți în continuare în stare de arest.
Instanța are posibilitatea după 10 luni - termen mai mult decât rezonabil - să aprecieze că nu mai este necesară menținerea în continuare în stare de arest.
În subsidiar socotește că există posibilitatea, potrivit art. 136.C.P.P. să se aplice altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Solicită admiterea recursului și constatarea că nu se mai impune menținerea măsurilor preventive și în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive a arestării cu una din celelalte măsuri, fie obligarea dea nu părăsi localitatea, fie obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Publicînvederează că pe 12 august 2009 instanța tribunalului a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați constatând că se justifică menținerea măsurii arestării preventive, că în continuare subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a analizat în mod corect toate celelalte criterii pe care instanța trebuie să le aibă în vedere când trebuie să se pronunțe cu privire la o astfel de solicitare făcută fie din oficiu, fie în scris.
Instanța fost extrem de obiectivă și a constatat că în afară de acele indicii pe care le-a avut în vedere când dispus arestarea discutăm și de probe de vinovăție, pe baza cărora se face acea arestare. În cele 10 luni de zile de când inculpații sunt arestați celelalte instanțe care s-au pronunțat cu privire la prelungirea și respectiv menținerea arestării preventive au constat acele probe de vinovăție în sarcina ambilor inculpați.
Arată că este extrem de îndrăzneț din parte apărării să afirme că vom avea o surpriză în acest dosar, să anticipeze un lucru pe care nici măcar din greșeală nici o instanță de fond nu l-a intuit sau l-a bănuit referitor la menținerea măsurii arestării preventive și implicit instanțele de recurs au constatat că recursurile inculpaților sunt nefondate.
Mai mult decât atât probele de vinovăție sunt foarte bine conturate în faza de urmărire penală, sunt evidențiate în primul rând de interceptările telefonice, de acele urme papilare care au fost prelevate de pe pereții interiori ai tualetei și care s-au dovedit că sunt ale inculpaților.
Hotărârea tribunalului din 12 august 2009 este temeinică și legală. Recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru că atâta vreme cât există probele de vinovăție de care s-a a făcut deja vorbire și care vin să contureze vinovăția vis-a-vis de infracțiunea de trafic de droguri, reținându-se în sarcina inculpaților deținere și comercializare de cocaină și într-o cantitate destul de mare, iar persoanele care săvârșesc acest gen de infracțiuni sunt persoane care prezintă pericol social extrem de crescut. Este o faptă care afectează relațiile sociale pe care legiuitorul le protejează prin stabilirea unei pedepse extrem de mari pentru cei care săvârșesc acest gen de infracțiuni.
Aceste infracțiuni care sunt reținute în sarcina celor doi inculpați vin să justifice măsura arestării preventive. Nu există nici un motiv pentru care să se admită recursurile și nici să fie înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă mult mai ușoară.
Solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați.
Inculpatul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că în dosar nu s-a făcut nimic iar martorul sub acoperire se află în Italia. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în conformitate cu art. 3002.pr.pen, rap. la art. 160alin. 1 și 3.pr.pen s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
S-au respins ca nefondate cererile inculpaților, prin apărătorii aleși, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara (sau localitatea, in cazul inculpatului ).
Prin încheierea de ședință din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați cu privire la luarea măsurii preventive a arestării inculpaților și, dispunându-se arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile, de la 14.10.2008, până la 11.11.2008, fiind emise mandatele nr. 68 și 69 din 14.10.2008 (filele 165 și 192).
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere temeiurile prev de art. 148 lit f pr.pen (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Încheierea pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul sus-arătat (-) a rămas definitivă la data de 17.10.2008 prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în același dosar (fila 169).
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și rămasă definitivă prin încheierea de ședință cu același număr din data de 11.11.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de încă 30 de zile, de la 12.11.2008 până la 11.12.2008 inclusiv (filele 170-174).
Prin rechizitoriul nr.154/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.2 alin 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2.pen, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2008, acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut fără drept și au comercializat cantitatea totală de 42 grame cocaină (drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al legii 143/2000)
În temeiul art.300 indice 1 alin 1 și 3.pr.pen, instanța a constatat că măsura preventivă este legală și temeinică și că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, având în vedere că din datele existente la dosarul cauzei (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de verificare a substanței procurate de colaboratorul sub acoperire de la inculpatul, procesele-verbale de cântărire și de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu adresa IGPR- de Combatere a Organizate C - Laborator de Analiză și Profil al Drogurilor, procesul-verbal de consemnare a declarației martorului, încheierea privind autorizarea efectuării interceptării convorbirilor telefonice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și respectiv raportul de expertiză criminalistică) rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor.
Articolul 3002.pr.pen prevede că în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 pr.pen.
Față de gravitatea deosebită a infracțiunii imputată inculpaților, gravitate ce rezultă nu doar prin limitele de pedeapsă ridicate (închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), ci și prin cantitatea de cocaină traficată (42 de grame) dar și prin forma continuată de săvârșire, Tribunalul a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate ar induce o stare de neliniște în societate, generând un sentiment de insecuritate socială și de neîncredere în autorități, credința că oricine ar putea săvârși fapte similare în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei presupuși ca autori ai unor astfel de fapte.
S-a reținut că nu lipsită de importanță este și amploarea pe care a cunoscut-o în ultima perioadă infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați.
Față de complexitatea cauzei, tribunalul a constatat că durata scursă de la data arestării preventive și până în prezent nu poate fi apreciată ca excesivă astfel încât să se considere că arestarea a depășit un termen rezonabil.
Cu privire la cererile inculpaților, formulate prin apărători, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut că art.139 alin 1.pr.pen prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speță cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, iar temeiurile care au determinat arestarea inculpaților nu s-au modificat (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Pe de altă parte, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, aceasta fiind verificată inclusiv de instanța ierarhic superioară atât ca urmare a promovării căi de atac a recursului împotriva încheierii prin s-a dispus luarea măsurii, cât și ulterior.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și.
În susținerea recursurilor inculpații au arătat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în împrejurările și în amplitudinea care au existat în momentul în care această măsură a fost luată.
Au mai arătat inculpații că sub aspectul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală nu este demonstrat pericolul pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a susținut că după 10 luni de arestare preventivă instanța are posibilitatea să aprecieze că nu mai este necesară această măsură, întrucât acest termen este mai mult decât rezonabil.
În concluzie s-a solicitat ca instanța să constate că nu se mai impune menținerea stării de arest, iar în subsidiar să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și prima instanță, considerăm că în prezent se mențin față de cei doi inculpați temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpații sunt judecați, respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pr.penală sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- contrar susținerilor inculpaților, la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
Nu pot fi primite susținerile inculpaților conform cărora durata de 10 luni a măsurii arestării preventive a atins un termen rezonabil.
Având în vedere obiectul cauzei, față de probatoriile ce au fost administrate, precum și cele care urmează a fi administrate, față de timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent, având în vedere comportamentul organelor judiciare, comportament ce nu reflectă o tendință spre tergiversarea cauzei, considerăm că în speță nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că nu se impune lăsarea inculpaților în libertate, iar menținerea acestora în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală, sens în care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de cele arătate, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații-fiul lui și, născut la 16.09.1982 în G, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Galațiși-fiul lui și, născut la 28.10.1977 în G, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați la plata a câte 100 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 August 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored./2 ex./ 26.08. 2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
